1,605 matches
-
mare și răspîndirea topicelor (îndeosebi așezări) denumite de toponimul Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se întîmplă frecvent), cele două localități (și toponime) ființînd, probabil, o bucată de vreme
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se întîmplă frecvent), cele două localități (și toponime) ființînd, probabil, o bucată de vreme în paralel. Concluziile confirmă credibilitatea fonetică redusă a formei toponimelor transcrise în documentele străine, importanța analizei a cît mai multe atestări istorice și a răspîndirii geografice a numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se întîmplă frecvent), cele două localități (și toponime) ființînd, probabil, o bucată de vreme în paralel. Concluziile confirmă credibilitatea fonetică redusă a formei toponimelor transcrise în documentele străine, importanța analizei a cît mai multe atestări istorice și a răspîndirii geografice a numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și multicriteriale a originii, genezei și etimologiei toponimice. Sîncel Este numele a două sate, unul în județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
două sate, unul în județul Alba (la altitudinea de 290 m) și altul în județul Harghita (la altitudinea de 900 m). Prima atestare, în 1252, este sub forma Zonchel, deformată, bineînțeles, de textul oficial. Rostirea populară, sîmčel, su gerează proveniența toponimului din lat. *Sumcellus < summ(i)cellus, derivat diminutival din lat. summus, -a, -um, „ascuțit“ (cu u urmat de nazală > î, ca în aduncus, „adus“ > adînc). Denumiri create după un model similar nu sunt rare pe teritoriul romînesc: Ascuncelul, Delcel, Muncel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în amănunte toponimia zonei Tîrnavelor, în care se află localitatea Sîncel, precizează că vechea vatră a satului este situată în apropierea a două vîrfuri (denumite Kicui și Kisc, deci Picui și Pisc, în pronunția dialectală) care poartă nume sinonime cu toponimul de care ne ocupăm. Acesta a numit, probabil, inițial forma de relief de la care a fost ulterior transferat la sat și, din cauza omonimiei, numele așezării s-a menținut, iar cel al ridicăturii de teren s-a schimbat (poate chiar în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teren s-a schimbat (poate chiar în Picui sau Pisc). Apelativul sîncel, sîmcel nu a fost atestat, din cîte știm, pînă în prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină dunăreană și păstrat, într-o formă schimbată fonetic, pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
chiar în Picui sau Pisc). Apelativul sîncel, sîmcel nu a fost atestat, din cîte știm, pînă în prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină dunăreană și păstrat, într-o formă schimbată fonetic, pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic pronunției lor (transcrise în documente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic pronunției lor (transcrise în documente ca Zonchel, Szancsal etc.). Studierea, pe teren și în arhive, a ansamblului toponimic se dovedește extrem de profitabilă științific și în ceea ce privește cunoașterea originii toponimului Sîncel, Sîmcel. Într-un document maghiar din 1347 este consemnat, în hotarul localității Sîncel, un munte denumit Sumatheg. Heg, actualmente hegy, însemnînd „munte“, rezultă că numele propriu-zis era summa, pe care administrația nu l-a tradus pentru că nu l-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în alte nume de locuri, îndeosebi oronime, desemnate prin adjective formate cu sufixul -at de la entopice care denumesc vîrfuri: Belciugata, Bîrnatul, Bulbucata, Bumbata, Buscata, Buscatul, Căciulata, Căpățînata, Chiscovata, Ciocați, Cornorata, Costișata, Fățata, Fundata, Gurguiata, Ostrata, Păstăiata etc. Nu avem însă toponime identice sau foarte asemănătoare cu sumat. În stadiul actual de documentare, este impo sibil de stabilit dacă toponimizarea bazelor sumus, -a, -um, + -icelus, summus, -a, -um + atus s-a petrecut în latina dunăreană sau în străromînă, adică dacă suntem în fața
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau foarte asemănătoare cu sumat. În stadiul actual de documentare, este impo sibil de stabilit dacă toponimizarea bazelor sumus, -a, -um, + -icelus, summus, -a, -um + atus s-a petrecut în latina dunăreană sau în străromînă, adică dacă suntem în fața unor toponime minore moștenite din latină sau a unor entopice romînești vechi dispărute și fosilizate ca nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în Epir numit Souma-cou bradou, adică suma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dispărute și fosilizate ca nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în Epir numit Souma-cou bradou, adică suma cu bradu, „vîrfu cu bradu“). Legătura etimologică dintre cele două toponime face improbabilă originea antroponimică (numele de persoană Simcă, Simca, Simcea, diminutivat cu -el), propusă de I. Pătruț (pentru că aceasta nu poate rezolva și proveniența lui Sumat). E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîrfu cu bradu“). Legătura etimologică dintre cele două toponime face improbabilă originea antroponimică (numele de persoană Simcă, Simca, Simcea, diminutivat cu -el), propusă de I. Pătruț (pentru că aceasta nu poate rezolva și proveniența lui Sumat). E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei de iradiere polarizantă a toponimului nostru ar putea demonstra că în limba romînă ar fi putut exista un entopic regional dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele de persoană Simcă, Simca, Simcea, diminutivat cu -el), propusă de I. Pătruț (pentru că aceasta nu poate rezolva și proveniența lui Sumat). E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei de iradiere polarizantă a toponimului nostru ar putea demonstra că în limba romînă ar fi putut exista un entopic regional dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba de un pîrîu numit Szencsel (azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe o hartă a Ținutului Secuilor din 1856, de un vîrf de munte Sîncel în același ținut și de localitatea Sîncel din județul Harghita, existentă și în prezent. Observația lui Dumitru Loșonți că toponimul Sumatheg din documentul maghiar ar putea fi transpus în romînește ca muntele Șumat, ceea ce ar conduce la un alt etimon (pornind de la sl. șuma, „pădure, codru, zgomot“), este pertinentă, dar Frățilă oferă mai multe contraexemple din documente maghiare contemporane cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
construcției. Originea slavo bulgărească a Șcheiului este amintită și de numele lui sas (Belgerey) și maghiar (Bolgárszek). Sibiu Este numele unui municipiu în care-și are reședința județul omonim situat în centrul țării. Prin polarizare, de la acesta au fost formate toponimele: Sibiel (sat din județul Sibiu), Sibioara (sat din județul Constanța), Depresiunea Sibiului, Dumbrava Sibiului, Poiana Sibiului. În limba maghiară este numit Nagyszeben, iar în germană, Hermanstadt. Formele vechi, atestate începînd cu secolul al XII-lea sunt: Cipiensen, Scibin, Cibiensem, Cibiniensem
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sibiu, pe care-l derivă din sl. siba < svila, „sînger, corn“ (comparabil cu slav. Svibeny, croat. Sibić, Sibać) + sufixul -inŭ, devenit în romînă -iiu (ca sl. pustiniu > pustiiu > pustiu, lat. cuneus > cuniu > cuiu > cui). Din aceeași zonă semantică fac parte toponimele Șmigul (care are ca prim formant magh. som < süm „sînger, corn“), Șom cuta Mare și Șomcuta Mică (< magh. som, „corn, sînger“ + kút, „fîntînă“). Satul Sibioara din județul Constanța pare a fi întemeiat (și botezat) de ardelenii din zona Sibiului imigrați
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cîmpia Siretului, Lunca Siretului, Gîrla Siretului), precum și satele omonime de pe cursul său întăresc ipoteza că numele rîului a precedat numele localităților respective, așa cum s-a întîmplat și în cazul altor omonimii hidronimeoico nime din zonă (Suceava, Bîrlad, Bistrița, Tecuci, Teleajen). Toponimul este atestat încă din Antichitate sub formele Tiarantos (Herodot), Hierasus (Ptolomeu), Gerasus (Ammianus Marcellinus) și, mai tîrziu, sub forma Seretos (Constantin Porphyrogenetul). Diferen țele fonetice se datorează în mare măsură transcrierilor grecești, prin intermediari nu întotdeauna fideli formei originare. Varian
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transcrierilor grecești, prin intermediari nu întotdeauna fideli formei originare. Varian tele nu sunt însă prea îndepărtate de forma actuală a numelui și de aceea au fost considerate ca referindu-se toate la aceeași realitate geografică. Este foarte probabil, așadar, ca toponimul Siret să aparțină substratului, ca multe alte ape importante de pe teritoriul romî nesc (Argeș, Ampoi, Buzău, Criș, Lotru, Motru, Mureș, Olt, Prut, Someș, Timiș, Tisa). Radicalul din care provine el nu este însă cunoscut, din cauza cunoștințelor precare privind limba tracodacă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
comparat cu sanscritul sar, care înseamnă „rîu“), în varianta cu e, sub influența unor forme asemănătoare întîlnite în Tracia, Iliria și Dalmația (puse pe seama radicalului indo-euro pean ser „a curge“, înrudit, probabil, cu s(t)ru, „a curge“, regăsit în toponime ca Struma, Streiul, Serta, Istrița). În sprijinul acestei ultime ipoteze vin formele atestate în documentele medievale: Seret, Serete, Siret, Siretkogo (o variantă slavă de caz). Schim barea lui e în i este explicabilă printr-o disimilație (e - e > e - i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
polarizare, s-au format (ca și numele afluenților menționați) numele a șase sate din zonă (Someșul Cald, Someșul Rece, Someșeni, Someș-Gorus lău, Someș-Odorhei, Someș-Uileac) și Culmea Someșului (subu nitate a Cîmpiei Banatului și Crișanei). Într-o inscripție antică este consemnat toponimul Samus, care a fost pus de către unii învățați pe seama unui radical tracic *sam „liniștit“, de către alții în legătură cu gr. sámos, „ridicat“ „înalt“, dar, potrivit legilor fonetice ale limbii romîne, samos ar fi dat astăzi sam (-us final ar fi dispărut), iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
necesită alte cîteva intermedieri (gotă, gepidă, vandală, hună, avară, bulgaro turcă) pentru a asigura transmiterea numelui pînă la venirea ungurilor (care în mod sigur nu s-au întîlnit nici cu tracii, nici cu latinii, iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un sufix isi, ca în Marisius), care ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar fi păstrat numai prima formă atestată, Maris, am fi avut aceeași dificultate să dovedim că actual Mureș este urmașul acestei forme care, prin evoluție normală, ar fi ajuns, așa cum au și observat unii savanți străini, la *Măre sau *Mare. Toponimul atestat în același timp în Moesia, Asamus, care se păstrează în bulgărescul Osăm, nu ajută prea mult, mai ales din punct de vedere fonetic (finala -eș). Strei Este numele unui rîu, afluent de stînga al Mureșului și al unui sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a format nu mele unui alt sat din același județ, Strei-Săcel, și tot prin compunere, s-a format un al treilea sat, Strei Sîngeorgiu (Strigyszentgyögy), component al orașului Călan, și el, din județul Hunedoara. N. Drăganu consemnează în documentele vechi toponimele Streiu-Ohaba, Streiu-Plopi, Strigy, Strel, Strolla. În Antichitate el a fost consemnat o singură dată sub forma Sargetia. Atestările medievale, în documentele maghiaro latine, începînd cu secolul al XIV-lea, au formele Strig, Strigy, Strigh, Strigfalva. Originea numelui a fost considerată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Strehlitz, Strelitz < sl. strela, „săgeată“, strĕlîcŭ, „săgeată“). Din aceeași rădăcină provin ucr. Strilky, Strilkov, Striliska, Stril’ci, Stril’čja, Strylčyska, cr. Strelec, Strelečko și, probabil, Strelța, care „cură despre Maramureș spre Tisa“, după cum preciza D. Cantemir, identificînd-o cu antica Sargetia. Toponimul romînesc Strei nu poate fi dedus din aceste forme, care nu au nici una la final vocala i. Satul Strele, atestat la 1426 pe cursul superior al Streiului, probabil același cu Stroia (1366 Stroyafalva, 1387 Stroya), este pesemne un diminutiv plural
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]