1,558 matches
-
de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și două de Nume ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
varză, așa cum stă lumea indienilor americani pe carapacea unei broaște țestoase. Încercați să vă imaginați: un om care Încearcă să stea pe o căpățînă rostogolitoare de varză, ca un clovn de circ pe o minge, În timp ce Încearcă să prindă o torță arzînd la ceva mai mult de o lungime de braț! Varza! Această legumă supremă este esențială În Înțelegerea Balcaniei. Este floarea Europei de Est așa cum usturoiul, cum spunea Salvador Dali, este „regina-nopții a Mediteranei“. Ca și ceapa, varza este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu’ din Revista celor l’alți (1908) premerge cu un an primul manifest futurist al lui Marinetti și prefigurează declinul curentului la noi. Ecourile epidermice ale manifestului marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Forain și Galanis (aduși la București de către Iser, apropiatul lor, pentru a pune într-o lumină mai potrivită mesajul artistic al precedentelor sale expoziții de caricaturi din 1906 și 1907) marchează acest prim punct critic. Editorialul program al revistei, „Aprindeți torțele!“ - în care unii au văzut „primul manifest avangardist din literatura română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul banalului și al imitației, libertatea inovativă sînt afirmate impetuos: „Aprindeți torțele să luminăm prezentul literar! (...) este bine să se știe de către toți cei care se intereseză de literatură în țara noastră ce vor acești cîțiva tineri care au curajul să se rupă de gloată. Ei nu sînt nici alchimiști căutători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anunțînd cartea lui Metzinger și Gleizes despre cubism, a fost considerată - mai mult printr-un efect de lectură inversă - drept adevărata bornă a preavangardismului românesc, „bornă” împinsă și mai înapoi în timp de către cei care au văzut în articolul-program „Aprindeți torțele!“ al lui Ion Minulescu din Revista celor l’alți (1908) „primul manifest avangardist din literatura română” (v., între altele, Ion Vinea. Opere IV. Publicistica (1913-1919), Ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă din cauza alegerilor, Cocea va plusa sfidător, editînd — pe 2 noiembrie — ziarul sub titlul de Chemarea roșie, pentru ca din 6 noiembrie să-i schimbe titlul în Facla. În tentativa disperată de a evita suspendarea, Facla va deveni, pe 12 noiembrie, Torța, iar după numai o zi — Clopotul, pentru ca pe 22 decembrie să revină la vechiul nume, Chemarea. 1920 va fi însă anul în care Chemarea dispare definitiv din peisajul publicisticii românești, ultimul ei număr anunțînd reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este cea a lui N.D. Cocea, vechiul mentor socialist de la Facla (unde Vinea îl va însoți) și Rampa, apoi, în timpul Primului Război Mondial, de la Chemarea (apărută, din cauza cenzurii, sub diverse titulaturi: Torța, Depeșa, Clopotul). Ca urmare a unei campanii duse împotriva Constituției din 1923 și a Regelui Ferdinand I (acuzat de a fi adus la putere dinastia „plutocrată” a Brătienilor), Cocea va fi condamnat pentru lezmajestate, iar Vinea ține să îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o petrecere? Eu mă ocup de lumini și, după ce consult cu atenție diverse cărți, mă decid să Înșir de-a lungul cărărilor mici lumînări ornamentale puse În pungi de culoare maro, umplute cu nisip, ca să stea. Prin grădină o să pun torțe mari, În cei doi meri din fund o să agăț luminițe albe, iar pe deasupra curții interioare voi desfășura lampioane japoneze. Dan descarcă de pe internet zeci de rețete de cocktailuri și, odată ce le-am ales pe cele care ne plac, prepară căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și torțele Încep să ardă. Linda și Michael vorbesc Însuflețiți cu Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lumina a devenit neagră. XLI ― Ai mai visat ceva? ― Eram legat pe un rug și, cum se ridica o flacără, se pornea, din senin, o ploaie vijelioasă care, într-o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța cu brațul întins înainte. Fumul înțepător mă făcea să tușesc și să lăcrimez; și-n plus, nu vedeam mai departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de prima odaie. Deși m-am ferit să privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut din nou greață. În a doua odaie, după un grilaj de lemn neîncuiat, am recunoscut trupurile prietenilor și stăpânilor mei. Am căutat o firidă pentru torță și am văzut că erau patru, câte una în fiecare colț. În trei dintre ele se aflau făclii stinse, iar una era goală. Le-am aprins pe toate, înainte s-o pun pe-a mea în firida liberă de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuiva. Am ieșit din curte și am dat de alți oameni care încercau zadarnic să ghicească locul de unde veneau zbieretele acelea de jivină furioasă. Dar totul a încetat brusc, așa cum începuse. Pe neașteptate, în apropierea cimitirului, s-a aprins o torță, luminând o figură neagră care arăta cu o mână spre noi și striga: - Tu, stăpân de sclavi, domnind silnic peste aceste pământuri, privește! S-a aplecat în față, s-a învârtit în loc înfigându-și mâna în pământ și a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă, i-am explicat, cânepa este impregnată cu ulei negru. - Ce-i acela? - E un ulei care iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajuns o piatră de cremene, și, dacă e și puțin încălzit, ia foc imediat. Am căutat în jur și, după un tufiș, am dat de rămășițele unui foc și de cioburile unei olițe mirosind a ulei. Am mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se usuce, conturând un cerc. - Și pentru asta ce explicații ai, Stiliano? m-a întrebat Faroald. Am clătinat din cap, dar am spus: - O explicație trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]