1,120 matches
-
violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai supune regulilor de orice natură ar fi ele. De altfel, romanul, așa cum este gândit azi, s-a scris dintotdeauna, dar înclin să cred că Apuleius nu știa că scrie roman, pentru că la vremea aceea nimeni nu se gândea să teoretizeze o asemenea ,,născocire”. Așa că, autorul latin al ,,Măgarului de aur” a devenit romancier mult mai târziu, când teoreticienii, studiindu-l, l-au așezat acolo unde stă și azi. Ce este romanul ? S-au întrebat și se întreabă realiștii, nu clasicii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
restabili ordinea lumii sunt două simptome ale unui zeu „retras”, „obosit”, „dezinteresat”. Sunt simptome care se adaugă altora, decelabile în legendele cosmogonice românești : Dumnezeu suferă de singu- rătate, este obosit, nu poate crea lumea fără ajutor etc. Mircea Eliade a teoretizat acest fenomen religios (Deus otiosus) specific religiilor „primitive” (ale triburilor de vânători și culegători), dar verificabil și în religiile mai complexe ale Orientului antic și ale lumii indo-mediteraneene (33, p. 88 ; 34, p. 46). Istoricul religiilor a schițat coordonatele caracteristice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atestată tot în Bucovina, că „Șolomonarii îs jidovi” și că „din altă lege nu pot ieși șolomonari, decât din jidovi” (8, p. 143 ; vezi și nota 201). V. Labirintul. Un monstru arhitectonic 1. Ordine și Haos Nu este cazul să teoretizez pe marginea multiplelor sensuri și valențe pe care le presupune un simbol major. Subiectul este mult prea vast pentru a fi abordat aici în toată complexitatea sa. Voi spune doar că, în funcție de perspectiva din care este inter- pretat un astfel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legitimare a politicului în spațiul public prin sondaje, dezbateri televizate, campanii electorale, comunicare online, blogosfera etc. Funcțiile mass-mediei, de informare, de interpretare, de legătură, de culturalizare și de divertisment, răspund tuturor actorilor din spațiul public, generând efecte definite, analizate și teoretizate de teoriile funcționaliste, teoriile behavioriste și ale învățării și teoriile procesării informației de către receptor, exemplificate prin studii de caz de referință din evoluția socio-istorică. Influență mass-media asupra receptorilor prin efectele mediatice a prilejuit exemplificarea câtorva dintre ele, cu rezonanță în
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
mod constant atribuite înclinațiilor „naturale” ale femeilor și sunt ignorate în elaborarea politicilor publice, considerându-se că aparțin unui spațiu privat, la ușa căruia acțiunea statului se oprește (ștefan, 2004, p. 26-28). Rolurile atribuite femeilor în spațiul privat se pot teoretiza ca fiind construite pe două axe principale: de mamă și de soție (atrăgătoare). Privitor la ceea ce constituie o femeie atrăgătoare sau o bună mamă și soție, diferite culturi și medii sociale au dat naștere unor răspunsuri diverse. Aceste munci primează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
aspect. Având în vedere că femeile au fost preponderent asociate cu o sferă naturală devalorizată și cu activități legate în principal de maternitate și grijă, numeroase studii feministe s-au centrat în jurul acestor teme, analizând modul în care au fost teoretizate familia, corpul, maternitatea și grija, propunând noi perspective asupra lor. Conceptul de corp și cel de biologie sunt teme recurente în teoria feministă (Jaggar, 1989, p. 21-42; Anthony, 2000, p. 8-14; Held, 1990, p. 337-344). Alison Jaggar critică perceperea biologiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
teoreticiene sau activiste/participante la sfera politicii, fie ca subiecți politici cu interese. Cei care au fost interesați de o abordare a politicii din perspectiva de gen au avut o agendă feministă, dar în ciuda faptului că „teoria politică feministă a teoretizat genul în mod explicit”, aceasta nu deține monopolul, fiind „posibil să analizezi genul în teoria politică și dintr-o altă perspectivă, diferită de cea feministă”2 (Squires, 1999, p. 2). Cercetările privind femeile și politica au cunoscut mai multe etape
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
forță stilistică sau din atitudini surprinzătoare ale personajelor, ci tocmai din evidenta neputință artistică. Dorința de mărețe angoase existențiale se stinge în triste bâjbâieli semicurajoase cu aer de târg de provincie. Mă rog, după lectură, mi-a venit pofta să teoretizez aiuristic categoria cărților care nu te ating cu absolut nimic. Îi doresc lui Adrian Petrescu să încerce măcar să rateze o carte într-o manieră convingătoare, dacă nu cumva să scrie una cu adevărat bună. Adrian Petrescu, Conspirațiile imposibile, colecția „Proză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
EI FRAGIL, DAR RĂSUNĂTOR. DRAGUL MEU CĂPITAN, POATE NU E LIPSIT DE INTERES PENTRU TINE SĂ ȘTII CĂ ACTIVITATEA TA DE SPIONAJ DESFĂȘURATĂ AICI A FOST DESCOPERITĂ ȘI DUPĂ AMIAZĂ VEI FI SPÎNZURAT. CUVINTELE ACESTEA ÎL ȘOCARĂ. UNA ERA SĂ TEORETIZEZI DINAINTE CĂ ERA VORBA DOAR DE UN TEXT VICLEAN ȘI UCIGAȘ, O ÎNCERCARE HOTĂRÎTĂ DE A-L TRAGE DE LIMBĂ \ ȘI CU TOTUL ALTCEVA SĂ ȘEZI AICI LINGĂ FEMEIA ASTA ATÎT DE CRUDĂ ȘI DE NEÎNDURĂTOARE, ȘI CARE TOTUȘI AVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie, a puterilor temperamentale și individuale (pe care le declarăm o dată pentru totdeauna: antilirice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la aceeași tensiune, ea fiind modelată de incidențe subiective. Ion Barbu a înlăturat însă mai mult decât alți poeți români acțiunea slăbiciunilor firești, trecând până la urmă, decepționat și învins, asemeni lui Rimbaud, într-o altă meserie. Poezia pe care o teoretizează el în numeroasele rânduri - "ființa îndelung încercată a Poeziei", "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza", "stări absolute ale intelectului și viziunii", "lirism absolut" etc. - nu situează decât "o pură direcție, un semn al minții". Consecvența sa constă, cum am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii mă și compătimeau, deși păreau bucuroși că ei aud, scăpasem, n-aveau decât să se distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și nu sunt laș. Oricât de jos aș cădea, oricât de multe lucruri nasoale s-ar spune vreodată despre mine, la sfârșit mă pot ridica să strig „Da, dar știți, nu sunt laș și sunt liber, mă-nțelegeți?”. Nu-mi teoretizez libertatea, ci o trăiesc pur și simplu, intens, plenar, până în vârful unghiilor, așa cum îmi simt sângele prin vene. M-am gândit de mai multe ori dacă e bine să-ți povestesc despre asta. E o experiență intimă, cam ca și cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vianu ș.a. Am putea spune că a Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
făcut să cred că familia V. trăiește continuu cu gândul la ce se întîmplă în țară. Nu mică mi-a fost, de aceea, surpriza să constat că gazdele noastre nu manifestă nici un interes pentru situația din România. Ne-au și teoretizat indiferența lor: Noi avem viața noastră aici. Trebuie să ne trăim această viață, dacă vrem să nu ne transformăm memoria într-un ghetou". "Și reușiți?" "Ne străduim". Îmi sună prost acest "ne străduim", dar mă abțin. Și-au construit o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
românească (Ed. Hasefer, București, 2001, p. 40). Diminuarea dramatică a importanței administrative a Iașiului - fosta capitală a Moldovei - a generat o puternică frustrație în rîndul intelectualilor locali, insignifianța economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plecare și pretext. Criticul acesta încetează de a fi un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care, după cum admite și Marinetti, așteaptă ca războiul să ofere satisfacție artistică unei percepții senzoriale care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Théophile Gautier la Oscar Wilde, de la Huysmans la Proust, de la Virginia Woolf la Camus, Sartre, Roland Barthes, René Girard, Jean d’Ormesson, Jean Rousset, la Giuseppe Scaraffia, Emilien Carassus, Henriette Levillain, Roger Kempf sau Marylène Delbourg-Delphis, s-au Întrecut să teoretizeze dandysmul? Câți autori, atâtea nuanțe ale unor opinii ce se bat deseori cap În cap. Poate că tocmai de aceea n-ar fi lipsit de rost un mic tratat de dandylogie care să sistematizeze istoria, doctrina, formele de manifestare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
diferență? Specialiștii spun că „lioneria” ar fi o altă vârstă, mai „coaptă”, a dandysmului, coincizând cu etapa În care, prin paginile - ce-i drept - ale unor francezi: Barbey d’Aurevilly și Baudelaire, fenomenul este ridicat la rang de pricipiu și teoretizat cu ardoare. Gentlemani și gentilomi tc "Gentlemani și gentilomi " În Anglia și englezii, Edward Bulwer-Lytton face o radiografie a spiritului „noului” dandysm la 1833. Și lui i se pare, precum lui Byron atunci când scria Don Juan, că se află În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își divinizează instituția militară. Marii ofițeri au un prestigiu copleșitor În toată lumea bună și o forță de seducție pe măsură. Sunt, majoritatea, eleganți, distinși, cultivați. Primul care observă, Încă din 1863, relația subtilă dintre dandy și militar e Baudelaire. O teoretizează ca nimeni altul În capitolul „Analele războiului” din Pictorul vieții moderne. Comentând lucrările lui Horace Vernet consacrate războiului Crimeii, Baudelaire nu se poate Împiedica să nu remarce aerul dandy al multor ofițeri, ținuta selectă a acestora. După cum paginile copleșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e zona dublului sens, așa cum Îl trăiește Alice, eroina lui Lewis Carroll, atunci când se Întreabă „În ce sens? În ce sens?” să o ia prin Oglindezia. Sau cum Îl definește Valéry, scriind celebra propoziție „pielea - suprema profunzime”. Sau cum Îl teoretizează Michel Foucault, Jacques Lacan, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Julia Kristeva, Jacques Derrida și, până la urmă, un Întreg program al postmodernității, sugerând nu că dincolo de suprafață s-ar afla o profunzime, ci că ea, suprafața, este profunzime. Greu de acceptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris de un altul. Important nu era atât autorul textului, cât poarta aceea vrăjită pe care el ți-o putea deschide dintr-odată, înghițindu-te ca un sorb. Atunci doar teoretizam cu prietenii mei pe marginea unor astfel de posibilități. Acum, iată, coborând, le trăiesc, cu nepăsarea puterii de a le scrie. Ieșisem, în seara de atunci, de la „Trocadero“, unde T.T. își lansase ultimul volum de versuri. Mă obosise atmosfera aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]