1,385 matches
-
este limitat la Dobrogea: Agigea, Altîntepe, Babadag, Caraorman, Carcaliu, Casimicea, Cerchezu, Cobadin, Cuiugiuc, Hisarlîc, Mahmudia, Murighiol, Sarighiol, Techirghiol, Siutghiol. Urbanonimia/toponimia urbană, o ramură mai nouă a toponimiei, a dezvoltat o direcție istorică de cercetare dedicată desco peririi straturilor denominării topicelor din perimetrele orașelor. De pildă, Adrian Rezeanu, care se preocupă în mod special de urbanonimie, a realizat o periodizare a spațiului toponimic bucureștean, urmărind reminiscențele rurale în toponimia capitalei și direcțiile de evoluție ale toponimiei acestei metropole. Orașul pivot, considerat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tei, Văcărești, Viile Colentina, Vitan. Toponimele din București păstrează încă amintirea fazelor rurale și rural-urbane ale orașului. Astfel, în două dintre microzonele de lîngă malurile Dîmboviței, sunt atestate, în partea a doua a secolului al XIX-lea, toponime caracteristice denominației topice de tip rural, unele funcționale și astăzi, în aceeași formă sau cu forme schimbate: Creasta Dealul Cotroceni, Crîngul Procopoaia, Drumul Cărămidari, Drumul la Cărămidărie, Fundătura Grozăvești, Fundătura Ierbăriei, Heleșteul Brîncoveanu, În Cireșul de Hotar, În Șanțuri, La Doi Peri Pădureți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale unei clase de obiecte. Inconsecvența aplicării normelor de standardizare pe care autorii înșiși ai Gazetteer-ului romînesc și le-au propus este întîlnită, e drept mai rar, și în ceea ce privește „folosirea unei singure denumiri“ pentru același topic. Astfel, Munții Șureanului se mai numesc și Munții Sebeșului sau Munții Orăștiei, Munții Cindrelului se mai numesc și Munții Cibinului sau Munții Sibiului, Balta Brăilei - Insula Mare a Brăilei, Ostrovul Mare - Porțile de Fier II, Depresiunea Bîrsei - Țara Bîrsei etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exemplu, Bărca Croavelor, Bărca Scorțarului, Bărcoasa, Bărca Dobreștilor, Bîrca Plaiului, Bîrca Sadovei, Bîrca Viezurinilor etc. au în componență pe prima poziție, probabil, entopicul, în timp ce Bărcanu, Bărcănești, Bărcești, Bîrcaciu, Bîrcani, Bîrceni etc. provin mai degrabă din antroponime. Sunt exemple de omonime topice cu etimoane diferite, nu întotdeauna ușor de precizat, fără documentare istorică, de teren și lingvistică. Bîrlad Toponimul desemnează în prezent un municipiu din județul Vaslui și un rîu, afluent al Siretului, precum și cîteva nume rezultate prin polarizare de la primele: Culoarul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
v. rus broditi, „a pribegi, a vagabonda“. Mai mulți lingviști și istorici au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu este Bîrl, ci Bîr (pentru că sufixul este -lui, ca în Covurlui, Bahlui) și că toponimizarea unei formații cu sensul „la nuiele“, nu corespunde logicii denominative (cum să desemnezi un topic important în funcție de un reper ca nuiaua?). S-a apelat și la surse antroponimice, pornindu se de la prezența destul de frecventă în documentele din secolele al XV-lea și următoarele a unor nume de persoane similare toponimului (Bîrlad, Bărlad). A fost reconstituit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din secolul al X lea o cetate care purta acest nume și că un ținut important din vestul țării s-a numit din vremuri străvechi Bihor, trebuie să fim de acord cu G. Giuglea că ne aflăm în fața unei „numiri topice capitale“. Soluția etimologică care a întrunit cea mai largă susținere științifică pornește de la rom. vechi buăr (< lat. bubalus), auzit de slavi *buhăr (dovadă o variantă dialectală actuală bohor) și transformat în bihor (ca în bubalus > buvalo > bivol); încă o dovadă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tradus ca Bran, nefiind înțeles, iar predeluț, preluat din slavă (predeal), apoi romînizat și diminutivat, a devenit un termen specializat, care nu mai acoperea foarte clar sensul exprimat de Poartă. Oricum, Bran și Predeluț erau mai eficiente pentru deno minația topică, nefiind sau nemaifiind înțelese de populația romînească și ca apelative. Sensul de „poartă“ al lui Bran este caracteristic slavilor din nord (cehi și polonezi). Pentru slavii din sud (bulgari, sîrbi), toponimul înseamnă, la origine, „apără toare“. Deși nu poate fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană (neatestat, din cîte știm) Crașco (forma de gen fiind, probabil, adaptată genului gramatical al topicului denominat). Ni se pare interesant de precizat că numele antic al Carașului era altul, așa cum consemnează documentele, începînd cu Tabula Peutingerian: Apo, Apio, Appion, Apo. Numele a fost consi derat, pe rînd: tracic (înrudit cu Apulum, Apula din Dacia, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sensul transferării numelui este de la apă la așezarea umană, există suficiente exemple de transfer în sens invers, de la oiconim la hidronim. Iradierea de la o realitate sociogeografică minoră, cum trebuie să fi fost la început mina sau chiar orașul, la un topic major cum era apa s-a putut produce cu referire la tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-ar fi extins apoi la cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru prima oară în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Lotrului), Piciorul Tîmpei (alt vîrf din Munții Lotrului), Tîmpele (culme din Munții Lotrului), Tîmpu (vîrf din Munții Șureanului). Adjectivul tîmp, -ă (< sl. tǔpu, „prost, tîmpit, tont“) propus de unii ca etimon (probabil prin mijlocirea unei porecle) nu are logică denominativă topică într-un areal atît de larg și cu referire mai ales la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca și a altor derivate cu sufixe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al unui sat din județul Mehedinți și al județului cu reședința la Focșani. Ion Conea consideră că un teritoriu care are limite naturale, formă și înfățișare specifică, adică personalitate geografică, are toate șansele să fie decupat, în mentalitatea populară, ca topic purtător de nume propriu dat de popor, adică popular. Aceste condiții sunt îndeplinite în totalitate de teritoriul (depresiunea) pe nume Vrancea, care are și o individualitate socio-economică pronunțată în raport cu zonele înconjurătoare. Hasdeu, primul care s-a ocupat de etimologia acestui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
and practical-visual arguments, regarding the object of our research in the book The Visual Representation of the Sacred. The diversity of viewpoints related to the sacred notion made us focus our interest only on certain representative aspects of the debated topic, by exploring this subject from the perspective of its relations to the current visual artistic field. On this line, our paper followed a concrete interlacing of the theory regarding the sacred with the effective practice of its visual representation conjunction
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
only like to mention here Émile Durkheim, René Girard, Roger Caillois, Rudolf Otto, and last but not least Mircea Eliade. Among them, Rudolf Otto's personality and fundamental work stood out, as on his account the theory developed on this topic benefitted from one of the most significant definitions of the sacred: mysterium tremendum. Summarising in these few lines the attempts of defining the sacred, we ascertained that the different forms of representing Absolute Reality can be synthesized in two essential
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
the interactions between sacred and artistic creation, also presenting in this context certain particular forms of representation, by prefiguring the artistic (visual) image concept. Hence, by highlighting the most significant traits of the exemplified periods or cultures, as regards the topic of sacredness in art, we intended to cover an area of the artistic creation as wide as possible, starting from Prehistory and reaching the 20th century. The final chapter paid special attention to defining the phrase sacred art, offering the
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
the possibility of visual representation of the sacred, offering besides the multitude of visual examples also a topical bibliographic material, which has been gathered both from a scientific-objective perspective and from an artistic-subjective one. Nevertheless, observing the extent of the topic and the possibility of not having touched entirely the references of this topic, we are aware of the fact that the paper may be perceived also from a multitude of view points, which could bring new interpretations and significances to
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
visual examples also a topical bibliographic material, which has been gathered both from a scientific-objective perspective and from an artistic-subjective one. Nevertheless, observing the extent of the topic and the possibility of not having touched entirely the references of this topic, we are aware of the fact that the paper may be perceived also from a multitude of view points, which could bring new interpretations and significances to the presented phenomena. In conclusion, a synthetic analysis on the complexity of the
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
of the Gothic period, for instance, to certain contemporary examples, which deal fundamentally with the same topics, becomes problematic, hence numerous discrepancies may be noticed as regards the thematic and stylistic approach of current creations on a sacred and religious topic. In fact, the aforementioned stylistic evolution equates spiritually to feeling more and more acute emptiness, problematizing the "sacred" character of images that dally many times with the kitsch and the poor taste. Contemporary art places at the same time before
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
have the conviction that sacred art and the visual representations of the sacred in general will manage to find their well-deserved place among the consecrated works of the history of arts. In the end, knowing the importance of the sacred topic, through its extraordinary complexity and its immense richness of expressed values, we believe that the visual representation of the sacred can and must offer solutions imposed by the needs of our epoch, opening new knowledge ways by evoking the endless
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru că aceasta nu este în sine o tipologie a limbilor, ci doar a procedeelor de structurare a frazei. Un sens tipologic "definit și unic" e, de fapt, o "înlănțuire coerentă a unei întregi serii de procedee". Două limbi, cu aceeași topica, pot aparține unor tipuri lingvistice complet diferite: "Une opposition fonctionnelle à ce niveau, entre deux ordres différents, pourrait, sans doute, se rattacher à des principes fonctionnels correspondant au niveau du type; mais le sens unitaire de ces principes ne pourrait
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inovațiile față de latină, pe care o continuă 256. Eugeniu Coșeriu sintetizează în cîteva formulări memorabile particularitățile tipului lingvistic romanic și individualitatea tipologica a limbilor romanice (v. supra: Conceptul de tip lingvistic în lingvistică integrală). Lorenzo Renzi identifica, din perspectiva tipologiei topice a lui Greenberg, 14 trăsături comune ale limbilor romanice: 1. Existența prepozițiilor și nu a postpozițiilor 2. Auxiliarul se așază în fața verbului lexical 3. Pronumele interogativ se așază în fața verbului 4. Adjectivul atributiv manifestă tendința de a-si urma determinatul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau mai putin (tamil) de sanscrita. Au alfabete proprii, provenind din scrierea indiană grantha. Dintre caracteristicile gramaticale amintim: utilizarea sufixelor, opt cazuri, trei genuri, flexiune verbală foarte bogată. Absența tonurilor, a prefixelor și infixelor, a dualului și a propozițiilor subordonate. Topica adjectiv-substantiv-verb și SOV. Au o tradiție culturală și literară foarte veche și bogată. Kodagu și tulu au devenit abia recent limbi literare, restul rămînînd limbi tribale, fără scriere. Limba tamil este cea mai importantă limba dravidiana și, alături de hindi și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]