1,082 matches
-
de computer și să-l scoți pe urmă la imprimanta laser? E penibil, deplasat, jenant... Această jenă chinuitoare și mizeră ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Pe soldatul american mi-l imaginam ca pe un soi de cyborg tehnologizat până în dinți, eficient și nemilos, gata să ucidă sau să cruțe pe cineva, după cum sună ordinul în „scoica” din ureche. În nici un caz însă ca pe un torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită, de umilirea extremă a ființei umane. Ca pe un criminal. Adevăratul soldat ucide, când i-o cere meseria, dar nu e criminal. El acționează totdeauna sub semnul respectării ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala lipsă de apărare acționează însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani care-l biciuie la nemurire pe Iisus par comici. De fapt, nu se transformă, ci ies la lumină, ca într-un film cu aliens, creaturile dinlăuntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterări psihice, al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lor mai mari prefațând extraordinarele „Cantafabule“. Pe oamenii de artă cu „actorul a ieșit în piață să-și cumpere ceva salam... ca voievod peste un neam“. Ridica în extaz mii de oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat drumul de la grandoare la decadență al celor doi, când numai imaginea Nebunilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
funcționărimea blocată într-un sistem de muncă învechit? Cum să-l strămuți pe mocofanul cu plaivaz după ureche de la registrul lui soios la tastatura computerului? Cum să-l motivezi pe profesorul îndobitocit de rutină, pentru care manualul "Humanitas" e echivalentulul torționarului care-l supune la cele mai insuportabile cazne psihice și intelectuale? Dar pe directorașul de întreprindere, obișnuit cu ordinele de la centru, și care face alergie la gândul că trebuie să găsească și piețe pentru precarele produse ieșite din atelierul fabricii
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
din sondaje,” scrie dl. Vosganian. Liberalul spune că i s-ar părea ciudat, într-un scenariu ipotetic în care el ar trebui să treacă prin filtrul unei asemenea comisii, să fie judecat de cineva care ”dădea certificate de bună purtare torționarilor din Piața Universității.” ” Nu vreau s-o fac pe moralistul, nu știu cum aș fi trecut dacă aș fi încăput în furcile de Torquemada ale Monicăi Macovei. Până acum nu am avut astfel de probleme la comisiile cu mâinile curate, de integritate
Vosganian: Comisia Macovei a reușit s-o înlăture doar pe ... Monica Macovei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41527_a_42852]
-
o Românie curată etc.etc. Sunt, totuși, și eu un om, cu păcatele și calitățile mele. Mi s-ar părea, însă, cel puțin ciudat să mă judece cineva care, pe când eu scoteam bucureșteni din mâinile minerilor, dădea certificate de bună purtare torționarilor din Piața Universității,” spune fostul ministru al Economiei. Varujan Vosganian adaugă faptul că PDL este același partid lipsit de repere morale, iar Monica Macovei a primit o lecție meritată. ”PDL a dovedit că nu a învățat nimic din lecțiile anului
Vosganian: Comisia Macovei a reușit s-o înlăture doar pe ... Monica Macovei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41527_a_42852]
-
nu-i va mai permite niciodată să-și încheie o rugăciune fără să spună: „Dacă exiști“. își trimise încă o dată gîndurile să străpungă tavanul. „Credința îmi vine din lașitate, nu se datorează slavei tale. Ai cîștigat-o printr-un truc de torționar. Dar ești departe de a-mi cîștiga consimțămîntul. Și n-o să mă mai rog la tine niciodată, niciodată, absolut niciodată.“ A doua zi, doctorul constată: — A durat mult prea mult. Ar trebui spitalizat. Aveți vreun vecin cu telefon? Ruth și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uite interogatoriul fulgerător și tăcut în care spusese și laptele supt de la maică-sa. Nici unul n-avea să scape de rușine, de valul de căldură grea din obraji la amintirea acelei capitulări totale a sufletului, cu care nici un inchizitor, nici un torționar, nici un dictator, nici un amant nu s-ar fi putut lăuda vreodată. Yoghinul îi privise, îi citise și-i aruncase pe rând, ca pe niște cărți plicticoase, dulcege, fără nici un loc în vreo istorie mireană sau sacră. Strănutând asemeni pisicilor, defecând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că între nenorocirile și fiarele pe care le-am trimis pe planetă există și o speranță, una care va însoți schimbarea drastică a ecosistemului. E un fel de bombă cu efect întîrziat, o capcană care va zădărnici planurile mârșave ale torționarilor mei. Nu pot să-ți spun care este, fiindcă natura ei e atât de evidentă încît, dacă nu ai sesizat-o încă, înseamnă că nu sunt întrunite condițiile și că nu s-a manifestat. Am să-ți explic modul simplu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
satul și deși relativ recentă, Întâmplarea aceasta circulă asemeni unei legende. Cât de mare și de iubitoare poate fi inima unei mame. Cât de mare i-a fost credința În Dumnezeu, de a mai avut puterea să-i binecuvânteze pe torționari, numai ea știe asta. O poveste de Crăciun Un copil cu numele Ionuț care nu Împlinise Încă șapte ani, Își dorea foarte mult să meargă la școală. Cum familia lui era foarte săracă, nici mama nici tatăl nu-i dădeau
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască precum o cască de duș goală. L-am pălmuit din nou: — Trebuie să-i oprim, reacționă el. — Unde-i ține, deci? l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îi era atât de rău lovită, că era de nerecunoscut. Doi bărbați stăteau degeaba pe acolo, neacordându-i atenție prizonierului. Fumau amândoi, iar unul dintre ei purta pe degete un box. — Unde e afurisita de fată? țipă Roșcovanul. Unul dintre torționari arătă cu degetul peste umăr. — Alături, cu frate-miu. — Hei, șefu’, zise celălalt. Individu’ ăsta tot nu vorbește. Vrei să-l mai aranjăm un pic? — Lăsați-l pe săracu’ nenorocit În pace, mormăi el. Nu știe nimic. În adăpostul aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
puțină vreme, căci tensiunile sunt atât de ridicate, încât cooperarea și buna înțelegere devin cu totul imposibile. Acest război local continuă și azi. Cine știe câți oameni nu sunt mutilați chiar acum în beciurile lui Mallami, care are o sinistră reputație de torționar. Yaman Jo violează cu bestialitate femei tinere, fără să deosebească între cele din clanul său și restul lumii. Carol Humphrey rupe cu mâna ei ligamentele prizonierilor, operațiune lungă și migăloasă care (se spune) îi provoacă o plăcere perversă. Puține se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma unei singure imagini, care atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume acesta dorea În timp ce torționarul ridică vocea. „Ești surdă...!? Ori nu vorbești românește...?? Mai repet odată, actele la control...!!” Bruma cunoștințelor de limbă română Îi reveni În memorie Înțelegând de fapt: milițianul dorea s’o legitimeze. Dar, cu ce se făcuse vinovată? Nervos, milițianul În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai acte. Dar,de unde ești de loc??” Atena Înțelese Întrebarea, răspuzând cu voce nesigură. “Den Greciea...” “Nu mai spune. În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimeni să nu fie păgubit cu nimic din bunurile ce pot face o dovadă a procurării lor pe cale legală...!!” Fiind obosit, nervos, Tony Pavone nu Înțelese la adevărata ei valoare monstruoul joc de cuvinte, lăsându-se păcălit. Ce-i doi torționari dispăruseră, el fiind lăsat să aștepte plimbându-se prin birouri ce erau goale, toată lumea plecase deoarece programul zilei se terminase de mult...!! Descumpănit, merse la ofițerul de serviciu. „Doresc să vorbesc cu maiorul Huzum...!” „Îmi pare rău, a părăsit incinta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îți reamintești...?” „Desigur. Era un client suficient de manierat având un suflet generos. Ori de câte ori venea să ridice marfă, avea pregătit pentru fiecare câte un mic cadou. Dar, dece mă Întrebați...?” „Nu ți-a cerut nimeni să faci aprecieri...!” - Îl contră torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea auzit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind vecin de celulă cu tine. Ai curaj să faci o confruntare cu acest individ...?” “Nu am nimic de ascuns. Domn’colonel, sunt om bătrân cu credință În Bunul Dumnezeu, nu am făcut nici un fel de tranzacție cu acel gentlemen...!” Torționarul râse sarcastic. “Faci pe nebunul cu mine...? Drept cine mă iei, mă șmecherie un ageamiu...? Măgar bătrân, am să te țin În anchetă până ce mă voi plictisi de tine...!! Îți promit, ai să dorești să spui adevărul care Însă pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jos...!!” Tinerii ofițeri răsuflară ușurați, programul terminându-se de mult iar acum aștepta ordinul de plecare care nu mai venea... Șeful Biroului Cercetări Penale se agita nervos. În câteva rânduri privi la ceasul de mână În mod discret, gest ce torționarul Lct.Col.Tudose Ion Îl observă. “Te grăbești, colega...?” “Nu, nu prea... De fapt, soția a cumpărat bilete la teatru...” “Bravo, nemaipomenit...! Colegii mei se relaxează În timp ce eu mă spetesc muncind...! I-a să vedem. Pentru astăzi a-ți chemat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tudose Ion spera s-o Înfricoșeze Într-o așa manieră Încât s’o poată dirija după cum plănuise. I se adresă cu voce severă. “Cucoană, ai ideie pentru ce ești chemată...!?” Femeia izbugcni În plâns. “Mi s-a spus data trecută!” Torționarul, oftă prelung. “Situația e gravă...! Dumneata ai o muncă destul de importantă În Bază, Înregistrând la poartă ieșirea tuturor mașinilor ce au ridicat materiale. Este adevărat...?” “ Adevărat...!” “După cum te-am informat, gestionarul acela Buga Nicolae a furat din depozit tablă zincată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă...” “De regulă, ce se operează În registrul de poartă, numele șoferului ori al delegatului...?” “Al șoferului, el prezintă delegația de intrare În Depozit dar uneori, și al delegatului. În acestă situație nu am avut instrucțiuni precise...” “Perfect...!” - suspină ușor torționarul. Deschise registrul de poartă răsfoind câteva file În fața femeiei ce privea mirată neînțelegând ce vrea dela ea omul din fața ei. Așa dar, după cum rezultă din acest registru de poartă, intrau ridicând marfă și ieșeau zilnic suficient de multe mașini. Acum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doi copilași ai mei. Dar, a pățit ceva...?” “Încă nu dar, o să pățească...! Acest periculos individ În complicitate cu gestionarul Buga Nicolae au furat din Bază tablă zincată În valoare de două milioane lei...!!” “De necrezut...!” - se miră femeia. “Sigur...!” - mârâi torționarul. “Vina principală o ai dumneta!” “Vai de păcatele mele, eu am Înregistrat totul la poartă...!!” “Vezi, aici s-a produs delapidarea...! Trebuia să treci În registrul de poartă dar, n’ai Înregistrat...!” ridică vocea călăul. Ori n’ai fost atentă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]