1,430 matches
-
populează literatura hagiografică, prind consistență în epopeea Dighenis Akritas, ca să prolifereze în forme mai mult sau mai puțin degradate în imaginarul modern din sud-est, incluzând aici și folclorul. Deja în epopeea amintită cavalerul apare în mai puțin de patru ipostaze tipologice, anume, "akritul" (însărcinat cu paza frontierelor Imperiului), "apelatul" (provenit, de obicei, din soldatul musulman, luat prizonier și apoi încreștinat), precum și omologii lor islamici - "ghâzî" și "sa'âlîk"25. Fiecare dintre aceste forme de manifestare se revendică însă de la modelul enunțat
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
se regăsească în literaturile moderne din sud-est. Numai că, aici mai ales, fenomenul de proiecție retrospectivă sau de mitizare în baza legii formulată de Mircea Eliade coexistă cu procesul de invers, demitizator în esență, evident în referințele sociale, naționale și tipologice în linia realismului. Or, tocmai această stare pendulară sau, mai exact, acest ritm pulsatoriu (pe care le-am depistat și în prelucrările sud-estice ale baladei despre Meșterul Manole)32 particularizează, cum spuneam, raportul dintre constantă și variabilele acesteia - un indice
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
integrându-se, prin concluziile degajate, domeniului mai generos al criticii culturale. Or, din această perspectivă înțelegerea nuanțată a comportamentului lui homo duplex, precum și a locului pe care îl ocupă, într-o unitate de timp, o anumită constantă umană cu variabilele tipologice respective ne restituie, cu un plus de acuratețe, o forma mentis prin care ne putem redefini la acest specific meridian european. Note 1 Măria Todorova, Balcanii și balcanismul, Humanitas, București, 2000, p. 95. 2 Cf. Permanențe literare românești din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
el se exprimă individualismul imaginii". 24 Cf. Virgil Cândea, Rațiunea..., ed. cit., p. 295. 25 Cf. Dighenis Akritas, trad. De N.I.Pintilie și Nikos Gaidagis, Univers, București, 1974. \^ 26 Cf. lucrarea noastră Alchimia \-mileniului, ed. cit, p. 183-189 w {Similitudini tipologice între literaturile sud-est europene din secolul al XlX-lea). 27 Virgil Cândea, Rațiunea..., ed. cit, p. 295. 28 Idem, p. 225-327 {Intelectualul sud-est european în sec. al XVH-lea). Vezi și comentariile noastre în Alchimia mileniului, ed. cit, p. 151-158
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
blog.cotidianul.ro, 23.VII.2008); Uitați-vă ce sume fabuloase înfulecă tineri de-alde Bodu - spaima evazioniștilor -, de-alde Ionuț Popescu (Ședința Camerei Deputaților, 18.IV.2006); traducători de alde moș Gulie (agero-stuttgart.de). Semnificația de plural clasificator sau tipologic este dovedită formal prin acordul la plural: Revoluție a fost sau n-a fost, dar sigur au fost de-alde Gavroche. (agenda.liternet.ro, octombrie 2006). În cazul numelor proprii, construcția cu de-alde este parțial echivalentă antonomazei realizate cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
mai ales nume proprii) coordonate (copulativ sau disjunctiv). Astfel, deși asociat formal cu un singur nominal, alde participă la o construcție cu sens generalizat, nedefinit și deschis; seriile coordonate realizează de obicei acordul la plural, ceea ce întărește ideea de valoare tipologică ("unii ca..."): Dar, în marșul triumfal spre această veritabilă Ligă a Campionilor, alde Papură și Buhuș trebuie să fie atenți (EZ, 5.IV.2005); Alde Cristoiu și Popescu cred că noi dorim să fim conduși de roboți fără sentimente? (EZ
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
și alții ca ei ("Monitorul de Sibiu", 9.VI.2008); perioada în care Hizo îi pregătea pe alde Perja sau Purica (EZ, 28.VIII.2000); Alde Becali sau Dragomir s-au trezit latifundiari ("Ziua de Cluj", 26.VI.2008). Sensul tipologic și generalizator se obține contextual, discursiv, prin exemplificare multiplă 14. Tiparul stabilește o clasă prin enumerarea membrilor prototipici (ceea ce permite mai ușor recunoașterea trăsăturilor comune). Enumerarea joacă aici rolul tiparului partitiv-clasificator; grupul stabilit nu poate însă avea o interpretare care
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ar fi nevoie de un studiu de corpus cu reprezentare echilibrată a regiunilor istorice sau a graiurilor stabilite de tradiția dialectologică. Până atunci, afirmațiile noastre rămân simple ipoteze bazate pe observații parțiale. 17 Între analogia care conduce la un sens tipologic și colectiv (a) și exemplificarea care presupune un asemenea sens (b) este un continuum, dar o diferență importantă de funcționare discursivă: (a) Au fost aleși unii ca Popescu (= au fost aleși unii care seamănă cu tipul "Popescu") vs (b) A
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
1937 arh. Gh. Simotta, o amplă Catedrală Patriahală); unde, de asemenea, începe amintitul proces de "îndreptare" și "modernizare" a structurii urbane. Arhitectura ortodoxă din această a doua generație postbelică este mai puțin eclectică - în sensul colajelor de localități decorative sau tipologice - și mai consistent bizantin(izant)ă. Se produce însă acum o desprindere de modul inițial de a înființa identitatea colectivă (națională & românească - două atribute noi, fără precedent în istoria teritoriilor asamblate în stat). în cazul arhitecturii neoromânești de primă generație
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ocurențe în texte din secolele al XVI-lea și al XVII-lea). Natura specială a construcției se observă foarte bine în română, mai ales în cazul în care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic, româna aparține limbilor de tip head first: topica firească, nemarcată a adjectivului este postpunerea. Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
nu simple armături ale unor ustensile tranșante? În fapt, doar un procent redus (4%-10%, în mod excepțional 16%<footnote Procentul mai ridicat de fragmente de armături de proiectil a fost observat într-un sitatelier (Derndarsky 2003). footnote>) din categoria tipologică și tehnologică a „armăturilor de proiectil” aurignaciene (Normand et al 2008) sau gravettiene (Derndarsky 2003; Perpère 2000) poartă urme de impact diagnostice pentru funcția presupusă. La fel de nejustificată poate fi și încadrarea, în aceleași categorii „ofensive”, a multor piese din os
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de bifacială acheuleană (Shea 2006: 213). Devine ușor de imaginat efectul cumulat al acestui proces de învățare, mai ales dacă ne gândim la complexitatea mult crescută a tehnologiei Levallois sau laminare. Observația este singură capabilă să tulbure confortul clasicelor tabele tipologice, care se străduie, cu științifică sobrietate, să încadreze în tipuri stilistice predefinite o nesfârșită serie de „aproximații”, din care o bună parte pot fi atribuite învățăceilor. Nici tradiția funcționalistă, încredințată de valoarea raportului dintre structura și conținutul industriilor litice și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
fost un bun interpret, doamnele Doina Iacob, Cătălina Murgea... De fapt, cam aceasta mi se pare că a fost distribuția, eu fiind adeptul unui teatru cu un singur decor și cu personaje puține. Dacă ai personaje multe se diminuează universul tipologic și, mai mult decât atât, sunt adeptul ideii ca fiecare personaj să fie principal, să fie important. Nu am personaje secundare, episodice în piesele pe care le-am scris. Un alt spectacol de succes a fost Doi pentru un tango
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
fost un bun interpret, doamnele Doina Iacob, Cătălina Murgea... De fapt, cam aceasta mi se pare că a fost distribuția, eu fiind adeptul unui teatru cu un singur decor și cu personaje puține. Dacă ai personaje multe se diminuează universul tipologic și, mai mult decât atât, sunt adeptul ideii ca fiecare personaj să fie principal, să fie important. Nu am personaje secundare, episodice în piesele pe care le-am scris. Un alt spectacol de succes a fost Doi pentru un tango
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ce este vorba și ce se întâmplă în suita de lucrări. Având experiența benzilor desenate, graficienii au trecut și la alcătuirea acestui tip de compoziție complexă, în care eroii trebuie să-și păstreze identitatea de la o imagine la alta, atât tipologic, cât și vestimentar. Genul acesta de compoziție cere o STĂPÂNIRE A FORMELOR FIGURATIVE, ANATOMICE, pentru expresia realistă a eroilor. Dar nu numai atât, fiind vorba de acțiuni, este strict necesar să se realizeze COMPOZIȚII DINAMICE, pline de viață, foarte diferite
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
este rațională; metodele, în locul vechilor analogii, simboluri și coincidențe, devin calculul probabilităților; teoria vibrațiilor - astrofizica solară și studiu psihomedical. Să aruncăm o privire asupra acestor noi terenuri, în care a fost răsădită planta noastră milenară. S-a căutat întocmirea statisticilor tipologice, caracterologice și profesionale, urmărindu-se punctul lor comun în horoscop. Ca exemplu: câți dintre marii conducători ai lumii au Luna în Leu? Deoarece procentul lor este ridicat (Ioana d`Arc, Frederic cel Mare al Prusiei, Ludovic al XIV-lea, Richelieu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pierderea sentimentului eshatologic, ființa umană acomodându-și țelul firesc cu veacul în care trăiește; 2) dimpotrivă, Răsăritul ortodox, neconsumat de împlinirea sa în actualiate, așteaptă realizarea desăvârșită a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre act și formă) dintre concepțiile cosmologice și antropologice ortodoxe și catolice, filosoful român se oprește asupra unei probleme fundamentale referitoare la neutralitatea naturalistă și transfigurarea spirituală (civilizație și viață duhovnicească); altfel spus, este vorba de modalitatea în care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Unul dintre tipologii germani, Kretschmer, separă poeții (care sunt leptosomi și predispuși la schizofrenie) de romancieri (care sunt picnici din punctul de vedere al structurii fizice și maniaci-depresivi sau "cicloizi" din punct de vedere temperamental). Există fără îndoială o pereche tipologică alcătuită din ..posedați", adică din 121 poeții care lucrează automat sau sub presiunea propriilor lor obsesii și viziuni .profetice și din "creatorii" adică din scriitorii care sunt în primul rând niște meșteșugari instruiți, pricepuți, conștienți. Această distincție pare, în parte
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
politicului. Antropologia politicului apare uneori mai degrabă ca un mijloc de măsurare a ansamblului câmpului antropologiei decât ca obiect particular de studiu. Ea ocupă, din acest motiv, un loc aparte, în măsura în care variabilitatea formelor de organizare politică a servit drept criteriu tipologic pentru a identifica formațiunile sociale. Reflecțiile și analizele din acest domeniu au fost mult timp preocupate de voința de a explica geneza statului, în timp ce marile tipologii evoluționiste ale lui Henry Summer Maine (1861), Lewis Henry Morgan (1877), Karl Marx (1859
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de reduse aceste figurine in lemn, numeroase, care nu depășesc 15 cm, cuprind într-însele o perspicacitate jucăușă, dar sobră, o economie a mijloacelor de stilizare și mai ales o remarcabilă unitate de viziune, într-o remarcabilă diversificare a caracterizării tipologice, dincolo de anecdoticul banal. Ne aflăm într-adevăr în miezul operei lui Creangă.” ( Nicolae Argintescu - Amza, critic de artă, Arta plastică, 3/1966, cu prilejul debutului acestui sculptor) Văduva Marin 1895 - 1975 Pictor Născut în anul 1895 în localitatea Maltezi, jud.
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
ELEMENTE DE DINAMICĂ DISCURSIVĂ A PRONUMELUI ANDRA VASILESCU Capitolul pune în evidență câteva particularități ale uzului pronominal în limba actuală, raportate la constrângerile tipologice specifice sistemului gramatical românesc. Mecanismele de semnificare, tehnicile de ancorare discursivă, efectele de sens au fost urmărite pe un corpus de limbă vorbită 1 și au fost interpretate pornind de la descrierea structurală din GALR și de la regulile normative din lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pragmatic prin atragerea pronumelor în mecanisme de contextualizare a semnificației care le îndepărtează de rolul lor tipic, de deictice/anaforice discursive, și le conferă rolul de mărci lingvistice ale unor procese discursive . 2.1. Mecanisme pragmatice generate de parametrul pro-drop Tipologic, limba română este o limbă pro-drop, în care subiectul pronominal nu este exprimat, ci recuperat din flexiune (ca subiect inclus sau subînțeles). Gramaticile descriptive prezintă neexprimarea subiectului ca opțiune nemarcată a uzului, iar exprimarea subiectului ca limitată la situații de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
planificate, are caracter dinamic, deoarece rezultă prin actualizarea dialogică a unor ilocuții ancorate contextual. Diferențele care apar între prescripțiile normative și discurs rezultă din mecanismele pragmatice subiacente proceselor de semnificare în cadrul interacțiunii verbale și sunt posibile doar în limitele particularităților tipologice ale unei limbi date. Îndepărtarea uzului de formele standard prin opțiunile de care dispun vorbitorii se corelează cu opoziții funcționale specifice sistemului pragmatic al limbii, care, prin raportare la alte limbi, configurează particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]