1,495 matches
-
răceala lui era jignitoare pentru o femeie care mersese atât de departe. Luă amândouă mâinile Georgetei și le sărută și pe o parte, și pe alta. Se afla lângă ușa de la intrare. Georgeta zâmbi. - Ah, zise Georgeta, ești de o timiditate!Și prinzîndu-i capul între mâini, îl sărută cu putere și prelung pe buze. Felix ieși amețit pe ușă, fericit și totdeodată înciudat de stângăcia lui, de situația, deplorabilă pentru un bărbat, de a fi sedus de o femeie. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîia femeie pe care o cunoștea carnal, lucru pe care se străduise să-l ascundă Georgetei însăși, din vanitate. Nu și-ar fi putut închipui că o cucerire poate fi atât de simplă, fiindcă nu se îndoia de sinceritatea Georgetei. Timiditatea de până acum i se vindecă aproape toată, dintr-o dată, și simți că cu altă femeie ar ști să se poarte de-aci încolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia îi apăru din nou scuzabilă și se învinovăți de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se hotăra mai tare, cu atât însă o dorea mai mult pe Georgeta, față de care se simți, în orice caz, vinovat de brutalitate, fiindcă fugise în acel chip jignitor pentru amorul ei propriu. Fuga aceasta, medită el, medical, dovedește o timiditate bolnăvicioasă, o ineducare a voinței. Trebuia să învețe a se îndepărta de Georgeta înfruntîndu-i frumusețea, și-n orice caz îi era dator o reparație. Decise, dar, să rupă politicos cu fata, după ce-și va cere scuze de la ea pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise hotărît: - S-a făcut. În curând aveți știri de la mine. Oprește, mă,că mă dau jos. Trăsura trasă de cei doi cai lucioși ajunsese în dreptul bisericii Sfântul Gheorghe. Stănică întinse mâna spre tovarășul de călătorie și zise grăbit, fără timiditate: G. Călinescu - Mă Toderiță, dă-mi repede ceva parale, că nu prea am procese. Să beau și eu din diurna unui senator. Toader scoase repede o hârtie mototolită pe care o ținuse pregătită și i-o dădu zâmbind, fără strâmbătură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări în picioare. Tânărul se apropie exaltat de ea, și Otilia întinse brațele spre el. Când mâinile îi atinseră umerii, fata se opri puțin intimidată de timiditatea lui Felix. Apoi îl sărută ușor pe un obraz, ușor pe un altul și, în cele din urmă, pe gură. Moș Costache scoase o clipă capul pe ușă și fugi. Otilia îl ținea strâns pe Felix la oarecare distanță ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cai de curse. G. Călinescu Felix nu răspunse nimic, ci numai zâmbi într-un fel care i se păru Otiliei silit. Pe Calea Victoriei, în apropierea casei moșierului, Otilia, după o tăcere lungă, vîrîndu-și mâna sub brațul lui Felix, propuse cu timiditate: - Ce-ai zice dacă am merge să-i facem o vizită luiPascalopol? I-ar face foarte multă plăcere, fiindcă sunt sigură că se plictisește. Felix nu-și putu masca suficient contrarietatea: - Du-te tu singură și eu te-aștept. Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sânt pe cale să nu mai fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică ne creează o neprielnicie în fire și o jenă în societate. Lipsa de îndrăzneală între oameni - decantarea forței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lipsa de îndrăzneală între oameni - decantarea forței în dispreț - pleacă dintr-o vitalitate nesigură, agravată de bănuieli la ce e mai esențial în lume. Un instinct sigur și o credință hotărâtă îți dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar. - Timiditatea-i modul de a-ți învălui un regret. Căci orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete. De câte ori nu mai ai iluzii, este ca și cum ai fi servit de oglindă toaletei intime a vieții. - Mister mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te bâlbâi. - Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum că oricărui triumf peste condiția de om i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută ființei umane ceva din discreția intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuși o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
urmă, pe la mijlocul umanității. Să ți se descompună Dumnezeu în vine, să-l îngropi împreună cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, și cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde, și lumini de putregai să sprijine timiditatea atâtor zori! Dar pentru a te purifica de moștenirea omenescului tău, învață a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la răspântiile tale. Privește un om stingher care așteaptă ceva și întreabă-te ce. Și vei vedea că nimeni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă, de trebuie să sărim prin atâtea până să ne rupem capul. Nu ești gelos pe Dumnezeu, ci pe singurătatea lui. Căci față de disperarea îmbălsămată care e El, omul e o mumie fâșneață. Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea. Când te crezi mai tare, te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de o atare cădere. Dar ce să faci dacă rănile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de afirmare. Nu este vremea subt om, ci bietul om subt vremi" este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudîndu-i-se atât înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sânt un titlu de glorie. Nici un act istoric nu s-a născut din înțelepciune, care nu poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Un individ, în nici un caz. Românul nu scapă nici o ocazie de a-și deșerta inima. Nu pleacă de aici un anumit pustiu al nostru? Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Conversară mai departe, de astă dată mai intim, nu despre amor, însă totuși despre un lucru mai serios, despre căsătorie de esemplu. Fiecare tu era controversat. Era o frumusețe că, tocmai când își propuneau să zică tu, nu-i lasa timiditatea s-o zică și zicea deodată serios, după lungi lupte sufletești, d-ta, rece, politicos, cochet. Când stabileau cu diplomație să zică d-ta, atunci tu, tu din greșală, și iar din greșală, și așa mai departe. Când se ivește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu abilitate trocul și fac în așa fel încît termenii lui să fie acceptați cu entuziasm. Prin aceasta ei urmează pas cu pas principiul societății politice, anume acela că masa domnește, dar nu guvernează. IV Există un mister al maselor. Timiditățile gîndirii sociale actuale ne înfrînează curiozitatea. Lectura clasicilor, din contra, o mențin trează. Degeaba trecem sub tăcere misterul, îl denaturăm, îl uităm chiar, căci este imposibil să-l expulzăm, să-l aneantizăm. Filosoful sovietic Zinoviev scria recent în lucrarea Sans
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din 1977, dar că a fost huiduit și alungat pe motiv că devenise activist de partid. Alte voci susțin însă că acel Dobre reîntors în Valea Jiului, în decembrie 1989, era un individ trecut prin aziluri psihiatrice și că pasivitatea și timiditatea lui se datorau agresivelor tratamente farmaceutice la care fusese supus. Opinia publică din Valea Jiului creditează însă mai ales varianta cu Dobre devenit activist. Ziaristul Carol Gigi Nicolau care, în 1998, a realizat documentarul-reconstituire intitulat Laborator 66, are o interpretare interesantă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Câmpul E asigur... aptitudinile pentru educație, actorie și telepatie, iar orice lucru nerostit la timp se acumuleaz... aici, producând diverse boli că laringita, amigdalita sau hipertiroidia. Este chakra cea mai usor expus... stresului. Odat... cu disfuncțiile ei, pot ap...rea: timiditatea, tracul, bâlbâiala și depresia. Corzile ei pot însemna „Trebuie s... comunic (s... vorbesc) cu tine”. Dac... aceste corzi sunt puternice; ele pot produce dureri de gât și de aceea ele trebuie îndep...rtate. Culoarea Ț azuriu. Element Ț eter. Fonoterapia
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
omului de a emite semnale în mediul înconjur...tor. Utiliz...rile simbolului Chika Șo: aplicat pe chakra gâtului, o deschide și o echilibreaz... cu restul chakrelor; m...rește capacitatea de comunicare a unei persoane; este foarte bun pentru eliberarea de timiditate, amplificând potențialul creator și pe cel de a împ...rt...și din experiență proprie și eliminând închistarea; are o eficient... crescut... în tratarea bolilor karmice legate de comunicare (de exemplu, muțenia); trateaz... bolile ap...rute ca urmare a proaștei funcțion
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
aia internă, chiar mi-ar fi plăcut programul”. M-am apropiat de el și, cerându-i scuze că i-am ascultat conversația, l-am Întrebat dacă mi-ar putea spune ce scria În nota respectivă. El m-a informat cu timiditate că se preciza că prezența la astfel de ședințe era obligatorie. Nu știu care ar fi reacția dumneavoastră la cuvântul obligatoriu, dar puțini sunt cei care reacționează pozitiv la el. „Obligatoriu” este un cuvânt clasic al controlului și trezește tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
despre ceva respingător. Dispreț ...ca cineva care nu este bun de nimic. VIII. Teamă ...înspăimântat, ca și cum ați fi în pericol; foarte tensionat. IX. Culpabilitate ...regretând; dezolat în legătură cu ceva ce ați făcut. X. Rușine ...de parcă ar râde lumea de dumneavoastră. XI. Timiditate ...timid, ca și cum ați dori să vă ascundeți undeva. XII. Ostilitate față de sine ...bolnav când vă gândiți la dumneavoastră. Conform acestei teorii, remarcăm sentimente (cum ar fi disprețul) sau comportamente legate de motivație (de exemplu, interesul). În realitate, teoriile neurobiologice au
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ce vrei și vezi limpede. Cu ei nici nu prea stau de vorbă. Ție ți se pare normal să te porți așa, dar din punctul lor de vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât mine. Eu am o bună filozofie a femeii (Ioanide: "Mai bine zis: o nebună filozofie"), de care el ar fi scandalizat, totuși, el aplică inconștient filozofia mea, ajutat de temperament. (Nota lui Ioanide: "Ce comedie!") Sufăr de o anume timiditate, din care cauză, ca să nu capitulez în fața femeilor, prefer să le evit. Sunt femei care se ridică până la condiția bărbatului, căpătând o fermitate de caracter care le face să merite a fi camaradele noastre. În categoria aceasta o clasez pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucru serios, gîndindu-se la privirea aprigă a lui Ioanide, la gesturile lui decisive. Chiar când Pomponescu desfășura teoria sfielii zâmbind oficios, Ioana avea sentimentul unei autorități exercitate asupra sa cu mijloacele blânde ale persuasiunii. Însă Pomponescu nu mințea, avea doar timiditatea solemnă. Se obișnuise în vizitele ministeriale, la banchete, să culeagă roadele acestei modestii pompoase și nu trăda procesul interior. De altfel, soliditatea lui trupească înlătura orice banuială în acest sens. Ai fi zis că un uriaș se face mic și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin jocul lor impenetrabil și absurd. Ioanide traducea mental mișcările în cuvinte, totuși, experiența îi spunea că translația nu era totdeauna justă, deoarece rezerva mentală a interlocutorului era uneori cu totul în afara prevederilor. De obicei tinerii, printr-un amestec de timiditate și nevoie de a-și păstra independența de conștiință, au - constatase Ioanide - acest obicei de a lăsa capul în jos, spre a-și ascunde o contrarietate sau a se uita fix în ochii unui terț, ca spre a-l chema
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]