1,162 matches
-
oferă un material abundent, de neignorat în privința contribuțiilor literare românești la ilustrarea acestui mod al comicului. În literatura de factură postmodernă, Ion Bogdan Lefter identifică prezența grotescului în microromanul lui Vasile Gogea, Scene din viața lui Anselmus, 1990, axat pe toposul "blocului nou", precum și în "prozele absurde și grotești" din volumul lui Dan Giosu, Scândura lui Afansol, 1991. Formula acestor texte pare a fi următoarea:" Se pleacă de la o premisă aiuritoare, fie că e vorba de o situație, o stare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnul de ordine și indicatorul valorilor sale de semnificare, și valențele constructive în calitate de simbol pentru autoritatea pe care o reprezintă", după formula lui Dufays, care includ atributele vestimentare (el nu aparține vremii lui, într-o poziție similară cu a sfântului), toposul distrării (indiferența la detaliile cotidianului, clișeu antic, din descrierea lui Thales făcută de Socrate), toposul geniului (munca lui e solitară iar condiția sa e a artistului romantic), sau de gradul al doilea, definite ca "ceva ce se știe, dar prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
autoritatea pe care o reprezintă", după formula lui Dufays, care includ atributele vestimentare (el nu aparține vremii lui, într-o poziție similară cu a sfântului), toposul distrării (indiferența la detaliile cotidianului, clișeu antic, din descrierea lui Thales făcută de Socrate), toposul geniului (munca lui e solitară iar condiția sa e a artistului romantic), sau de gradul al doilea, definite ca "ceva ce se știe, dar prin care se exploatează valențele iconice, ironice ori ludice", conform aceluiași Dufays, și prin care are
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bunele noastreť". Așa cum un pictor vede pretutindeni peisajele artei sale, Blaga vedea pretutindeni mituri. Plimbîndu-se pe un deal din preajmă, ochiul său se umple, holderlinian, de fantasmele Eladei amestecate cu cele ale propriei sale creații, atît de pătrunse de sevele toposului transilvan: Stăm printre chiparoși iar dealul acela poate fi foarte bine însuși Olimpul. Incredibil colț de Eladă. Dincolo, la cîțiva pași numai, moara de apă, din care oricînd se pot ivi Moșul cu Noe și Nefîrtate. De la mit la civilizație
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
viață. Așa că un cititor, la început intrigat, ajunge să intuiască sensul atâtor accente și îngroșări ale istoriilor care curg paralel, se întretaie, se împletesc, se suprapun: un metaroman ludic splendid, care demontează și reinventează multiple formule narative, realizează combinări de toposuri și tipologii literare, traversând în galop o istorie a romanului și una a spațiilor sale predilecte, din orașul așezat pe Tamisa până la cel invadat de ape. Nu puteau lipsi din asemenea construcție mirobolantă dublul, ca personaj, nici dedublarea ca principiu
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba poporului respectiv, care este marca distinctivă și garantul său identitar. Istoria românilor și Geografia României asigură cronotopia (fundalul spațio-temporal) în care evoluează spiritul național, exprimat în Limba și literatura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, într-un decor citadin modelat în câteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, până la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prezențe familiare, la îndemână, degajând eul poetic de orice complexe, ca și de tânjitoarele nostalgii romantico-simboliste. Autorul Invitației la bal ne introduce printre primii în ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la încetățenirea în poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul dintre sensurile „balului” la care suntem invitați: redimensionată în perspectivă constructivistă, lumea e văzută în înfățișările sale spectaculare, întâmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente în societatea scriitorilor se manifestă din ce în ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, în Plante și animale sau, în Petre Schlemihl: “în vitrina câmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului” etc. * Apare cu totul firească, într-o atare perspectivă, marea frecvență a toposurilor spectaculare. Ipostaza de spectator a eului se exprimă plenar în toată poezia lui Voronca, încât se poate spune că printre modelele spațiale cele mai caracteristice ale universului său imaginar scena și derivatele ei, - arena (de circ, de corrida, de sport
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se înscrie în replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorâtul „veac al mediocrității”. Tânărul care în manifeste se arăta fascinat de “împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă în spațiul citadin în primul rând scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant în etapa constructivist-integralistă a scrisului său. (Excepție fac, practic, în poemele incluse în Invitație la bal, doar Cloroform, Profil într-o lacrimă, Sfârșit, unde acceptele crepuscular-expresioniste prevalează). Iar în acest cadru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru buruiana inimii sălbatică / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
firesc reperele tradiționale de bază, - nu însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au întâmpinat la tot pasul figuri ale însumării, etalării, succesiunii de elemente „văzute” de ochiul-ecran, întemeiate tocmai pe multiplicare și extensiune ca și nelimitată, a câmpului vizual-imaginativ. În versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la început până la sfârșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat într-o întinsă serie metaforică: oglinda (atât de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos în care imaginea eului și imaginile lumii se pot întâlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai îmbrăcat în părul blond al oglinzilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează în spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut încolăcindu-se în voi frunzele șerpii”) coabitând cu suave proiecții ale fanteziei (“în argint se iveau îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gâtul femeilor la bal // în inel cântecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, în secvențe sugerând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limbajului poetic”. Am avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind câteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green Cultural Creatives. În alte cuvinte, "esențialiștii" și "ecologiștii". Primii sunt concentrați spre psihologie, spiritualitate, exotic și straniu, spre idei noi, spre probleme sociale și feministe, fiind gânditori de "graniță" (leading edge), topos în care se produc schimbările. Statistic, sunt 10,6% din populația adultă (20 de milioane), dintre care 33% bărbați și 67% femei. "Verzii" (13%, 24 de milioane), ca ecologiști, abordează la modul secular problemele sociale, centrați fiind pe chestiunile umaniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o altă logică decât aceea a terțiului exclus, pe fundamentul căreia s-au ridicat civilizațiile de nucleu ale Europei. Hyperion zboară gând purtat de dor spre a pune capăt separării de fata pe care o iubește, ajungând într-un topos care scapă logicii clasice: Nu e nimic și totuși e", vers-cheie al poemului, în care Svetlana Paleologu-Matta descifra heideggeriana diferență ontologică. (Heidegger este unul dintre maeștrii lui Victor Teleucă). Poetul basarabean nu-și putea explica până la capăt cum de a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
între 1778 și 1780, și la compunerea piesei - text mixt în versuri și proză - Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, intrată curând în repertoriul pentru carnaval al școlarilor de la Blaj. Ca în mai toate ilustrările acestei specii, autorul utilizează toposul exordial al lipsei de contingență între „măreția” teribilă a subiectului ales și slabele puteri ale cronicarului. Poate fi remarcată, pe lângă această secvență a „captării bunăvoinței”, și utilizarea temei „lumea înșelătoare”, acompaniată de mai toate motivele adiacente. Ar fi de observat
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
interesați, la rândul lor, de felul În care moștenirea romanilor a supraviețuit În Transilvania. Uneori, călătorii maghiari afirmau și ei, Întocmai ca omologii lor englezi, că românii nu sunt decât niște urmași nevrednici și degenerați ai faimoșilor Înaintași. Un asemenea topos literar, des Întâlnit (ilustrând contrastul dintre gloria strămoșilor și decăderea contemporanilor), nu lipsește nici din imaginea de sine a românilor ardeleni din epoca respectivă. Cu toate acestea, nu am Întâlnit nici o situație În care reprezentarea trăsăturilor fizice ale românilor să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
credit se poate acorda acestui scenariu romantic, căruia Îi putem găsi corespondențe atât În literatura ficțională a epocii, cât și În numeroase relatări ale unor experiențe carcerale concrete, care merg până târziu În secolul al XX-lea? Este reflexul unui topos literar sau e vorba de consemnarea unei situații tipice, dar reală, frecvent Întâlnită În cazuri similare? În primul rând, trebuie să menționăm faptul că manuscrisul donat societății „Erdélyi Múzeum”, În anul 1892, nu este un concept, ci o transcriere Îngrijită
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
broaște țestoase, iar În legende, metamorfoza declanșată de blesteme este ireversibilă. Alexandru Ofrim În lucrarea Cheia și psaltirea. Imaginarul cărții În cultura tradițională românească Întreprinde un abil demers În imaginarul colectiv, având drept simbol cartea. Autorul surprinde varii ipostaze ale topos-ului cartea sorții, În proverbe, În literatura de autor (Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir), În legendele biblice (despre Sf. Petru, Sf. Ilie), conchizând că această carte este imaginată Într-un spațiu sacru, chilia, aflat În apropierea Izvorului Iordanului. Evenimentele vieții
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]