2,332 matches
-
zgomot surd. Încă un minut de așteptare, de nedumerire, apoi se face auzit un glas de femeie. Nu-l recunoaște, crede că aude cine știe ce dialect turcesc. Dar vocea este joasă, ritmul viu, doar câteva cuvinte țâșnesc asemenea stâncilor dintr-un torent. Sensul discursului Îi scapă, ar vrea să-l Întrerupă, să ceară să i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar, dar nu-i stă la Îndemână să se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vor fi trimiși Împotriva noastră o mie de cazaci, ci cincizeci de mii. Trebuie să fim conștienți că vom lupta fără nici o șansă de câștig. Dacă ar fi venit din partea oricărei alte persoane, acea intervenție descurajatoare ar fi generat un torent de acuzații. Venind din partea eroului de la Tabriz, al celui mai strălucit dintre „fiii lui Adam”, cuvintele sunt luate ca atare, expresia unei crude realități. Greu lucru ca, pornind de acolo, să predici rezistența. Este, totuși, ceea ce face Fazel. Dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
într-o piscină, dintr-odată, fără să verifici cum e apa, chiar în mijlocul ei, și, în fond, de ce nu, suntem soț și soție, iar aceasta este o felie din viața noastră în doi. Capitolul doitc "Capitolul doi" Înghițită de un torent de apă aproape fiartă, mi se pare că aud un scâncet de copil, care însă nu-mi penetrează urechea, ci mi se înfige în inimă, printre coaste. Micuța Noga s-a trezit, fruntea ei albă este rece ca gheața, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu de ce, dar această cameră mă făcea să-mi amintesc secvențe la care poate nu m\ gândisem niciodată. Unele erau plăcute, altele aduceau cu ele o umbră de tristețe. Oare cât oi fi stat așa? Eram atât de absorbit de torentul acela de amintiri (și nu exagerez deloc dacă-i spun torent, ca unul ce țâșnește dintre stânci), încât nici n-am băgat de seamă când a deschis Naoko ușa și a intrat. Când m-am uitat mai bine, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la care poate nu m\ gândisem niciodată. Unele erau plăcute, altele aduceau cu ele o umbră de tristețe. Oare cât oi fi stat așa? Eram atât de absorbit de torentul acela de amintiri (și nu exagerez deloc dacă-i spun torent, ca unul ce țâșnește dintre stânci), încât nici n-am băgat de seamă când a deschis Naoko ușa și a intrat. Când m-am uitat mai bine, am văzut-o în fața mea. Am ridicat capul și am privit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai dus la Nara. — Da, întotdeauna mi-a plăcut Nara. — V-ați tras-o ca nebunii? — Nu, nici măcar o dată, spuse ea, oftând. În clipa în care am intrat în hotel și ne-am pus bagajele jos, mi-a venit ciclul. Torent, nu glumă! Am izbucnit în râs fără să vreau. — Ce-i de râs în asta? Mi-a venit cu o săptămână mai devreme și când am văzut ce mi se întâmplă, am început să plâng. Trecusem prin prea multe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
afară doar dacă nu Încercam un periplu aproape ecuatorial și prea puțin demn, nu-mi rămânea decât să trec prin Canaletto. Băieții din Fundătură erau niște mici nobili pe lângă cei din banda de pe Canaletto, cu numele luat de la un fost torent, devenit un mic canal de scurgere, urât mirositor, care traversa și acum zona cea mai săracă a așezării. Cei de pe Canaletto erau cu adevărat jegoși, subproletari și violenți. Cei din Fundătură nu puteau trece prin zona Canaletto fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grotă. O grămadă de alge și de schelete de animale marine, nu știu dacă erau naturale, de ghips sau de piatră... Se Întrezărea o naiadă Îmbrățișată cu un taur cu coada solzoasă de pește biblic uriaș, culcat În drumul unui torent care curgea din cochilia pe care un triton o ținea ca pe o amforă. „Aș vrea ca dumneavoastră să sesizați semnificația profundă a acestui lucru, care altminteri n-ar fi decât un banal joc hidraulic. De Caus știa bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Maitreyi. Aș vrea mult să plec în vreo inspecție prin sudul Bengalului și, la întoarcere, să pretextez ceva și să mă mut în altă parte. Experiența începe să dureze prea mult." "De două zile e întunecat și plouă. Azi, adevărate torente. Am ieșit pe verandă să văd străzile inundate. Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum că omul căruia i-am recunoscut stabilizarea și ancorarea în cotidian, integrarea în resorturile societății dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea este pierdută constant în desișul unei pluralități de stări și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul celui ofensat spre propriul cer pe care l-a uitat în agitația privirilor ancorate doar pământului. Tensiunea unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
limita ascunderii în cromatismul metafizic, în pluriformitatea lumii ce se expune printr-o fereastră deschisă momentului, prin secvența unei apariții trecătoare. Astfel, pentru cel neatins de suferința deficiențelor trupești, un moment de interacțiune cu lumea presupune contactul deschis cu inepuizabilul torent de aspecte și prezențe ce se concentrează spre a-i ieși în întâmpinare într-un interval temporal. Această conștiință se întâlnește aici cu generalitatea ontică ce-și mișcă și manifestă formele de suprafață menite să închidă în sine conținuturi nesfârșite
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
templului trebuie să reflecte asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anumit sens, nu putea fi un sfârșit. Și iarași, un lung răstimp, George rămase nemișcat. Și apoi se întâmplase ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-ar putea să izbucnească într-un torent. Probabil că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat să închidă ușile. Pe urmă își spuse: „Dar unde-or fi? S-ar crede că nu mai există nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste noapte” pe un loc care s-ar fi văzut că este în grija cuiva. Mai ales în sama unei mănăstiri!... Un loc părăginit, însă, își găsește până la urmă un stăpân... ―Torentul blestemelor patrierșești avea un scop precis: să țină sub teroare psihică tot “natul”, pentru a nu îndrăzni cumva să ridice capul și să reacționeze în vreun fel împotriva secătuirii averilor Moldovei!!! Și totuși, părinte, a venit și “momentul adevărului”!!! ― Te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta. Și când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor și din ei au curs afară toate spurcăciunile și necurățiile păcatelor lor trecute și, ca un torent de munte, s-au năpustit afară din trupurile lor o mulțime de spurcăciuni tari și moi. Și pământul unde lichidul s-a scurs din ei a fost spurcat și mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pădure se dovedea mult mai mare decât bănuisem noi, în gară, privind în linie dreaptă. Valea în care coboram acum era destul de adâncă. Și parcă nu se mai sfârșea iarba arsă. Ne-a însoțit până într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mele. Izbucnise, printre prefăcătorii, adevărata mea fire și ea vorbea acum. Și vorbea atât de cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui torent de simțiri dezlănțuite, în stare să rupă zăgazuri și să dezrădăcineze pomi? Și iată miracolul se întîmplă. ― Nu, nu vreau să mori, strigă Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vestea Mare a Nașterii Mântuitorului lumii, asemeni îngerilor și păstorilor, care au vestit tuturor că “Astăzi S-a născut Hristos!” Și acum, dragii mei, vă urez: Sărbători fericite! Cu dragoste, Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Hristos se petrec totdeauna minuni! Tristețea brăduțului Pe coasta muntelui este o pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi din care direcție sosesc armatele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
prin capul viei tatălui meu, cu un nuc masiv, monumental, ce dădea umbră drumeților și ne dăruia anual și nouă câțiva saci cu nuci, atât de bune pentru traiul nostru zilnic. Urcam și mai mult în pantă drumul sfârtecat de torenți, treceam pe lângă via cea mare a cunoscuților mei până la o fântână cu apă rece, tocmai pe creasta dealului de unde vedeam ca „în palmă”, spre dreapta, așezările gospodărești ale satului Liești, component al comunei noastre. Am vrut să continui drumul spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]