1,088 matches
-
drept parte a explicației teoretice. Feminismul empiric și analiza de gen sunt contribuții importante, dar reprezintă numai punctele de plecare pentru scopurile feministe de a transforma ierarhiile sociale globale (Persram 1994; Ship 1994; Hutchings 2000; Robinson în curs de apariție). Teoretizările feministe aduc în prim plan descoperirile praxisului feminist spre exemplu etica preocupării și activismul social al femeilor din Lumea a Treia pentru a intra în dezbateri despre etica internațională, ajutorul și intervenția umanitară, și instrumentele ce țin de drepturile omului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în anii 1990 în opinia publică, prea puțini observatori ai politicii globale ar putea afirma că acestea au revenit (sau vor reveni) la poziția marginală pe care o ocupau înaintea acestei perioade. În acest timp, în culise, s-a dezvoltat teoretizarea efectelor crizei ecologice asupra politicii globale. După ce au insistat asupra comparației dintre teoria ecologistă și teoriile existente în Relațiile Internaționale (Laferrière și Stoett 1999; Laferrière 1996; Hovden 1999; Mantle 1999; Helleiner 1996, 2000), dezbaterile s-au concentrat asupra modului în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și probleme din politica globală și totodată să ofere un set de enunțuri normative în privința tipurilor de schimbări necesare pentru a răspunde acestor probleme. Autorii din această tradiție nu s-au angajat prea mult în activități constitutiv-teoretice reflecția asupra naturii teoretizării în sine deși unii dintre ei, asociați mai ales școlii "ecologiei globale", se preocupă de teme ce țin de putere/cunoaștere (Doran 1995). Pentru ecologiști, obiectul central al analizei și scopul cercetărilor este modul în care societățile umane moderne sunt
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
indisolubilă. În sfârșit, se pune un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și teoreticienii dependenței. Totuși, în opoziție cu poststructuralismul în special, împărtășește un element de teoretizare modernistă, în sensul că ecologiștii încearcă să înțeleagă lumea pentru a reuși să o îmbunătățească. În viziunea lui Hovden (1999), aceasta o face mai compatibilă cu tipul de teorie critică al Școlii de la Frankfurt și cu feminismul decât cu poststructuralismul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lor are o influență asupra imaginii corecte și complete a tradiției literare pe care o sistematizează. Canonul literar reprezintă doar ceea ce, din această istorie literară, a devenit exemplar și constitutiv, intrând în memoria structurantă a identității unei culturi"17. Spre deosebire de teoretizările cu latură critică ale acestei probleme, cele de istorie literară se îndepărtează puțin de acest model, funcționând mai mult sub forma unei cronologizări canonice, liniaritatea fiind cea care primează, în prezentarea acestui fenomen. Totuși, întâlnim și aici mai multe nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precis în Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, A. J. Greimas și J. Courtés, recunoscînd criticii literare meritul că făcuse mult caz de existența unor unități discursive ca "dialogul, descrierea, povestirea, discursul indirect liber etc"., consemnau lipsa "vreunui efort de teoretizare... pentru a dota aceste unități cu definiții adecvate și pentru a le da locul cuvenit în cadrul general al unei descrieri a discursurilor". Philippe Hamon, dintr-o perspectivă literară, pune bazele unui studiu istoric și semiotic al textului descriptiv. După un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
discursive": Critica literară a recunoscut de mult timp, în mod intuitiv, existența unor astfel de unități discursive, făcînd distincția, de exemplu, între dialog, descriere, povestire, discurs indirect liber etc. Din cîte cunoaștem, încă nu a fost întreprins nici un demers de teoretizare pentru a defini corespunzător aceste unități și pentru a le situa în cadrul general al unei descrieri a discursurilor. (p. 407) Între timp, cîteva numere de reviste, cîteva publicații ale unor echipe de cercetare și mai ales lucrările lui Philippe Hamon
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
științei moderne necesita reinstaurarea unei sfere de gîndire rațională autonomă, deplasarea de la Dumnezeu către Natură a centrului de interes al cu-noașterii, sentimentul proaspăt că totul trebuie descoperit și, în sfîrșit, utilizarea mijloacelor intelectuale (matematica) și tehnice pentru observații, experimentări și teoretizări. Nu era de-ajuns ca toate acestea să existe separat sau în mod juxtapus. Era necesară mai cu seamă o fierbere, istorică, socială și culturală, la temperaturi înalte, pentru ca în aceleași spirite să se întîlnească și să se combine curiozități
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției, unei scheme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
local, agent comunitar, participare comunitară, dezvoltare comunitară, dezvoltare comunitară durabilă, capital social, supervizor de proiecte comunitare etc. Volumul de față se subscrie acestui trend al profesionalizării în dezvoltarea comunitară din România. Drumurile profesionalizării unor noi practici sunt multiple - cursuri, manuale, teoretizări, reglementări, asociații profesionale, evaluări, transferuri de experiență de la comunități care au consolidată practica în domeniu la cele noi, începătoare etc. În forme și grade diferite, toate acestea sunt prezente și în spațiul public românesc interesat de dezvoltarea comunitară. Deficitare îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul ei și conformismul plăcerii imediate, că este sursa "răului" pentru creator. • Reprezentarea artistului în diviziunea socială a muncii Acest statut "aparte" al artistului și al creatorului se traduce printr-o teoretizare a acestui loc prin prisma căruia este privit în raport cu celelalte forme ale muncii și poziții sociale. Polul artistic apare ca un contrapunct al salariatului. Este situat mai aproape de polul liberal, de realizarea de sine, în fața polului alienat. Domniei necesității i
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unor caracteristici naturale ale universului raționalizării de care se ocupă Economia. Teoria haosului este o soluție la care se recurge adesea pentru a umple cu înțelesuri cogniția economică. Suprafețele văzute ca finitudine a spațierii infinite de Mandelbrot (Mandelbrot, 1998) inspiră teoretizările din Economia recentă. Neregularitățile perceptibile până la finalizarea cogniței în spațiul economic devin ținte preferate, poate și pentru faptul că neregularitățile prin autocopiere sugerează procesul de creștere, ultima relicvă a teoriei progresului păstrată cu sfințenie de Economie. Dar este posibil ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
între care Miron Costin ocupă un loc proeminent. In literatura noastră veche, Miron Costin este poate singurul care încearcă, cu mijloace proprii, să definească soarta, să vadă altceva dincolo de tradiționala înțelepciune teologică. Cea mai cunoscută piesă a acestui gen de teoretizare este, fără îndoială, poemul Viiața lumii, compus pe tema sorții nemiloase, având ca model eternele adevăruri cuprinse în formula vanitas vanitatum. Mai important este faptul că Miron Costin extinde asupra întregii sale cronici, adică asupra unei narațiuni istorice, care ar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sincron cu cel european, nu a fost un fenomen de imitație a școlilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dure) teoreticienii postmodernismului se despart de modernitate și de metapovestirile sale legitimante, pentru a legitima la rândul lor atacul la "tabernacol", adică la elementele constitutive ale acestui scenariu de legitimare. Din acest punct de vedere, Gert Biesta de exemplu, critică teoretizarea unei naturi umane și identificarea acesteia cu rațiunea, datorită normativității pe care o impune: "problema umanismului este că a afirmat o normă a umanității, o normă a ceea ce înseamnă să fii uman și făcând acest lucru, îi exclude pe aceia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de conștiință. Punctul de vedere deleuzo-guattarian poate fi considerat unul postuman, premergând ontologiei virtuale: umanul este considerat un element constitutiv al sistemului mașinic al lumii, în complexitatea ei dinamică. Prin intermediul acestei viziuni, se poate afirma că Deleuze și Guattari anticipă teoretizarea actuală a cyborgului. Adoptând direcția deleuzo-guattariană a mașinilor dezirante și a corpului fără organe ca osatură teoretică, capitolul de față nu analizează cyborgul în dimensiunea unui corp organizat - ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
bioștiințelor și tehnologiilor. Criticând astfel de poziții ale spiritualismului tehnologic, respingem în primul rând ideea separării minții de corpul uman, idee susținută atât în scopul privilegierii raționalității asupra simțurilor și a dorințelor corporale, începând cu cartezianismul, cât și în scopul teoretizării posibilității de transmigrare a minții umane într-un creier artificial și în direcția teoretizării posibilității de destrupare, în orientarea tehnicofilozofică a transumanismului. Astfel, considerăm subiectul postuman o corporalitate empirică a simțurilor și o întrupare fenomenologică a percepțiilor la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ideea separării minții de corpul uman, idee susținută atât în scopul privilegierii raționalității asupra simțurilor și a dorințelor corporale, începând cu cartezianismul, cât și în scopul teoretizării posibilității de transmigrare a minții umane într-un creier artificial și în direcția teoretizării posibilității de destrupare, în orientarea tehnicofilozofică a transumanismului. Astfel, considerăm subiectul postuman o corporalitate empirică a simțurilor și o întrupare fenomenologică a percepțiilor la întâlnirea cu tehnologiile comunicaționale, o încorporare mentală a concepțiilor interfațate 22. Identitatea subiectului postuman este definită
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cognitivă. Ceea ce trebuie să reținem din discursul critic al fenomenologului este faptul că procesul computării universale nu poate fonda subiectivitatea complexă și specifică umanului, iar avantajele tehnologiei cibernetice trebuie exploatate în termeni umani și fără entuziasm nesusținut în direcția tehnologismului. Teoretizarea „mașinii viziunii” de către Virilio (1992Ă, care generează posibilitatea unui „imaginar mașinic”, intră în consonanță cu ceea ce Deleuze și Guattari (1972Ă numesc „mașini dezirante”, metafora producerii dorințelor inconștientului mașinic. Mașinizarea este elementul-cheie în ambele teoretizări - pe de o parte în percepție
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fără entuziasm nesusținut în direcția tehnologismului. Teoretizarea „mașinii viziunii” de către Virilio (1992Ă, care generează posibilitatea unui „imaginar mașinic”, intră în consonanță cu ceea ce Deleuze și Guattari (1972Ă numesc „mașini dezirante”, metafora producerii dorințelor inconștientului mașinic. Mașinizarea este elementul-cheie în ambele teoretizări - pe de o parte în percepție, pe de altă parte în dorință -, dar și alte elemente leagă cele două discursuri. Unul dintre acestea este conectarea/cuplarea om-mașină, într-un cuvânt rețeaua, hibridă, și, la limită, extinctivă: perceptronul devine un soi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnic ambiant. Pe de altă parte, Deleuze și Guattari aplică principiile schizoanalizei „peisajului” tehnologic, schizofrenismul operând la nivelul „mașinilor dezirante” sub forma unui potențial eliberator al subiectivității dispersate printre tehnologii - „corpuri fără organe”. Genul proxim există în apropierea celor două teoretizări, așa cum există și diferențele specifice. Astfel, Deleuze și Guattari (1972Ă pornesc de la un model al modernismului avangardist în care umanul este raportat la tehnologie, fiind comparat cu o mașină socială. Inconștientul însuși, prin ruptura de viziunea freudiană, este arheologizat în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei conștiințe diferențiale se adresează noțiunii de dragoste în contextul supraviețuirii și al rezistenței față de condițiile impuse de cultura transnațională a lumii dominante. Spațiile virtuale devin, în acest context, spații ale afecțiunii și ale grijii pentru celălalt, în special în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmează să se deruleze intervenția. Acest model presupune definirea și operaționalizarea conceptelor-cheie, formularea și corelarea ipotezelor, precum și surprinderea dinamicii sectorului și problemei de rezolvat. În plan metodologic, această etapă face apel la "tehnicile de sistematizare" (descriere, clasificare, analiză comparată și teoretizare). 4. Elaborarea proiectului de intervenție presupune parcurgerea a trei etape: * definirea riguroasă a clientului și a nivelului la care se intervine (individ, grup, comunitate restrânsă); * determinarea obiectivelor specifice ale intervenției, în ordinea importanței și/sau în ordinea cronologică a realizării
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]