2,164 matches
-
se face milă de ea. Când pășesc în cameră, am impresia că am fost invadată de extratereștri veniți de pe o planetă unde femeile sunt surprinzător de înalte. Dau peste o tipă care arată ca și cum părinții au înfometat-o și au torturat-o sistematic în copilărie, pentru că mi se pare nefiresc de înaltă și foarte slabă. Îmi ia câteva minute să-mi dau seama că și-a supus trupul unor cure de slăbire drastice, care au adus-o la o greutate anormală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar ochii i se mișcă incontrolabil. Când termină de ascultat, trântește telefonul pe masă. Animalul, scrâșnește printre dinți, te torturează psihic. Și are un succes nebun, admit eu. —El așa..., el pe dincolo... Vrea să te scoată din minți, ca să nu mai știi ce-i alb și ce-i negru. Să o luăm logic, dacă un bărbat nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îl pui bine și-l Închizi, apoi Îți pui discheta În buzunar și te fâțâi pe unde vrei, și nici Torquemada n-o să poată ști ce-ai scris, numai tu și celălalt (acel Altul?). Să zicem că ei te și torturează, tu te prefaci că mărturisești și că tastezi, și, În loc de asta, apeși o tastă nevăzută și mesajul nu mai este. Vai, scrisesem ceva, am mișcat degetul din greșeală, a dispărut tot. Ce era? Nu-mi amintesc. Știu că nu dezvăluiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C XV Pe lângă că adormea greu din cauza creierului în fierbere continuă, Cosmin mai era torturat și de Tubu, care moțăia în fotoliul de lângă pat, cu ochii deschiși. Bilele alea de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și numai pentru câteva minute. N-am să vă amăgesc, de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor. Nu neapărat în această ordine. Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. Apoi știa de la Gavrilaș că Mendelson e deocheat la poliția de siguranță și nu voia să facă cor cu dânșii și să aibă, poate, cine știe ce încurcături. ― Mișule, astîmpără-te, că ești militar și-ai să dai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu sunt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fond nu știa nimic precis. Toate informațiile le auzise de la oameni care și ei numai le auziseră. Nesiguranța îl chinuia mai mult decât dacă ar fi cunoscut adevărul, oricât de crud. Nerăbdarea lui de a ajunge grabnic la Amara îl tortura mai cu seamă din dorința de a dobândi certitudinea. Avea convingerea că odată cu certitudinea va veni și liniștea sufletească. Plecară cu toții și pe drum trebuiră să-i povestească pe rând fiecare ce știa. Bîrzotescu îl plictisi cu peripețiile fugii sale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păr alb. Și apoi, ce aveam eu cu trecutul ei, cu amintirile ei? Era un ceas, acela, în care simțeam atât de cert că sunt cel dintâi și singurul, încît nu mi-era teamă de nimic. Trecutul ei nu mă tortura, așa cum m-a torturat după aceea, de câte ori mi se părea că Maitreyi se depărtează de mine, că poate mă compară cu celălalt, că trăiește într-un timp în care eu nu apărusem încă în viața ei și care mă chinuia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce aveam eu cu trecutul ei, cu amintirile ei? Era un ceas, acela, în care simțeam atât de cert că sunt cel dintâi și singurul, încît nu mi-era teamă de nimic. Trecutul ei nu mă tortura, așa cum m-a torturat după aceea, de câte ori mi se părea că Maitreyi se depărtează de mine, că poate mă compară cu celălalt, că trăiește într-un timp în care eu nu apărusem încă în viața ei și care mă chinuia îndeajuns cu nepătrunsul lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
turbura, mă irita, căci mi se părea că voluptățile cunoscute de ea atunci nu i le voi putea dărui niciodată eu, nici nu le voi putea șterge. Era altfel de dragoste unirea aceea cu frunzele și cu ramul. M-au torturat, mai târziu, multe întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine, când într-o manta rusească. Nu-mi mai amintesc. Probabil că leșinam, sau eram atât de secătuit, încît nu-mi mai dădeam seama de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un sens, totul n-ar fi decât beznă... — Deci dacă ai rosti cuvintele, ar deveni adevărate? Atunci înseamnă că a și început să fie adevărat... — Nu, nu... — Desfășoară-te, beznă! Pe mine m-a și cuprins deja. Dumnezeule, cum îmi torturezi nervii! — Nu spune lucrul ăsta. De ce nu poți să taci? Ține toată murdăria în tine. Alții reușesc s-o facă, tu de ce nu poți? — Adevărat, tu ții toată murdăria în tine, dar duhnește de la distanță, putrezește și pute. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în America și fusese respins de acesta. George simțea că ar fi în stare să-i ucidă pe aceia care răspândeau asemenea zvonuri și pe cei care, fără îndoială, le repetau cu satisfacție. Uneori, însuși caracterul confuz al situației îl tortura cel mai mult pe George. Dacă ar fi săvârșit o anume crimă pentru care ar fi fost pedepsit prin exil, ar fi așteptat ca această perioadă de chinuitoare ispășire să ia sfârșit. Dacă greșise cu ceva, putea fi iertat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l trădase pe John Robert, că-l dezamăgise, că-i zădărnicise cine știe ce frumoase așteptări. Dar nu existaseră nici un fel de așteptări, George știa prea bine. „Într-o bună zi, își spunea el, am să comit o crimă reală, din moment ce sunt torturat pentru una inexistentă. De ce mă transformă într-un invizibil?“ Și totuși, cum se putea George împiedica să spere că, în ciuda a tot ce se întâmplase, John Robert se va hotărî până la urmă să-l salveze? Nu era semnificativ faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu gândești, continuă John Robert. Dumneata suferi pur și simplu de un jind nervos al voinței. Și acum, haide să punem punct acestei conversații ridicole. Nu vrei tu să-i punem punct! Vrei cu orice chip să continui să mă torturezi. Dar mă împingi spre limită. E o atmosferă stranie aici. S-ar putea întâmpla ceva cumplit... — Du-te și cumpără-ți niște insigne naziste. — Îți imaginezi că glumesc? — Da. Ești un impostor, un faux mauvais 1, care pretinde că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață. Atunci, rolurile ar fi fost inversate, el ar fi fost prizonier, râvnind la vizitele ei și ea ar fi fost liberă și plină de mister. Din această sămânță otrăvitoare crescuse tortura care o împinsese să se ducă să-l caute. Diane era atât de disperată, încât primul impuls a fost să-l viziteze acasă, în Druidsdale. Totuși, n-a ajuns mai departe de Podul Roman, când a săgetat-o altă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca totul să se aranjeze pe dată. De ce să nu începi cu lucrurile mărunte? May ce părere mai are? Ea e de părere că trebuie să-mi plănuiesc, cu foarte multă grijă, un viitor fericit. Știi, uneori gândul fericirii mă torturează. Casa asta de aici miroase a fericire și mă înnebunește. Câteodată visez că sunt fericită. Și în acele momente e ca și cum George nici n-ar fi existat vreodată, ca și cum ar fi fost ras de pe fața pământului. Atunci de ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dovedi a fi Bobbie Benning. E foarte cald aici, nu? îl întrebă Tom. Da, și eu sunt groaznic de răcit. Nu-i ușor să fii gutunărit sub un cap de urs, crede-mă. Scarlett-Taylor e aici? Nu, studiază. Bobbie Benning, torturat în continuare de inabilitatea lui de a preda mecanica și incapabil să i se destăinuiască lui Tom sau lui Hector, îl alesese drept confident pe Emma, care era, evident, un cărturar serios, dar nu găsise încă ocazia de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le ceară socoteală călăilor săi mincinoși. Orice mișcare de genul ăsta ar fi atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două zile nu ieși din casă. Era conștient că nefericirile lui constituiau, probabil, cel mai actual subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tine că ești o persoană foarte violentă, sălbatică, dar în realitate ești inofensiv. Doar un câine rău. Și pretinzi că iubești animalul ăsta? — Da, îl iubesc. — Mă umilești ca să mă poți iubi. Asta nu-i iubire. E ca și când ți-ai tortura animalul. Genul de situații care îl interesează pe N. Rămaseră un timp tăcuți în holul întunecos, Stella șezând pe scări, iar George pe un scaun, lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înfruntat. Și acum, fusese zvârlit îndărăt într-o eră anterioară, cu toate datoriile lui neîmplinite, o eră în care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților! Gândul că ea se găsea încă în Ennistone era, s-ar zice, de neîndurat. Ah, Dumnezeule, dacă ar fi fost departe! Dar poate că și era, posibil să se fi găsit dimineața aici, și acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ploaie de când am plecat de acasă. Este atâta nevoie de apă. Am văzut atâta iarbă uscată. Imi pun pelerina, acopăr și rucsacul și pornesc din nou la drum. Mă simt minunat pe acest drum, iar toate mașinile ce mi-au torturat auzul mi se par ca un coșmar de care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]