1,020 matches
-
înălța un oraș cu străzi drepte și piețe ordonate, preferînd o formă a arhitecturii neoclasice reflectată și în unele clădiri contemporane din München și adoptînd deci un stil arhitectonic care nu era nici otoman, nici bizantin, dar cel puțin nu tipic european. Bucureștiul era deja un oraș mare încă înainte de unirea Principatelor. Deoarece fusese multă vreme capitala Valahiei, el avea multe biserici, mînăstiri și reședințe boierești impresionante. După 1862, cînd a devenit capitala României, a fost nevoie să fie înălțate clădiri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
într-o mare măsură în circulația mărfurilor. Așadar, aveau loc transferuri masive de proprietăți și posesiuni de la o categorie socială, adesea boieri și mănăstiri, către alta - negustori și meșteșugari înstăriți. În orașe, ierarhia socială începea să fie apreciată nu după tipicuri feudale, ci după criterii materiale. Diviziunea socială a muncii făcea mari progrese. Avea loc o specializare progresivă a meșteșugurilor și a negustorilor, însoțită de un intens proces de diferențiere și stratificare materială. Negustorii și meșterii treceau cu repeziciune dintr-o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de droguri sînt și ele incluse" (Wallace 1992: 129). De fapt, eu cred că o mare parte din problematica ce stă la baza politicii sexuale o reprezintă tendința sa de a folosi personaje brechtiene "tipice" pentru descrierea unor scene "tipice". "Tipicul" este oricum destul de diferit de "stereotipic", "arhetipic", "convențional", "reprezentativ", "obișnuit" și așa mai departe și este adesea asociat cu distorsiunea și caricatura. Astfel, personajele lui Lee ilustrează adesea stereotipuri sexuale ori rasiale. El nu este altceva decît un "realist", în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dramatismul conflictului dintre pasiunea pentru ființa iubită și pasiunea pentru pământ și proprietate, pentru prestigiu social în rândul sătenilor are astăzi o corespondență și mai slabă cu realitatea satului românesc. Dar nu numai această descriere, ci și altele care prezentau tipicul nunții țărănești încărcate de obiceiuri și simboluri prinse în producții lirice autohtone (emice) în cântece de genul „Ia-ți mireasă ziua bună” sau chiar în descrieri și interpretări ale folcloriștilor au o tot mai slabă acoperire în viața socială actuală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pacienți cu prim atac de nevrită optică. În special, leziunile medulare silențioase clinic sunt frecvent întâlnite în SM, dar foarte rar în alte boli. Anormalitățile medulare în SM variază de la una sau câteva leziuni focale până la o afectare difuză spinală. Tipic, leziunile multiple se întind pe o lungime ceva mai mică decât înălțimea a două corpuri vertebrale. Pe secțiunile axiale, aceste leziuni, tipic, ocupă coloanele laterale și posterioare ale substanței albe. Rar, ele determină îngroșări focale medulare. În SM mai avansată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
atât la vârstnicii normoponderali cu toleranță normală la glucoză, cât și la cei cu DZ, în timp ce doar la pacienții cu DZ s-a observat și hiperinsulinemie. Cauzele scăderii secreției de insulină pot fi: 1. Cauze genetice / insuficiența primară β celulară: tipic, T2DM cu debut tardiv este heterogen din punct de vedere genetic și doar în mai puțin de 5% din cazuri avem mutații monogenice, ceea ce sugerează că doar o combinație de mutații poligenice poate conduce la predispoziția genetică pentru insuficiență β
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
eu despre cele comunicate. Trimite-ne din banii împrumutați cît vei pute. După Paști contează pe persoana și caracterul meu, măcar că oamenii mă numea(u) "Nec(ulai) cel prost". Tatei i-i mai bine; mai mult smintit la minte, după tipicul său. De la Mathei n-am știri, nici cunosc adresa. Al tău frate, Nicu"243. După cum se vede, nici unul din cei de la Ipotești nu era deplin sănătos. Acest fapt l-a pus pe gînduri pe poet și a căpătat o impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
15-44; Hagan, 1958: 38-51). Pe baza acelorași principii, noua teorie a reevaluat de asemenea caracterul instituțiilor vechi ale guvernării, incluzând aici organele constituționale. Instituțiile au ajuns să fie privite ca grupuri, deși de un tip special; ele includeau în mod tipic subcategorii care exprimau diferite puncte de vedere și promovau diferite politici. Astfel, sistemul politic ca întreg putea fi privit ca o rețea imensă de grupuri, iar viața politică putea fi explicată pe baza șocurilor ce rezultă din acțiunile grupurilor. Deși
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de un dat ce a înscris-o într-o serie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deoarece cultura europeană a turnat aici substanța mitică și religioasă care îi conferă forța sa scînteietoare și care îl face să-și secrete propriile mituri, religia sa de căpătîi (Progresul) și religia sa secundă (mîntuirea pămîntească). Umanismul este de asemenea tipic european deoarece a lucrat fără încetare prin contradicție internă, între principiul său manifest, rațional și laic, care îl determină să critice miturile și religiile, și principiul său tainic, mitologic și religios. Această contradicție va deveni din ce în ce mai puternică pe măsură ce progresele științelor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
PROVINCIA LITERARĂ, publicație apărută la Tecuci, bilunar, între 4 martie și 20 august 1908, sub îngrijirea lui Constantin Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu, Const. Nutzescu, N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
aceluiași principiu, italienii, indienii, chinezii și japonezii pot consuma și preparate pregătite de alte etnii (cum ar fi, de exemplu, cele tipic franțuzești, englezești sau americane). Specificul francez, care consta în consumul de vin la masă, a încetat să fie tipic franțuzesc, devenind o caracteristică generală a "unei mese în oraș". Identitatea și alimentația ar trebui legate mai degrabă de "stilul de viață" decât de conceptele clasice de gen, clasă sau rasă. Un exemplu oferit de Pat Caplan în acest sens
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pe această linie în activitatea de cunoaștere și combatere a preocupărilor suspecte de către aderenții asociației. GRECOȘI ROMANO-CATOLICI Rezistența greco-catolică a fost, fără îndoială, cea mai importantă și cea mai organizată. Preoții nereveniți aveau case în care țineau slujbe regulat, după tipicul greco-catolic. Mai mult decât atât, tradiția era propagată din generație în generație, alte persoane devenind preoți, unși de către preoții bătrâni, pentru a nu se pierde spiritul. Dar și prigoana lor a fost aspră. Securitatea avea evidența lor pentru că refuzaseră oficial
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ordonează după ritualurile intersubiectivității. Într-un fel explicit, Economia trebuie să iasă din tiparele cunoașterii pe care le-a împrumutat și folosit prea mult pentru a nu rămâne în capcana simplificării, specifică științelor exacte și experimentale. Aceste științe au creat tipicul lui „a înțelege” cu conținutul „a simplifica”. Partea contraproductivă a folosirii acestui tipar de împrumut este că atunci când simplificăm am putea să o facem doar în ceea ce privește aspectele care se potrivesc cu înțelegerea noastră limitată (și de împrumut și ea!), și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
informatizarea actuală: În era supraîncărcării informaționale, ceea ce este semnificativ nu mai este libertatea ideilor, ci mai degrabă libertatea formei - libertatea de a modifica și transforma corpul (Stelarc, 1995, p. 91Ă. La un prim nivel, o astfel de afirmație pare una tipic postmodernistă, o divagație metaforică, eventual împrumutată din cultura de masă. Asumându-și libertatea manipulării tehnologice a propriului trup, Stelarc nu face însă decât să se situeze în contextul postumanismului și demersul cyborgic vine de la sine, cu toate că acesta nu este unul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Familia lui Fi-lon avea o veche tradiție sacerdotală și a emigrat din Palestina în Egipt la Alexandria, tatăl său avînd cetățenia romană, la care egiptenii nici nu puteau visa. Fratele mai mare al rabinului eretic Filon, Caius Iulius Alexander după tipicul roman, ocupa și funcția de alabarh al Alexandriei - șeful comunității mozaicilor din acest oraș și cel care strîngea impozitele în numele imperiului roman. Averea uriașă a acestuia era adunată din sudoarea săracilor egipteni, el fiind unul din familiarii împăratului roman Claudius
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall), magnatul amoral (jucat de Richard Gere) o duce la Opera din San Francisco pe suava prostituată (interpretată de Julia Roberts) care, pe lângă serviciile specifice, îl reînvață valorile umane de bază. Printr-o tipic hollywoodiană operație simbolică, prostituata (ajunsă pe căi greșite datorită unor condiții „obiective”) vede La Traviata, ceea ce cunoscătorilor le-ar fi sugerat, printr-o mise en abîme ieftină, că juna urma să moară; dar cunoscătorii și vastul public ignar au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
autodepășește. O asemenea situare a creației exclude obiectivismul, apolitismul; arta socialistă e incompatibilă cu neutralitatea ideologică, ea implică ideologicul prin propria ei natură. Opera de artă (cea literară în chipul cel mai evident) va fi chemată să lumineze în real tipicul, iar tipic este nu ceea ce e mai răspândit, ci tot ce exprimă esența forțelor și fenomenalităților social-istorice. „Problema tipicității - se afirmă în Enciclopedia literară sovietică (1935), și unele dintre propozițiile de aici vor apărea, aproape identice, în raportul lui G.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
1935), și unele dintre propozițiile de aici vor apărea, aproape identice, în raportul lui G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS - este totdeauna o problemă politică. În concepția marxist-leninistă, ceea ce e tipic nu înseamnă o anumită medie statistică. Tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai frecvent, dar ceea ce exprimă cu cea mai mare pregnanță și acuitate esența unei forțe sociale date.” La asemenea aserțiuni, Malenkov o adaugă pe aceea că „tipicul e principala sferă de manifestare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
nu înseamnă o anumită medie statistică. Tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai frecvent, dar ceea ce exprimă cu cea mai mare pregnanță și acuitate esența unei forțe sociale date.” La asemenea aserțiuni, Malenkov o adaugă pe aceea că „tipicul e principala sferă de manifestare a spiritului de partid”. Statuarea conceptului de r.s. a fost precedată, din primii ani după revoluția bolșevică, de ample discuții, purtate în și între numeroasele grupări de scriitori și artiști (Proletkult, RAPP, LEF, constructiviști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
de cîte ori am încercat să dezbatem în filme aceste probleme, să înfățișăm artistic politica partidului, eram sfătuiți să nu ne ocupăm de asemenea probleme dificile, tocmai de oamenii puși de partid să se ocupe de destinele cinematografiei. [...] Conform teoriei tipicului, existența unor caractere tipice și invers, în împrejurări tipice particularul reprezintă generalul și invers. Deci, dacă un membru de partid încălca etica partidului, împrejurările care au dat naștere fenomenului ar fi tipice, întregului partid i-ar fi fost tipic fenomenul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa și de a surprinde tipicul în individual, și fiind atent la stările de spirit ale țării sale. Felul de a fi al omului și scriitorului se explică de altfel prin munca, formația și etapele carierei sale până în momentul în care cunosc expresia definitivă. Atragem atenția
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe Caragiale. Aceste elemente reprezintă o delimitare atentă a creației sale, dar nu exclud alte elemente, cum ar fi peisajul, subordonat, totuși, obiectivului principal: „Pitorescul naturii însuflețite și moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și trăsături specifice, între care se remarcă relativa ei fixitate în raport cu mobilitatea accentuată a acesteia. Această particularitate își are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în cultură, prin trecerea din determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]