1,870 matches
-
fost cea mai scumpă nuntă dintre nunți. Liber într-o lume monstruoasă, otrăvită de o ideologie criminală în care societatea românescă era transformată într o turmă. Omul nu mai avea personalitate și gândire proprie. Gloatele băteau din palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe Mântulescu a lucrat numai la așa zisa munca de jos. El se va închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la 116 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile unor tirani înfiorători. I-am întrebat pe prietenii mei care au făcut câte opt, câte nouă, câte zece ani de detenție cum au putut suporta atâta suferință. Eu n-aș fi putut rezista nici trei zile. Mi-au răspuns: „Numai credința în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că ea va rămâne definitivă; nu exista nici un mijloc de înduplecare! Acest fel de a fi al lui a avut răsunet în sufletele elevilor și, cum tradiția impunea să-i acordăm neîntîrziat o poreclă, i-am spus simplu și sugestiv "Tiranul". Nu era de glumit cu Tiranul, și ne luaserăm de gânduri. Elimina pe capete pentru cea mai mică abatere de la îndatoririle școlare și nu s-ar fi supărat, nu ți-ar fi strigat, nu ți-ar fi aruncat vreo insultă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
exista nici un mijloc de înduplecare! Acest fel de a fi al lui a avut răsunet în sufletele elevilor și, cum tradiția impunea să-i acordăm neîntîrziat o poreclă, i-am spus simplu și sugestiv "Tiranul". Nu era de glumit cu Tiranul, și ne luaserăm de gânduri. Elimina pe capete pentru cea mai mică abatere de la îndatoririle școlare și nu s-ar fi supărat, nu ți-ar fi strigat, nu ți-ar fi aruncat vreo insultă, pentru nimic în lume! Îți vorbea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe care o petreceam ca liceeni pe aleile și pe sub bolțile de flori ale Cișmigiului. Nostalgii viitoare, bănuite numai, ne-nfiorau și ne tulburau liniștea de pe acum. Chiulul îl lăsaserăm pe seama acelora din clasele mai mici. Este adevărat că, din pricina Tiranului, se chiulea cu foarte mare greutate și cu multă precauție, dar nu ne mai ardea nici nouă de așa ceva! Bacalaureatul ne impunea mai multă seriozitate, pe care o manifestam venind foarte regulat la cursuri, făcîndu-ne lecțiile cu multă conștiinciozitate, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
regulat la cursuri, făcîndu-ne lecțiile cu multă conștiinciozitate, și mai ales căutând să ne luăm bine cu profesorii, la gândul că poate vom avea vreunul dintre ei în comisia respectivă. Totuși, câteva mici isprăvi s-au petrecut și în timpul domniei Tiranului, dintre care merită povestită următoarea: Primăvara, vineri, pe la șase seara. Cișmigiul era, tot, numai liliac înflorit. Ne-ntorceam de la liceu, unde avuseserăm repetiție la cor, un grup de vreo patru-cinci colegi, care locuiam în același cartier. Mergeam agale, cu șapca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
undeeee Ești tu, răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar vizavi de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar vizavi de Cișmigiu... Omul se întorcea acasă și, fără să vrea, luase parte la producția noastră muzicală în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o calitate; nu cânta decât la operă... și foarte rar în familie sau în... aer liber, hm, hm, nu știu dacă înțelegeți cam ce vreau să spun... ― Am înțeles, domnule director! ― Bună seara, domnilor elevi! ― Să trăiți, domnule director! Și Tiranul a trecut repede drumul, intrând în curtea lui. ― Crezi c-o să-ți facă ceva? ― Aș, totul s-a isprăvit aici! Tiranul e sever, dar e om inteligent și, oricât ar vrea el să pară de aspru, are în fond sensibilitatea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
înțelegeți cam ce vreau să spun... ― Am înțeles, domnule director! ― Bună seara, domnilor elevi! ― Să trăiți, domnule director! Și Tiranul a trecut repede drumul, intrând în curtea lui. ― Crezi c-o să-ți facă ceva? ― Aș, totul s-a isprăvit aici! Tiranul e sever, dar e om inteligent și, oricât ar vrea el să pară de aspru, are în fond sensibilitatea lui! N-ați auzit că se duce la operă? Dacă-i place muzica, e de-al nostru; face el pe-al
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e de-al nostru; face el pe-al naibii, dar nici dracul nu e așa de negru cum îl crede lumea! Într-adevăr că această audiție muzicală în aer liber n-a avut nici o urmare! Dar abia ne obișnuiserăm cu Tiranul și chiar începuse să ne placă severitatea lui, fiindcă ne dam seama că, "volens-nolens", făcea din noi oameni cumsecade, când ne vine știrea că a fost numit director definitiv tocmai unul la care ne așteptam cel mai puțin: Andrei Georgescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
volens-nolens", făcea din noi oameni cumsecade, când ne vine știrea că a fost numit director definitiv tocmai unul la care ne așteptam cel mai puțin: Andrei Georgescu, zis Jujucă, de Latină! Nu se potrivea nici cu Barbă și nici cu Tiranul, adevărate personalități didactice și oameni impozanți, cu prestanță! Jujucă era mic, tuns în cap cu mașina nr. 3, veșnic agitat și plin de el; și ne vorbea, adresîndu-se invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plin de el; și ne vorbea, adresîndu-se invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în clasa I-a: ― Hei, băiețaș, băiețaș! Păi de la felul cum ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume, sau Tiranul, cu "domnule elev" și "dumneavoastră", până la "băiețaș" al lui Jujucă, era o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Bobby pe spate. Mâine dimineață pornesc spre Anglia. Individul ăsta, Spavin, o să fie tutorele meu până când împlinesc douăzeci și unu de ani. Sincer, nu știu ce să mai cred. Nu l-am cunoscut. Este un prieten al bunicului, bănuiesc. Și dacă este vreun tiran bătrân? Este al naibii de neplăcut să te duci să cerșești la el, ori de câte ori îți trebuie câțiva bănuți. Nici la Blightly nu cred că-mi place. Știu că n-ar trebui să spun asta, dar am auzit că este al naibii de frig. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile unor tirani înfiorători. I-am întrebat pe prietenii mei care au făcut câte opt, câte nouă, câte zece ani de detenție cum au putut suporta atâta suferință. Eu n-aș fi putut rezista nici trei zile. Mi-au răspuns: „Numai credința în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ascultau. 9. Dar fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10. Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, Iudei și Greci, au auzit Cuvîntul Domnului. 11. și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mîinile lui Pavel, 12. pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
execuția lui Saddam Hussein prin spânzurare. S-au grăbit irakienii să scape de el, așa cum s-au grăbit și ai noștri să scape de Ceaușescu, tot într-un decembrie cu 17 ani în urmă. Acest lucru demonstrează că dictatorii și tiranii mor de moarte violentă în cele mai frecvente cazuri. 31 decembrie 2006. Iată-ne ajunși în ultima zi a acestui an cu bune și mai puțin bune. Moment de bilanț pentru fiecare din noi. Am trecut de pe un canal pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vorbește despre Saddam Hussein, omul căruia nu-i ajungea întreaga lume, cu sadismul său de dictator, ca și Ceaușescu. Când boala puterii discreționare se urcă în capul unora, leacul le vine de la supușii asupriți, care abia așteaptă să scape de tirani și să-și recapete libertatea. Nu cred că dispariția dictatorului irakian va aduce și liniștea dorită, sau mai mult se vor agita și sfâșia între ei. Remarc splendide focuri de artificii la Sibiu, devenit pentru un an capitala culturii europene
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pre arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părțile Lichiei, în cetatea ce se numește Patara, din părinți cinstiți și de bun neam, dreptcredincioși și bogați. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Acesta a trăit pe vremea tiranilor împărați Dioclețian și Maximilian (284305) și a strălucit mai înainte în viața pustnicească și, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut arhiereu. Și, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creștinătatea și propovăduind cu îndrăzneală și cu glas slobod dreapta credință
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
descriși, încât cedăm și trecem cu totul de partea naratorului. Notabil e păpușarul din Marioneta. Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fel ca toți ceilalți pacienți. Cum de ajunsesem așa? în cameră își făcuse simțită prezența acea atmosferă care precede căderea de la putere a unui dictator. Chiar și atunci când rebelii au ajuns la porțile cetății, nimeni nu crede cu-adevărat că tiranul cel invulnerabil se va prăbuși de pe soclu. Sfârșitul e aproape, mi-am spus. Dar imediat o altă voce s-a ridicat întrebând - Cum? Vrei să spui foarte aproape? —Uită-te pe asta, mi-a spus Josephine ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bătăușul clasei sau cu favoritul profesoarei - dar, în ultimele șapte luni, mă confruntasem cu din ce în ce mai multe dovezi că oamenii de genul acesta deveneau și mai răi, pe măsură ce înaintau în vârstă. Vivian reprezenta întruchiparea matură a unei ramuri extrem de virulente a tiranului din școala elementară - genul care-i trăgea apa peste cap vreunui tocilar, căruia, în același timp, îi fura și banii de sandwich. Pe el îl lăsa cotonogit, iar pe maică-sa o insulta. Iar Lulu era versiunea de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mică în costumul ei de femeie puternică, costum care acum, după o zi lungă, se boțise. Cum ajunge o ființă umană să devină o Vivian Grant? m-am întrebat. Nu se putea să fi fost dintotdeauna feroce și rea, un tiran furios. În fond, avea și ea doi băieți. Băieți despre ale căror înzestrări anatomice lui Vivian îi plăcea să se laude în fața oricui era obligat s-o asculte - dar, cu toate astea, avea doi băieți. Preț de-o clipă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în timpul liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]