1,105 matches
-
în 5 părți, ca și introducerea corului în finalul simfoniei a IX-a, sau folosirea temelor cu variații în finalul simfoniilor a III-a și a IX-a. Limbajul armonic al lui Beethoven e clar, precis, axat pe un schelet tonal echilibrat; corelația tonală între părțile simfoniei, sau dintre temele aceleiași părți, e foarte logică și unitară. Dacă Mozart s-a rezumat să întreprindă modulații numai în cadrul tonalităților înrudite major-minore, Beethoven depășește acest cadru, înfăptuind incursiuni în tonalități îndepărtate, ca de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ca și introducerea corului în finalul simfoniei a IX-a, sau folosirea temelor cu variații în finalul simfoniilor a III-a și a IX-a. Limbajul armonic al lui Beethoven e clar, precis, axat pe un schelet tonal echilibrat; corelația tonală între părțile simfoniei, sau dintre temele aceleiași părți, e foarte logică și unitară. Dacă Mozart s-a rezumat să întreprindă modulații numai în cadrul tonalităților înrudite major-minore, Beethoven depășește acest cadru, înfăptuind incursiuni în tonalități îndepărtate, ca de pildă, în ,,Eroica
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și fagoți) pe un pisc (forte fortissimo) mai înalt decât toate culmile de forță sonoră de până acum. Această secțiune aduce, ca de obicei în simfonii, schimbări de orchestrație, comprimări ale materialului muzical folosit în expoziție și transformări de ordin tonal. În încheierea mișcării, asistăm la un dialog între corzi - pizzicato - și suflători, iar repetarea la sfârșit a capului temei principale întregește atmosfera de glumă. Partea a doua - Allegretto scherzando - ține loc de parte lentă, care în mod excepțional lipsește în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foto, care protejează aparatul și accesoriile de lovituri, umezeală, praf etc. 2.6.1. Filtrele pentru obiectivetc "2.6.1. Filtrele pentru obiective" Filtrele sunt utilizate pentru protecția lentilei frontale a obiectivului și pentru a obține o serie de modificări tonale sau cromatice pe pelicula fotografică. Majoritatea filtrelor sunt realizate din sticlă specială sau din folii de gelatină și se montează în fața obiectivului pe suporți speciali ori sunt înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cu emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a culorilor. Fig. 4.1. Detaliu dintr-o fotografie, cu evidențierea granulației peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate de o cantitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Association), și sistemul logaritmic german DIN (Deutsche Industrie Normen). Iată un tabel de corespondențe între cele două scări de măsură: Filmele de sensibilitate mică (12-50 ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dă informații referitoare la diluarea cu alb sau amestectul cu negru al culorii. 5.1. Temperatura de culoare a luminiitc "5.1. Temperatura de culoare a luminii" Culoarea sursei de lumină poate influența imaginea de pe pelicula fotografică, prin modificarea raporturilor tonale la filmele alb-negru și, mai ales, prin deviații cromatice la cele color. Temperatura de culoare este o mărime ce caracterizează culoarea luminii - de fapt, conținutul în lumină roșie sau albastră. Temperatura de culoare a unei lumini date se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună calitate. Există situații în care abaterile controlate de la parametrii de developare pot duce la corectarea unor expuneri greșite a peliculei sau la obținerea unor contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
minute de developare zonele de umbră sunt deja formate, în următoarele 5 minute întărindu-se doar zonele luminate. Developarea compensată Acest fapt este folosit în developarea cu revelare compensată, ce are ca rezultat final obținerea unui negativ cu o gamă tonală mai mare (atât în zona de lumină, cât și în cea de umbră), compensându-se astfel valorile extreme de înnegrire. Revelarea compensată constă într-o revelare în două trepte: prima reprezintă o revelare normală de 70-80% din timpul de revelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și expunerea: dacă imaginea apare violent și se înnegrește rapid, înseamnă că am supraexpus și va trebui să micșorăm timpul de expunere cu 50%, 100% sau mai mult. Dimpotrivă, dacă după mai bine de un minut imaginea nu atinge saturația tonală, trebuie să creștem timpul. După revelare, hârtia e imersată în baia de stopare (o soluție de acid acetic în concentrație de 2-3%) timp de un minut, după care este fixată timp de aproximativ 5 minute (fiecare fixator are timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
profilul de culoare al tipografiei. Adâncimea de culoare a unei imagini măsoară numărul de tonuri sau culori pe care le poate afișa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu finețe gradațiile tonale și cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor crește. Spre exemplu, o imagine redată la 8 biți poate avea 256 de culori posibile pentru fiecare pixel, pe când una de 24 de biți - 16,7 milioane de tonuri sau culori posibile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pătrate de imagine, pixeli, fiecare având o valoare sau culoare. Cu cât numărul de pixeli care definește o imagine este mai mare, cu atât vom avea mai multe informații, iar detaliile vor fi mai fine, la fel ca și gama tonală sau cromatică. Rezoluția unei imagini măsoară numărul de pixeli pe unitatea de lungime (inch) și reprezintă un parametru calitativ al unei imagini (figura 8.4). Fig. 8.4. Imagine la două rezoluții diferite (sus 200 ppi, jos 15 ppi) Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
zone de neclaritate pe marginea cadrului. Adâncime de culoare - mărime care exprimă numărul de tonuri sau culori pe care le poate afișa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu finețe gradațiile tonale și cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor crește. Amestec aditiv al culorilor - amestecul culorilor primare roșu, verde și albastru. Din combinarea acestor culori în proporții egale rezultă lumina albă. Amestec substractiv - cele trei culori secundare substractive ale luminii sunt cian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
s-a întors împotriva lui și i-a prăjit mintea, și ajunse la vremurile bune. Zâmbi. Ce lumi vizitase! Câte lucruri învățase! își amintea cu admirație tehnicile sexuale ale poporului Ydjac, logica instinctivă a plantelor geniale din Poli XI, sculptura tonală a aurelionilor. Acum durerea dispăruse. Virgil depășise blocajul și își dezgropase propria istorie cu plăcerea unui arheolog autentic. Așa că ajunse într-un final la momentul când vizitase Dansatorii Spiralei. Anumite feluri de știință aspiră la condiția de poezie, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
linii perspective curbe) sau perspective multiple, cu două, trei, patru, cinci orientări diferite în aceeași lungime și perspectiva axonometrică. L. Efectul cromatic Gama rece sau caldă folosită, formele pe care le apropiem sau le depărtăm prin modificări cromatice sau dominantă tonală utilizată contribuie hotărâtor la sentimentul declanșat în privitor. Concluzii Atunci când sunt folosite judicios, cu inteligență și bun gust, aceste elemente, aici doar enunțate, măresc expresivitatea plastică a imaginii, îi accentuează semnificația și îi cresc forța de atracție. O compoziție reușită
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
prin relațiile vectoriale dintre ele. Nu există pentru o astfel de compoziție lipsită de centru o paralelă în lumea dinamicii vizuale. Știm, într-adevăr, acest lucru din muzica atonală, dacă putem spune cu adevărat că nu există undeva nici un centru tonal atunci când lipsește tonica. Și totuși, pot exista lucrări în care interacțiunea centrilor și a vectorilor să nu creeze unitatea echilibrată despre care am afirmat c-ar fi o condiție indispensabilă pentru funcționarea unei compoziții. Să presupunem, de dragul demonstrației, că acesta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un argument al scriitoarei , problema adevărului se pune pentru toate formele de reprezentare: diferența este că romanul se leagă doar mai mult de autorul său decât de epoca evocată 18. În ansamblu de altfel, mai toate lecturile au remarcat unitatea tonală a textelor yourcenariene 19. Se vede prin urmare că exprimarea mai degrabă pune o problemă decât o rezolvă, scriitoarea trecând dincolo de ideea acordului între formă și realitatea prezentată. Fie că privește trecutul, fie că nu, fie că e declarat imaginar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Paris, Bordas, 1970, p. 309), iar în România de Al. Mușina pentru caracterizarea demersului lui Yourcenar fusese respinsă de aceasta din cauza nuanței de falsificare pe care o presupune (Le Temps, ce grand sculpteur, Paris, Gallimard, 1983, p. 41). În legătură cu autenticitatea tonală, M. Gramatopol a făcut observații de mare finețe despre asemănările între fraza romancierei din Memoriile lui Hadrian și cea a lui Tacitus. 22 Cronică semnată DD, "Piatra filozofală", România literară, nr. 50, 1971, p. 13. Acest text, singurul semnat cu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Jakobson mai sus, metaforele sînt foarte prezente și utile la diferite niveluri. S-a văzut că informanții 17 contribuiau la elaborarea iluziei referențiale. Încadrarea poveștii poate fi făcută de asemenea mai puțin direct, cu ajutorul indicilor (Ph. Hamon vorbește de "operator tonal") care au drept funcție sugerarea unei atmosfere. Astfel, în deschiderea unei povestiri fantastice, în care frontiera între animat și non-animat este repusă în discuție, nu din întîmplare descrierea este saturată de detalii care antropomorfizează natura și creează un climat de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine înzestrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti crede că relațiile tonale între diferitele ocurențe ale aceleiași teme muzicale au funcții narative ilustrate prin tranziția de la începutul în C minor la F diez major și revenirea în final la același C minor. Tarasti consideră, de asemenea, că narativitatea muzicii este o trăsătură
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
copii. O.1 │Examen fibroscopic nas, cavum, laringe │ 15 O.3 │Funcție sinusala, lavaj, tratament local/caz │ 10 O.7 │Recoltarea unui produs patologic sau material pentru biopsie │ 5 O.9 │Audiometrie la căști sau în câmp liber vocală sau tonala │ 20 O.17 │Exerciții pentru tulburări de vorbire (ședința) logoped │ 15 O.19 │Psihoterapie sugestiva armata în afonii psihogene (ședința) psiholog │ 15 *) Pentru copii sub 6 ani 20 puncte P.1 │Recoltarea unui produs patologic sau material pentru biopsie │ 5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165345_a_166674]