11,843 matches
-
un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută (i-ar veni să întrebe ca leneșul lui Creangă: "muieți-s posmagii?") și lehamitea de a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
peiorativi (uscătură, tîrîtură etc.). Vorbitorii leagă, desigur, sensul nou al lui a seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care am citat mai sus, secarea psihologică este asociată cu efectele tipice ale secării fizice: "te vlăguiește prin prezența încăpățînată", "altfel o să mă usuc ca o legumă". Se manifestă chiar o tendință de a lega expresia de cvasi-sinonimele sale, prin acumulări contextuale: "nu numai că mă seacă, da' mă și usucă simplul
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
și atestat și în română. Ninja - asasini sau spioni din istoria Japoniei, aduși în atenția publicului occidental de moda filmelor japoneze de acțiune - au produs și în română un termen comun pentru un anume tip de luptători, cu fața ascunsă, tipic, de o cagulă. În limbajul standard și în mass-media, substantivul ninja a rămas invariabil, ca atîtea alte împrumuturi recente; altminteri, e un cuvînt destul de cunoscut, care poate fi folosit ca termen de comparație: "Preotul și dascălul, mascați ca doi ninja
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
situații, inclusiv la noi, în vremea din urmă, partea soliștilor este preluată de cor. Ideea centrală a lucrării - idee promovată cu fermitate de tânărul muzician - o reprezintă aici forța afirmării valorilor umane, forța umanității în acțiune. Este dinamica unei asumări tipic bărbătești, un act de voință, de responsabilitate, ce pornește din străfundurile conștiinței de sine, voință afirmată de asemenea prin intermediul fundamentului sonor al orchestrei, de partida contrabașilor, exact ca și în finalul ultimei simfonii. Conștient sau nu, compozitorul reia principiul afirmat
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
în care trăiesc, filozoful francez scrie polemic și coroziv împotriva psihologiei înmărmuritoare de care se suferă astăzi mințile europenilor: o psihologie de sinistrați debili nutrind convingerea sinucigașă că singura soluție în fața terorismului islamic este pasivitatea împăciuitoare. Pe scurt, o atitudine tipică de ființe panicate căutîndu-și liniștea în confortul de sanatoriu al unei Europe îmbătrînite, populată cu oameni suficient de vulnerabili ca să-și închipuie că, proslăvind pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
piesa a III-a - pentru pian și bandă magnetică, Lumină pentru viitor pentru flaut și harpă, Mozaic pentru violoncel solo și Prin sunetul rezonanțelor pentru flaut, harpă, pian și violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiția umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor în zona imaginarului și a oniricului... Intuind cu certă acuitate esența spiritului iudaic, Ulpiu Vlad
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
detaliu...) - încă din perioada când ați elaborat ciclul de compoziție intitulat "Jocuri" v-a preocupat identificarea unor structuri sonore primitive, fundamentale, într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în principiu de o muzica ce nu tinde spre o dezvoltare similară unei drame, ce nu
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
conscience, scoasă la lumină și distribuită într-un rol tare. Detectivul nu are nimic din finețea intelectual-savantă a aristocraticilor Sherlock Homes sau Arsene Lupin, din stîngăcia controlată a histrionicului Colombo, ci este croit dintr-un material dur, neiertător al personajelor tipice pulp-fiction. Deși nu cred că regizorul a avut intenția să ne facă să reflectăm puțin și la infantilismul pe care-l conține creditarea unei teorii conspiraționiste, la reinvestirea lecturii genuine, atît de minunată în copilărie, cu o valoare practică, filmul
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
viziunea până la capăt. Un autor masiv și proteic cum e Andrei Codrescu și o tânără scriitoare trăind într-o neîntreruptă fascinație a barocului arborescent ca Ruxandra Cesereanu evită toate clișeele - scuzabile, e adevărat - inerente mecanicii genurilor și speciilor, toate formulele tipice și necesare unei cărți de poezie. 7 Dacă nu ar fi vorba despre un enorm poem scris la două mâini, am avea destulă îndreptățire să descifrăm aici un fantasy contemporan, să trasăm liniile unei povești care se petrece într-un
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
se explică, totuși, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde apare
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
cu perspectivele cetățenilor - asistați; "orfanii" statului totalitar ar fi fost, în absența unei lustrații reale și severe, un dezastru pentru lupii deghizați în miei, cum s-au dovedit a fi moștenitorii "de drept" ai comunismului. Legăturile ierarhice și dependențele reciproce, tipice fostului regim, în care constituiau "avangarda proletariatului", i-au obligat la acțiune solidară, la constituirea unei adevărate cupole mafiote, impunând faimosul "sistem ticăloșit", transpartinic, imun la lege și la amenzile electorale. Experiența lui Ion Iliescu le-a impus adoptarea propagandistică
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
semnalează rolul central ocupat de Otto Dix (1891-1969) în economia expoziției. În al doilea, afirmă importanța lucrărilor grafice pentru deplina înțelegere a artiștilor reprezentați. În fine, vizitatorul este pus încă din primul moment în fața unei lucrări al cărei univers este tipic pentru întreaga artă a Noii obiectivități. Pentru Dix și colegii săi, a picta cu "obiectivitate" nu însemna doar a nu ascunde urâtul, ci dimpotrivă, a-l căuta cu asiduitate, a-l scoate mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
vremii, în special cea a lui August Sander (1876-1964). Acesta a încercat, în uriașul său ciclu intitulat Oameni ai secolului al XX-lea să construiască cu "obiectivitate" un portret colectiv al societății în care a trăit, un catalog de fizionomii tipice pentru Germania interbelică. Cele mai bune dintre lucrările sale sunt însă cele în care personalitatea modelului transcende clasarea într-o anumită categorie socială... Ca și fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar în-conjurat de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne și oase, și care au putut păstra, deschizîn-du-i lucrările, imaginea vie a autorului. Deplasarea interesului de pe om pe operă e tipică pentru genul de cărturtar căruia îi aparține Șora: cărturarul ale cărui lucrări nu le citești decît dacă mai întîi l-ai întîlnit. Altminteri, cine deschide un volum de Șora fără să aibă nici o idee despre ființa lui vie, va renunța
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
coșmarul de pe poziția celui care nu se împacă cu moartea eroică. Într-un mod semnificativ, drumurile comandantului Kuribayashi se intersectează cu cele ale cătanei neîndemînatice, comandantul știe să folosească judicios puținele forțe de care dispune. Se poate muri cu eleganța tipic japoneză, fără nebunia care-i animă pe o parte din subordonații săi. Povestea soldatului Shimizu (Ryo Kase), exclus din Academia militară pentru a fi ezitat să execute un ordin stupid și discreționar, uciderea unui cîine, reprezintă un astfel de exces
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
Daniel Cristea-Enache Din cauza "problemelor" ridicate de editarea cărții despre autorul Rinocerilor, Gelu Ionescu a debutat editorial abia în 1976 (cu o alta). El este însă un "șaizecist" tipic, născut cu puțin timp înainte de al doilea război, copil inocent pe timpul conflagrației mondiale, apoi licean și student terorizat de dosarul său prost în anii '50, tânăr format la școala lui Vianu și cea a lui Călinescu; autor încercând să-și
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
prezent chiar de la începutul romanului Chira Chiralina: "Adrian străbătu buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
cineva nu poate fura tocmai lucrul care îi aparține (dar să nu uităm că există și expresia a-și fura singur căciula). Formula este una glumeață, paradoxală, în care, cum se întâmplă adesea în argou, apare o inversare a rolurilor tipice. În prezentarea eufemistică a bătăii, cu răsturnarea ironic-antifrastică a perspectivei, victima este un profitor, căruia agresorul îi face o favoare. Cel bătut este, astfel, mîngîiat, altoit, cîrpit etc. Mai mult: în prim plan apare adesea, ca subiect gramatical, cel bătut
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
nu se poate mai prost prin cosmeticale propagandistice cu iz de scandal, printr-un mesaj ideologic care falsează pe un potpourri balcanico-argentinian. De o prostie sfâșietoare este ideea de a trece revoluționarismele latinoamericane care s-au lăsat cu mizeriile dictatoriale tipice atât regimurilor de dreapta cât și celor de stânga în contul libertății, al justiției etc., mai ales că regizorul vine dintr-un stat dictatorial, fosta Iugoslavie. Nu o atitudine critică față de ceea ce s-a întâmplat cu Serbia sau cu Argentina
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
filozofii, și asta în ciuda frecvenței cu care folosesc termenul. Stinghereala pe care ne-o provoacă acest cuvînt (căci infinitul este întîi de toate un cuvînt) vine din faptul că intuiția nu ne poate ajuta deloc în înțelegerea lui. E cazul tipic de strîmtorare lexicală cînd ești nevoit să faci uz de un cuvînt căruia imaginația nu-i poate da nici un conținut accesibil. Tocmai de aceea, jena stîrnită de infinit își are cauza într-o incapacitate a minții noastre de a-i
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
lumină.// E semn că sărbătoarea... a trecut." (p. 31) Bonne Anniversaire! este formulă delicat-cinică la care gândul zboară automat după lectură acestui poem. Viziunea poetei este mai puțin paradoxala decât pare la prima vedere. Într-un fel, ea este chiar tipică pentru ultimii ani ai adolescenței. Pentru că, în fond, dincolo de imaginarul nostru excesiv de optimist, "prima tinerețe" este vârstă marilor nefericiri. Încă înainte de apariția curentului "Emo", cei mai multi adepți necondiționați ai cinicelor cugetări existențiale ale lui Cioran erau liceeni din ultimele clase. La
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
românești/ În Transilvania./ Patrie binecuvântată,/ Se adună roată/ Bătrânii,/ Se cheamă pe nume,/ Gă-sin-du-l pe fiecare". Emoția vine de data aceasta din simplitate, în mod firesc, coeziunea tărâmului natal, unde fiecare își găsește semenii cu atâta ușurință, contrastând cu alienarea tipică, alteori, spiței umane. În majoritatea poemelor din a doua parte a cărții, bunăoară, golul se adâncește, tonul devine sarcastic, nemișcarea, plumbul, senzația carcerală, pigmentată cu scene grotești și străbătută de o mare oboseală, de blazare, domină, în poeme precum: Orașul
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
Constantin Țoiu Din turnul înalt ridicat în secolul al cincisprezecelea deasupra cetății de Ioan Huniadul, vezi cele două piețe ale urbei, cea nouă și cea veche, așezate la extremitățile bulevardului principal. Piața veche este patrulaterul tipic medieval, greoi, cu ganguri largi și curți întunecoase, prin care parcă privești istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre arcadele din fund ale curților interioare apărate de ziduri, pavate cu bolovani colțuroși de râu
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
și cronologie de Gavril Scridon, ediție revăzută, note, comentarii, repere critice, bibliografie și indici de Gheorghe Chivu, studiu introductiv de Dumitru Micu, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic, București, 2006, CLX+1086 p. Reprezintă un caz tipic de ediție recapitulativă sau pur și simplu repetitivă. Reia ediția critică G. Coșbuc, Opere alese, îngrijită de Gavril Scridon de la volumul I (1966) și până la volumul VI (1982) și preluată de Gh. Chivu de la volumul VII (1985) și dusă până la
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]