982 matches
-
la Salonul de pictură de la München din anul 1910 a fost distins cu Medalia de Aur. Tot în acest an a fost ales ca președinte al Tinerimii artistice, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921. Cu ocazia expoziției Tinerimii din anul 1910, artistul a avut parte de o critică elogioasă din partea lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, O. Zimbru și mai apoi în 1912 a lui A. Jeanjaquet. Între 1911-1912, a participat la diverse expoziții cu peste 25 de lucrări și a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
1898 când "Societatea Ileana" se afirma în confruntarea cu Salonul Oficial privind primenirea și înnoirea conceptelor artistice, așa se repeta istoria cu Societatea Arta Română (înființată la Iași în iarna anului 1917) care se dorea o opoziție activă față de corifeii "Tinerimii artistice". Apăruse o nouă generație de artiști care aveau o mentalitate diferită în creația și aprecierea lucrărilor de artă. Cum spiritul polemic era la ordinea zilei, critica nu l-a ocolit nici pe Verona care era perceput în acele timpuri
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
promova, încă, academismul la Școala de Belle Arte. Din păcate, acestă acțiune nu a reprezentat o opțiune suficientă pentru tinerii artiști care doreau să-și definească o poziție plastică și teoretică în conformitate cu tendințele acelor vremuri. Ca rezultat membrii ponderați ai "Tinerimii artistice" precum și noii adepți extremiști ai curentelor occidentale au contestat puternic tradiția semănătoristă și grigoresciană. Toți aceștia s-au grupat în spatele "Societății Arta Română" cu prilejul expoziției din anul 1920. Erau nume care avea să devină celebre în arta plastică
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
nume care avea să devină celebre în arta plastică din România: Theodor Pallady, Camil Ressu, Francisc Șirato, Dimitrie Paciurea, Marius Bunescu, Iosif Iser sau Cornel Medrea. Tudor Arghezi avea să menționeze că aceștia: Această rupere a unei importante fracțiuni a "Tinerimii artistice" a marcat un moment deosebit de important în evoluția artei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. Verona a considerat că manifestările la care a luat parte nu erau decât niște curente sezoniere. El nu a înțeles ce
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
în fața tirului considerațiunilor tehnico-estetice făcute de Francisc Șirato, a criticii pamfletare a lui Nicolae Tonitza sau a comentariilor critice ale lui Ion Minulescu. În anul 1921, Verona a organizat o mare expoziție personală, iar în 1922 a participat la Salonul Tinerimii precum și la prima manifestare publică a Academiei libere. Cu aceste ocazii a constatat că are mulți admiratori care i-au apreciat o serie de tablouri cu flori, pesiajele " Toamna, Joc în pădure" și "Lupta de la Podul Jiului" care poartă în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
ca un apărător al tradiției grigoresciene. La zece ani de vremea când era acuzat de excentricitate și refuza să expună la manifestările Salonului Oficial, arta românească se schimbase într-o asemenea măsură încât artistul putea fi acuzat de "pompierism" și "Tinerimea artistică" era deja considerată ca o organizație care menținea o artă plastică deja stabilită. Ea care înainte se erijase în susținerea artiștilor de avangardă a devenit o societate de susținere a artei ajunsă „tradițională”. În acest moment arta oficială l-
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Ecaterinei Verona". Verona a mai pictat peisaje de iarnă și peisaje din zona Brăilei. În atmosfera artistică bucureșteană a acelor vremuri, sprijinul pentru încurajarea unei "tendințe naționale" era fără discuție o realitate de netăgăduit. În paralel cu evenimentele organizate de "Tinerimea artistică", exista o efervescență datorată revistei "Semănătorul" care a apărut pentru prima oară în data de 2 decembrie 1901, cu o zi înaintea constituirii Societății "Tinerimea artistică". Critica de specialitate a afirmat faptul că "Semănătorul" s-a manifestat în literatură
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
naționale" era fără discuție o realitate de netăgăduit. În paralel cu evenimentele organizate de "Tinerimea artistică", exista o efervescență datorată revistei "Semănătorul" care a apărut pentru prima oară în data de 2 decembrie 1901, cu o zi înaintea constituirii Societății "Tinerimea artistică". Critica de specialitate a afirmat faptul că "Semănătorul" s-a manifestat în literatură asemenea "Tinerimii" în arta plastică. Cele două au umplut golul prin afirmarea unei imagini a realității rurale din România. Acest lucru s-a datorat identificării problematicii
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
exista o efervescență datorată revistei "Semănătorul" care a apărut pentru prima oară în data de 2 decembrie 1901, cu o zi înaintea constituirii Societății "Tinerimea artistică". Critica de specialitate a afirmat faptul că "Semănătorul" s-a manifestat în literatură asemenea "Tinerimii" în arta plastică. Cele două au umplut golul prin afirmarea unei imagini a realității rurale din România. Acest lucru s-a datorat identificării problematicii dramei și vieții acesteia. Arthur Verona cunoștea această tendință de redescoperire a tradițiilor artistice și istorice
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
educativă și instructivă. A înființat revista „Marianistul”, care era destinată, în mod exclusiv copiilor. Cu ajutorul preoților, catiheților și profesorilor de religie, revista s-a răspândit în toate școlile din Ardeal. Ceva mai târziu, această revistă a fost înlocuită de publicația „Tinerimea Nouă”, care se adresa unui cerc mult mai larg de tineri cititori, inclusiv studențimii. La început a fost scrisă aproape în întregime de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
larg de tineri cititori, inclusiv studențimii. La început a fost scrisă aproape în întregime de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în acest domeniu. În felul acesta, a început "Apostolatul Tinerimii". În mijlocul tineretului, apostolul sporea în stăruință și har. „Din această văpaie de dragoste suprafirească sau născut lucrările sale, de mare răsunet nu numai în inimile tinerilor, ci și ale celor vârstnici”. La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
la concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii, spectacol-lectură la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, regia Ion Mocanu - 2003); Vitalii Sergheev, «Stadionul» (traducere din limba rusă pentru Radiodifuziunea Moldovenească) Bernard Shaw «Un pețit în stil rural» (traducere și adaptare radiofonică ) “Tinerimea Moldovei”, “Moldova”, “Moldova Socialistă”, “Literatura și Arta”, “Basarabia”, “Sud-Est”, “Jurnal de Chișinău”, “Contrafort”, “De Facto”, “Săptămîna», “Orizontul”. “Femeia Moldovei”, «Timpul».
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
fost un regizor, scenarist, actor, scriitor, pictor și grafician român. Marin Iorda s-a născut la data de 1 septembrie 1901 în orașul București, având numele real de Marin Iordache. În anul 1914 devine colaborator al "Revistei copiilor și a tinerimii", editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei copiilor și a tinerimii". Alături de el s-au alăturat revistei scriitori ca Ion Slavici, Ion Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la "Adevărul literar". În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de belle-arte din București, avându-i
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O mențiune specială merită manuscrisul - pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906. Arta plastică poate fi grupată sub genericul "Tinerimea artistică", mișcare patronată de regină, ce reunea artiști români aflați la începutul carierei. La Castelul Pelișor se află și alte lucrări ale Reginei Maria, în afară de manuscrisul menționat anterior, ca de exemplu câteva acuarele reprezentând crini.
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
a fi toate numai ungurește... Pentru ce să fie chiar și Dumnezeu ungur? Să jurăm pe Dumnezeul popoarelor!”", dar a fost întrerupt de canceliștii maghiari, care au cerut "„Uniune sau moarte! Să ne unim cu Țara Ungurească, pentru că altminteri pierim!”". Tinerimea maghiară nu admite concesii. Replica primită de Poruțiu din partea scriitorului maghiar Urházy, reprezentant de seamă al generației tinere este sugestivă: „Domnia-ta ai semnat doar uniunea! Domnia-ta, concetățene Poruțiu, ești de-acum ungur!” La această manifestare a fost prezent
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
fără examene la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1959) și a urmat apoi Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1967). A lucrat ca jurnalist la ziarele "Tinerimea Moldovei" și "Moldova Socialistă", iar începând din anul 1975 a fost redactor responsabil al revistei "Moldova". Articolele sale sunt grupate în culegerile de schițe, portrete, reportaje, note de călătorie "Glasul inimii" (1971) și "Oameni de omenie" (1981). În anul 1984
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
din Sibiu. A colaborat la revistele: Flacăra, Ramuri, Drum drept, Țara noastră, Doina, Solia, Capitala, Viața literară, Facla, Cosînzeana, Adevărul literar, Gînduri bune, Dacia, Adevărul, Dimineața, Universul, Ordinea, Îndreptarea, Sfatul Țării, etc. A condus periodicele Renașterea Moldovei, Biblioteca copiilor și tinerimii, Cuvântul, Cuvântul nostru și Basarabia de Sus. Arestat de Securitate la 10 noiembrie 1956 sub acuzația de uneltire și agitație publică, D. Iov a fost condamnat la 6 ani de închisoare, fiind încarcerat în închisorile Jilava și Gherla. Se va
Dimitrie Iov () [Corola-website/Science/313668_a_314997]
-
Petrică Jean, membrii acestei societăți într'un timp relativ scurt, au progresat într'un mod demn de admirat. Noi nu putem de cât a ne arăta bucuria noastră atât ca cetățeni cât și ca ziariști, văzând că o parte din tinerime își consacră orele de recreație spre a se instrui în ale musicei, una din cele mai plăcute ocupațiuni." (Brăila, 23 febr./7 martie 1887) La 12 iulie 1887 a avut loc examenul elevilor de Școala de Muzică Lyra care s-
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
copii și adolescenți „Dubăsari” din s. Carantin ( azi Dzerjinskoe), r-nul Dubăsari, unde s-a tratat de o afecțiune pulmonară. Între anii 1969-1972 a muncit ca strungar la Uzina „Electrotocipribor” (actualmente „Introscop”) din Chișinău. În această perioadă publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei” și frecventează cenaclul literar „Luceafărul” de pe lângă aceeași publicație periodică (conducătorul cenaclului- poetul Liviu Damian). A absolvit cu mențiune secția de jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1977). În anii de studii a activat ca
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
Turtucaia a fost rănit și luat prizonier de bulgari. După război s-a întors la București, iar în 1920-1921 a făcut o lungă călătorie de documentare în Italia. În perioada 1919 - 1947 a participat constant la Salon și la expozițiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1927. Doi ani mai târziu a întreprins o călătorie care i-a marcat profund opera. Plecat pentru doar două săptămâni în Egipt, avea să rămână acolo 4 ani, fascinat de lumea
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
monumentelor istorice din județul Neamț, purtând codul LMI: NT-IV-m-B-10752. Artistul s-a afirmat atât în pictura în ulei și guașe cât și în grafică, expunându-și opera la München alături de creatori proeminenți și în România, începând din 1910, în cadrul expozițiilor Tinerimii Artistice din București. Expoziția din martie 1914 a „Tinerimii artistice”, prin diversitatea tematică și stilistică a lucrărilor prezentate, unde alături de Brâncuși, Luchian, Paciurea, Jalea, Pallady, Petrașcu și alți pictori, a expus și Vorel, a fost socotită un moment important în
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
Artistul s-a afirmat atât în pictura în ulei și guașe cât și în grafică, expunându-și opera la München alături de creatori proeminenți și în România, începând din 1910, în cadrul expozițiilor Tinerimii Artistice din București. Expoziția din martie 1914 a „Tinerimii artistice”, prin diversitatea tematică și stilistică a lucrărilor prezentate, unde alături de Brâncuși, Luchian, Paciurea, Jalea, Pallady, Petrașcu și alți pictori, a expus și Vorel, a fost socotită un moment important în evoluția artei românești pe calea înnoirii mijloacelor de expresie
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]