4,979 matches
-
delicat, iubirile și fetele se schimbă, iar camera trece în revistă chipurile amintirii. Se discută aprins despre literatură în termeni adesea paradoxali, Tolstoi, Gogol, Dostoievski sunt trași pe linie moartă, în schimb Platonov, Tzvetaeva sunt noile repere. Reflecțiile cu privire la regimul totalitar nu lipsesc, însă evită atât acreala cât și pasiunea, ceea ce le face considerabil mai nuanțate. „Brutalitatea e cea mai facilă formă de organizare”, „Asta e principala tragedie a vieții rusești, lipsa de respect față de om, împreună cu disprețul și lipsa de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
desenul animat redă tragedia istoriei, proletari burzuluiți intră în casă și răscolesc biblioteca aruncând cărțile, distrug instrumentele muzicale, iar unul scoate o sticlă de samagon, altul o armonică și un altul dansează kazaciocul, apoi dau foc apartamentului. Însă violența statului totalitar își găsește cea mai elocventă expresie într-un alt episod. Părinții lui Joseph se pregătesc să părăsească apartamentul și Leningradul, procesul halatelor albe, al medicilor evrei este pe punctul de a se declanșa. Stalin pregătea un progrom pe care doar
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
Petersburgul sunt instrumentele muzicale, viori, piane, violoncele, trompete, viole, contrabasuri, saxofoane se înalță din apartamente și plutesc deasupra orașului, deasupra Nevei, îndreptându-se către o direcție necunoscută: o minunată metaforă a exilului, dar și a condiției artistului într-un regim totalitar. Însă cu adevărat subversiv într-un sens kunderian este regizorul atunci când pune în scenă o reacție la moartea lui Stalin. În corul patriotic al komsomoliștilor dirijat de consecvente și planturoase instructuoare, Brodski împreună cu prietenul său miaună în loc de a cânta. Doi
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
și estului României, cântecul de lume a avut o dezvoltare și o circulație cel puțin egală și în (aparent) mai austera Transilvanie. Culturii române îi lipsește, în special de la prăbușirea comunismului încoace, o istorie a cenzurii. Nu numai a cenzurii totalitare, ce începe în timpul dictaturii regale instituite în 1938 și nu se încheie decât în 1989, ci a cenzurii sub toate formele ei, instituția însoțind manuscrisul și cartea încă de la apariția scrisului pe teritoriul românesc. Mircea Popa ne furnizează, în cartea
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
Barcelo, la un miting autorizat, dar consulul Chyntia Curt a dat ordiul ca aceștia să fie evacuați, de fricăcă distrug clădirea Consulatului. Organizatorii mitingului susțin că protestau în mod pașnic și toată acțiunea a fost o strategie a PDL. "Regimul totalitar patronat de la București se răspândește mai nou și peste granițele țării. Se pare că abuzul, nu este folosit doar contra manifestanților pașnici din Piața Universității, ci și contra românilor din Diaspora care duminica, 22 Ianuarie, orele 16:00, protestau pașnic
Protestatarii din Barcelona evacuaţi la ordinul protejatei lui Boc () [Corola-journal/Journalistic/58805_a_60130]
-
un zid de apărare, neîntâlnit la alte neamuri. ș...țNelacom de câștig, nestrămutat și vrednic de cinstire, așa rămână sfatul întemeiat de mine, ca să vegheze peste țară, pururi treaz, când lumea doarme.) 1. Atena lui Ștefan Zicher este un stat totalitar în care autoritățile dețin controlul absolut asupra cetățenilor (Noi știm totul. Noi trebuie să știm totul. - I). Aristofan este chemat să dea socoteală pentru ironiile din piesele sale la adresa lui Cleon întrucât cel care-l desconsideră pe mai marele nostru prejudiciază
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
reali ai regimului: oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă întotdeauna hotarul dintre admis și interzis, în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate destabiliza ordinea instituită cu întrebările sale insidioase, preludiu al gândirii libere. Atenus propune metoda deja încercată de Critias spre a-l înlătura pe Socrate: să se dea un ordin de reținere împotriva cuiva (nu-i o problemă pentru
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
un alt orizont religios: cel creștin. Ebrietatea generalizată e climatul aproape tuturor poemelor. E vorba, firește de o situare într-o paradigmă rimbaldian-ducassiană. Credincios acestei paradigme, poemul lui Ion Mureșan violentează toate coerențele normalității, instaurînd, prin forța decretelor lirice, regimul totalitar al deconstrucțiilor. Cum scriam despre prima lui carte, orice poate fi semn pentru orice. Alcătuirile realului său poetic sînt alunecoase, formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
modă în secolul XX. Sartre a cochetat cu amândouă. Și a scris contra lui Aron câteva pamflete oribile. La Aron se referă, vai, faimosul rechizitoriu : „Un anticomunist este un câine”. Stilul nu este, în acest caz, omul, ci gândirea lui totalitară. Aron îi schițează, la rândul lui, în Memorii, un portret lui Sartre. Demn și senin. Încercând să înțeleagă. Fără concesii de principiu, dar sine ira et studio. Polemică, nu pamflet, reflectând o gândire profund democratică. Nu se poate să nu
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
de violență nerezolvat de trecerea dinspre dictatură la un sistem, aparent, democratic. Dar această temă a fost deja epuizată - ca să mă refer doar la spațiul est-european - de scriitori polonezi, maghiari sau de noul val de scriitori ruși, ieșiți de sub dominația totalitară. Mă rezum doar la aceste exemple, nici ele noi, pentru a nu pomeni de literatura americană post-aboliționistă. După cum supa reîncălzită a feminismului, ca în The Pickup, are o valoare strict ideologică, chiar dacă e vorba de transpunerea în lumea arabă a
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
că în interior, în țară, se petrecea o deschidere, un așa-numit „dezgheț”; ...în plan cultural, artistic, social. Ca în atâtea alte situații, era semnalizată o direcție și se cârmea în partea opusă! Activiști din aparatul de urmărire al statului totalitar au supravegheat fabricarea tirajului; mulți și-au reținut pentru ei, pentru familiile lor, pentru prieteni, numeroase exemplare din această ediție discografică pe cât de inedită în epocă, la noi, pe atât de rară. LP-ul la care mă refer reprezenta „fructul
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
în reconfigurarea imaginii victimelor sale. Ioanid apelează în argumentația sa la un citat din Adam Michnik: Consider așadar un scandal moral ca sursa principală a cunoștințelor despre om să fie, ca în vremea dictaturii comuniste, arhivele serviciilor speciale ale statului totalitar. Este omagiul involuntar șadusț epocii călăilor, turnătorilor și lașilor” (în Mărturisirile unui disident convertit, Editura Polirom, 2009, p. 99). Perspectiva lui Michnik este similară cu aceea a lui Adrian Marino citat de același Ioanid cu următoarea radicală aserțiune: „Dacă ajungi
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
aflate în colimatorul lor, dar numai ca rezultat al voinței acestora din urmă în noua lor întruchipare de victime. Un dosar închis al Securității conține datele tehnice ale instrumentării unei activități ce servea, în cercuri foarte restrânse, intereselor unui regim totalitar apărat de oricine îi opunea rezistență. Securității îi era străină ideea de victimă, iar multiplele sale forme de tortură făceau parte doar dintr-un ansamblu de metode de combatere a unor focare de risc. Un dosar deschis al Securității este
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
atinge scopul propus.” Autorul identifică nu doar o vină a politicienilor, ci și una a intelectualilor: „Dacă am fi fost mai insistenți în apărarea drepturilor omului, dacă am fi demonstrat cu mai multă consecvență că gândirea și modul de existență totalitar de orice sens îl deformează pe om și se opune constituirii unei societăți pur și simplu civilizate, atunci, noi cei care scriem, care avem pretenția să influențăm mentalitatea publică am fi avut mai mult succes. Dar prea des am fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
proiect nu este un adjuvant la un manual foarte bine construit, dar ignorat, ci un proiect în sine care se bazează pe capacitatea unei povești de a ilustra o realitate care se refuză conceptului. Nimic mai absurd decât un regim totalitar; cei care nu l-au experimentat îl consideră o farsă interesantă, atractivă, în care unii chiar și-ar dori să joace pentru că este cool exact ca în reclama care ne descrie senzațiile tari din ’69. Care, trebuie spus, nu se
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
de comunicare cu noua generație nu face obiectul disprețului, unui complex de superioritate, ci dorinței de a înțelege și de a te face înțeles. În definitiv, cu ce au fost mai buni tinerii și eminenții intelectuali interbelici seduși de ordinea totalitară, de forța și disciplina întruchipată de nazism sau legionarism sau fascism, în timp ce asasinatele și metodele de tip terorist reclamau energetismul brutei, cu ce au fost mai subtili intelectualii care au îmbrățișat comunismul ca pe o religie a salvării în timp ce vrafuri
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
poziționare filosofică ce coincidea cu propriile sale convingeri profunde, Fondane duce o luptă s-ar spune donquichotescă împotriva tuturor „doctrinelor raționale” care fascinau intelighenția franceză și europeană din epocă. Și, după experiența Holocaustului și a Gulagului, maladii ale unei „gîndiri totalitare a raționalității”, aplicate tiranic tuturor aspectelor vieții, cine oare ar mai putea susține astăzi, ca bun european, că „tentația totalitară” nu mai stă ascunsă în pliurile conștiinței sale, în măsura în care această conștiință a noastră ignoră alte dimensiuni, mai fine, mai adînci
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
raționale” care fascinau intelighenția franceză și europeană din epocă. Și, după experiența Holocaustului și a Gulagului, maladii ale unei „gîndiri totalitare a raționalității”, aplicate tiranic tuturor aspectelor vieții, cine oare ar mai putea susține astăzi, ca bun european, că „tentația totalitară” nu mai stă ascunsă în pliurile conștiinței sale, în măsura în care această conștiință a noastră ignoră alte dimensiuni, mai fine, mai adînci ale existenței și se mulțumește cu „tentativa vană de a înmulți fără sfîrșit numărul de bunuri” și cu „creșterea isterică
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui Blaier este o încercare de a ridica o parabolă a sistemului concentraționar al regimului totalitar sondat în locurile sale cele mai terifiante, penitenciarele, unde deținuții de drept comun sunt amestecați cu deținuții politici și unde delațiunea a devenit pentru unii o a doua natură. Personajele cresc parcă din această mâzgă umană, iar de data aceasta
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
iar de data aceasta regizorul renunță la comic pentru sarcasm și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul, iar Blaier urmărește un astfel de joc perfid între esență și aparență, unde indiscernabilul devine o categorie ontologică. Andrei Blaier ne lasă o amprentă unică a unui spirit viu, un cineast înzestrat cu o sensibilitate
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
prin reciclarea dramatică și tratamentul de șoc aplicat unei tradiții care se mândrea să înglobeze toată moștenirea anterioară, genul și-a dovedit nu doar vitalitatea, ci și rezistența în timp. Avea și motive, deoarece părea destinat succesului irezistibil, de vreme ce înghițise, totalitar, aproape toate formulele care, în deceniile trecute, își dovediseră viabilitatea: de la cronica judiciară, la mystery story așa cum o ilustrase, de pildă, Allan Poe, la naturalismul american centrat pe studiul „brutei din noi” („the brute within”) și pe existența unui univers
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
benefice, ele au devenit ceea ce numim «statul bunăstării» și ceea ce francezii descriu mai precis prin termenul «l’État providence»: statul providențial, care garantează acoperirea nevoilor și minimalizează riscurile. În forme malefice, aceleași resurse centralizate au format baza statelor autoritare și totalitare în Germania, Rusia și în alte părți - state uneori providențiale, dar întotdeauna represive.” Această concepție s-a bucurat în lumea liberă, îndeosebi după Al Doilea Război Mondial, de un mare prestigiu. Statul a fost perceput drept un furnizor de bunăstare
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
cultive echivocul și ambiguitățile, obținînd exact acel dozaj de nuanțe care îl apără în fața oricărei imputări ideologice. Căci evenimentele asupra cărora se oprește poartă amprenta controversei: Mișcarea Legionară, dictatura lui Carol al II-lea, cea a lui Antonescu, apoi regimurile totalitare ale lui Dej și Ceaușescu. Nici o clipă autorul nu are pretenția ca, repovestind niște episoade știute, să facă istorie „obiectivă“. Breban vrea altceva: să refacă trecutul dinlăuntrul subiectivității proprii, încărcîndu-l cu o aură sufletească pe care manualele de istorie sau
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]