541,899 matches
-
a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut convenția transfigurărilor estetice, mai ales în Recviem în trei pentru un oraș dispărut și Cronica unui turn și a umbrei. Altfel, timpul acțiunii rămîne nedefinit, plutire între vis și imaginație, iar cînd este vorba de realitate, ea apare văzută din multiple unghiuri. Este o realitate sub efectul spaimelor și al speranței. Poate cea mai teribilă spaimă este suspiciunea, neîncrederea, dacă femeia iubită
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
cît sînt mai mulți, cu atît personajul este mai important." Printre cei care au solicitat paznici plătiți de SPP - adică de la buget - se numără și CVTudor, care nu e demnitar. Cererea acestuia a fost refuzată, dar, cine știe, mai e timp ca CSAT-ul să-l scape de anxietăți pe curajosul tribun, alocându-i un bodyguard de la buget. * După scandalul incendiului de la Muzeul Satului, același muzeu a devenit subiect de fapt divers și pentru presa internațională nu numai pentru cea autohtonă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
mai multe generații m-a emoționat cu atît mai mult. Și m-a obligat să reflectez la cîteva lucruri, între care cel puțin unul reprezintă o veche preocupare a mea, dacă nu chiar o obsesie. E vorba de limitele în timp ale "actualității" actului critic. N-am în vedere atît receptarea acestei actualități de către cei care ne citesc, cît, mai ales, capacitatea noastră de a răspunde solicitărilor literaturii în permanentă schimbare și de a o înțelege. Țin minte cînd mi-am
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
receptarea acestei actualități de către cei care ne citesc, cît, mai ales, capacitatea noastră de a răspunde solicitărilor literaturii în permanentă schimbare și de a o înțelege. Țin minte cînd mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea nici ce, nici cum se scrie, pur și simplu nemaiînțelegîndu-și timpul. Eram foarte tînăr pe atunci și totuși neliniștea lui Wilson mi-a dat de gîndit. Astăzi o resimt din plin. Istoria literară nu ne dă răspunsuri încurajatoare. E ciudat, de exemplu, să vezi cum apreciază Maiorescu, la aproape 70 de
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
senzații și impresii"!) a scriitorului francez, pe care, vădit, n-o pricepea? Sau de Ș. Cioculescu, autor al pledoariei pentru Arghezi în 1946 și al rechizitoriului contra lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu după 20 de ani? Relația criticului cu timpul nu pare să fie, iată, foarte bună. Să fie înscrisă această limitare în destinul nostru de cititori? Să țină de natură, de cultură (formație, canon etc.) ori de amîndouă? Și, mai cu seamă, să fie fără leac? Nu din orgoliu
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
din orgoliu răsar aceste întrebări, ci din obligația de a ne cunoaște pe noi înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi le scoate în cale, dacă nici pe mine însumi nu mă pot citi?
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă/ prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției și a condiției poetice, fie o ordine mai adâncă, ieșind la lumină în joc. însă dincolo de ludic se profilează starea impalpabilă a lucrurilor grave, a sufletelor, a timpului și memoriei, a imaginilor și sunetelor mute, piramidale sau rotunde într-o geometrie senzorială ce depășește capacitatea noastră de percepție euclidiană, o geometrie filtrată de timp, trecând pe coordonatele cvadridimensionale ale eternității: "circumferința cercului o fi fost altădată/ un vârf
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
joc. însă dincolo de ludic se profilează starea impalpabilă a lucrurilor grave, a sufletelor, a timpului și memoriei, a imaginilor și sunetelor mute, piramidale sau rotunde într-o geometrie senzorială ce depășește capacitatea noastră de percepție euclidiană, o geometrie filtrată de timp, trecând pe coordonatele cvadridimensionale ale eternității: "circumferința cercului o fi fost altădată/ un vârf de compas Richter/ o biblie pentru furnici/ sau alte culori excomunicate/ ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta/ nici măcar oceanul/ acea banală anexă/ a unui
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
Marina Constantinescu Pasiunea mea continuă, cu forme noi și mirobolante: casele din București, arhitectura și poveștile lor. Timpul meu liber, atîta cît este, înseamnă o rătăcire pe străzi, o cufundare într-o altă dimensiune a miracolului creației. Mai renovate sau mai abandonate, casele își poartă, încă cu demnitate, stilul, amprenta arhitectului - care le scoate din anonimat și banalitate
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
vieții politice, după milioane și milioane de discursuri rostite nu numai la întruniri publice, ci și în spațiul intim al familiei, de către fiecare membru al familiei, până la intoxicarea cu politică până și a nou-născuților, după imensa risipă de energie și timp făcută de un întreg popor în încercarea de a-și moderniza existența, rezultatul este nu numai nul, ci negativ, reprezentând o pierdere! Am făcut atâtea sacrificii, timp de peste un deceniu, ca să ajungem să o ducem, din punct de vedere material
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
intoxicarea cu politică până și a nou-născuților, după imensa risipă de energie și timp făcută de un întreg popor în încercarea de a-și moderniza existența, rezultatul este nu numai nul, ci negativ, reprezentând o pierdere! Am făcut atâtea sacrificii, timp de peste un deceniu, ca să ajungem să o ducem, din punct de vedere material, mai rău decât înainte! Și cine e de vină? Spre dezamăgirea semnatarului acestor rânduri (simpatizant al partidelor istorice reînființate), dar cu îndreptățire și într-un mod convingător
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
bună calitate, fiind convins că spectacolul de bună calitate are o oarecare tangență, mai mică sau mai mare, cu ceea ce în mod pompos numim artă. Cît de greu v-a fost să faceți Filantropica? Principala dificultate la Filantropica a fost timpul - timpul de filmare extrem de scurt. Acceptarea de a duce la bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a fost o decizie grea, iar reușita a fost considerată o performanță. Aș prefera ca viața mea de cineast să
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
calitate, fiind convins că spectacolul de bună calitate are o oarecare tangență, mai mică sau mai mare, cu ceea ce în mod pompos numim artă. Cît de greu v-a fost să faceți Filantropica? Principala dificultate la Filantropica a fost timpul - timpul de filmare extrem de scurt. Acceptarea de a duce la bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a fost o decizie grea, iar reușita a fost considerată o performanță. Aș prefera ca viața mea de cineast să se
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a fost o decizie grea, iar reușita a fost considerată o performanță. Aș prefera ca viața mea de cineast să se bazeze cît mai puțin pe acest tip de performanță. Timpul de filmare este cel mai important aliat al unui regizor. Într-un film precum Filantropica - film care, montat, durează 1h 50 min, care se desfășoară pe mai multe planuri, în care locurile de filmare sînt numeroase și variate - e foarte
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
care locurile de filmare sînt numeroase și variate - e foarte greu să lucrezi repede. Mai exact, e foarte greu să lucrezi repede și bine. Sînt convins că aș fi putut face lucruri mai bune dacă aș fi avut mai mult timp. Ce-ați face dacă vi s-ar propune să lucrați la Hollywood? De fiecare dată cînd mi se pune întrebarea asta am sentimentul că cineva își bate joc de mine. Ce-aș putea să fac dacă mi s-ar propune
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
de film care să nu citească? Vă întreb ca pe un avid cititor ce sînteți. Presupun că nu, presupun că lectura este, totuși, fundamentală pentru orice om care vrea să creeze, în general, nu neapărat în domeniul cinematografic. În același timp, sistemul de lectură al unui artist (și spun artist pentru că nu vreau să limitez ceea ce am de spus numai la domeniul cinematografic) este puțin diferit de sistemul de lectură al unui critic sau al unui erudit sau al unui enciclopedist
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
să afecteze profund visele noastre de-a înlocui MIG-urile cu navele invizibile Stealth. Semnalele venite, chiar zilele trecute, dinspre centrul militar de la Bruxelles indică, în perfectă rimă cu lucrurile de mai sus, conturarea unui nou scenariu: tradiționala tragere de timp. Un fel de țurcă pe bază de integrare - dezintegrare. Deloc convinși de oportunitatea anexării acestor țări ciudate, responsabilii N.A.T.O. vor face, probabil, în următoarele luni niște presiuni fără precedent asupra candidatelor. România beneficiază, așa cum spuneam, mai ales de marea
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
trece în aceste săptămâni prin cea mai neagră perioadă a sa. Presiunii din interior i se adaugă o presiune din exterior fără precedent. E momentul lui ori-ori: ori ne conformăm cerințelor N.A.T.O., ori vom rămâne de căruță pentru un timp nedefinit. Altă opțiune nu există. Prinsă cu mâna în menghină, Puterea va da din colț în colț, până îi va deveni evident și ultimului oligofren că esența însăși a puterii politice din România este securistă și naționalistă. Fără sprijinul scheletului
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
slab pregătiți decât alții, chiar dacă sunt la fel de inteligenți. Eu, care am început să studiez pianul, am ajuns la fagot din cauză că, în liceu, pe care îl făceam în paralel cu Conservatorul, aveam un profesor care ne omora cu latina. N-aveam timp nici de alte materii, nici de pian, așa că profesorul mi-a sugerat să trec la fagot. Pe toți "nătărăii" îi dădeau la fagot și la corn, unde nu prea erau elevi și profesorii riscau să li se desființeze catedra. I-
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
Mai întâi, faptul că îi vorbiți de bine pe marea majoritate a celor pe care i-ați cunoscut și se înțelege că ați avut relații cordiale cu toți. Să vă spun ceva: știți de ce Roosevelt a fost așa de mult timp președinte al SUA? Pentru că n-a vorbit de rău absolut pe nimeni! Eu n-am avut nevoie să vorbesc de rău pe cineva, nici măcar pe Georgescu (dirijorul George Georgescu - n.r.), care nu-l lăsa nici pe Enescu să dirijeze... George
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
trebuie să-și împlinească misiunea pe pământ, Legenda Personală - sau "descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleși, ci a tuturor ființelor de pe Pământ") și în scrierile ulterioare. Prelucrarea unei vechi legende biblice în povestea păstorului Santiago (care înțelesese la timp că rațiunea existenței sale era însuși drumul) are o energie pozitivă, de care cititorii au evidentă nevoie în ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând să descifreze semnele și să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deșertului, vraja iubirii, înfruntarea morții), să se bucure de prezent și în același timp să nu piardă esența, să accepte schimbarea ca pe însăși viața pământului, să se considere eroul principal al Istoriei, indiferent de ce se întâmplă în lume, să se afle în dialog cu elementele, să afle comoara - iubirea care transformă spre Bine
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]