2,402 matches
-
i-am spus totuși mamei că aș vrea să vină cu mine în tabără, pentru că încă nu mă simțeam în formă. Zis și făcut: am mers la gară cu mama și cu sora mea. Cele două învățătoare care ne supravegheau, tovarășa Matilda Mocanu și tovarășa Adriana Pâslaru, nu au putut decât să se bucure aflând că va mai fi cineva care să le ajute cu copiii. Așa că mama a plătit la fața locului banii pentru masă și cazare și ne-am
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
mamei că aș vrea să vină cu mine în tabără, pentru că încă nu mă simțeam în formă. Zis și făcut: am mers la gară cu mama și cu sora mea. Cele două învățătoare care ne supravegheau, tovarășa Matilda Mocanu și tovarășa Adriana Pâslaru, nu au putut decât să se bucure aflând că va mai fi cineva care să le ajute cu copiii. Așa că mama a plătit la fața locului banii pentru masă și cazare și ne-am suit în tren. Deși
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
soare, cu cât ne apropiam de destinație vremea devenea tot mai închisă, până când la Bușteni am coborât din vagon pe o ploaie rece și deasă, ce te pătrundea până la piele. Doi câte doi, ținându-ne de mână, cu cele două tovarășe în frunte, am pornit-o pe jos spre Poiana Izvoarelor. Cale lungă să ne-ajungă! Drumul ducea prin pădure, pe o potecă îngustă, mărginită de o râpă adâncă. Nici țipenie de om în jurul nostru. Tovarășele împreună cu băieții, care mergeau mai
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
de mână, cu cele două tovarășe în frunte, am pornit-o pe jos spre Poiana Izvoarelor. Cale lungă să ne-ajungă! Drumul ducea prin pădure, pe o potecă îngustă, mărginită de o râpă adâncă. Nici țipenie de om în jurul nostru. Tovarășele împreună cu băieții, care mergeau mai repede, o luaseră la picior înainte. După ei, la oarecare distanță, veneam mama - cu sora mea de mână și cu bagajul în cealaltă mână - și eu, ținând-o de pulover. După noi, cârdul de eleve
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
repede, să nu rămânem prea în urmă! Am mers noi ce am mers sub ploaia rece, alunecând prin noroi, până când la un moment dat toate fetele ne-am pus pe strigat: - To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! - Ce-aveți, mă?, s-au stropșit tovarășele la noi. De ce urlați așa? - A căzut Iuliana în râpă, tovarășa, am țipat noi. Una dintre eleve alunecase în noroi, se dezechilibrase și se dusese în râpă. Apucase însă, să se prindă cu mâinile de rădăcinile ieșite la suprafață ale
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
am mers sub ploaia rece, alunecând prin noroi, până când la un moment dat toate fetele ne-am pus pe strigat: - To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! - Ce-aveți, mă?, s-au stropșit tovarășele la noi. De ce urlați așa? - A căzut Iuliana în râpă, tovarășa, am țipat noi. Una dintre eleve alunecase în noroi, se dezechilibrase și se dusese în râpă. Apucase însă, să se prindă cu mâinile de rădăcinile ieșite la suprafață ale unui copac și acum stătea, plângând și așteptând să fie salvată
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
în ajutor și cu chiu cu vai fata a ieșit din râpă, plină de nămol și fără să mai aibă schimburi ori bani la ea. Bagajul nu îi mai putea fi recuperat. - Hai, mă, cu cântec înainte!, ne-a ordonat tovarășa Pâslaru, fiți mai cu inimă, căuite, acu’ ajungem! „Sus, mai sus, cutezători”, am început noi, anemic... După care au venit altele și altele la rând și la cabană tot nu mai ajungeam. Când într-un final am sosit la Poiana
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
un final am sosit la Poiana Izvoarelor, eram cu toții niște pici uzi, flămânzi, sfârșiți de oboseală și dezorientați, ce lălăiau: „Dacă vrei să se vorbească,/ Unul altuia zâmbească,/ Dacă vrei să se vorbească/, Fă așa!” Și așa au făcut și tovarășele: au stabilit că în cabana veche, rămasă acolo din timpuri imemorabile, vor fi cazate fetele, supravegheate de mama, iar în cabana nouă, modernă, cu calorifere, mobilier de hotel de lux, baie cu duș și televizor, vor sta dumnealor și băieții
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
zile înainte de a părăsi Poiana Izvoarelor. Ploaia se oprise brusc și cerul se înseninase. Sătui până la exasperare de atâta stat la sala de mese, unde jucam tabinet, “Macao”, “Păcălici” și “Domino”, niciunul dintre noi nu își mai găsea locul. Așa că tovarășa învățătoare Mocanu și tovarășa învățătoare Pâslaru ne-au anunțat că plecăm în excursie la Gura Diham. Bucuria a fost mare. Ne-am pregătit rapid, am făcut rândul, doi câte doi de mână, unul în spatele celuilalt și am pornit-o la
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
Poiana Izvoarelor. Ploaia se oprise brusc și cerul se înseninase. Sătui până la exasperare de atâta stat la sala de mese, unde jucam tabinet, “Macao”, “Păcălici” și “Domino”, niciunul dintre noi nu își mai găsea locul. Așa că tovarășa învățătoare Mocanu și tovarășa învățătoare Pâslaru ne-au anunțat că plecăm în excursie la Gura Diham. Bucuria a fost mare. Ne-am pregătit rapid, am făcut rândul, doi câte doi de mână, unul în spatele celuilalt și am pornit-o la drum. Deși traseul prin
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
inox stălucitor și înflorat prin scrijelare, pe care așezașe două cești din porțelan chinezesc cu farfurioare și servețele colorate, pline cu cafea bogată în caimac. - Bună ziua, domnule colonel (șefului venit în control totdeauna i se adresa cu domnule, nu cu tovarășe?) și bine ați mai venit pe la noi! ...Potrivind platoul la distanțe egale în fața lor, de fiecare dată pentru un moment ezita să se retragă, așteptând replica laudativă. - Sărut mâna doamnă! i-a răspuns colonelul cu privirea ațintită în ochii ei
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
de prostii, situații sau ipostaze ca om liber, nu mi-a trecut prin cap în veci (sic !) să fiu pus într-o postură mai carghioasă, să întreb cam cum le-ar fi stat americanilor să-și dea binețe cu apelativul tovarășe , ca d-exemplu : Ce faci tovarășe ?, Un'te duci tovărășico ? , La muncă tovarăși, nu l-a'ntins mâna ! , Ai semnat convocatorul, toa'rșe ? , Aplauze furtunoase, urale și ovații, tovarăși ! , și altele și altele. Și de la acest apelativ, minor în aparență
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (XVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371104_a_372433]
-
Acasa > Orizont > Opinii > PRIETENA NOASTRA, CARTEA! Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 1 din 01 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Articol scris de Carmen-Cecilia Roman Mereu am considerat cartea o bună tovarășă, alături de care am petrecut clipe lungi de liniște și de detașare de tot ceea ce însemnă cotidian, monotonie sau zbatere, o prietenă sinceră și tăcută, mereu prezentă, căreia i-am împărtășit gânduri răzlețe și vise deșarte în clipele de nesomn. Și
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
se bucura, beneficiind din aceste pățanii, era pantofarul de pe strada Moților, care își avea atelierul nu departe de locuința noastră. Apoi, tot aici, veneam să culeg castane - ca de altfel toți colegii mei de clasă - așa precum primisem dispoziție de la „tovarășa învățătoare”. Și tot aici, îmi plăcea să ascult fanfara care, spre deliciul trecătorilor, cânta câteodată, în după amiezele de vară, în vechiul chioșc de lemn, pe care astăzi primăria îl folosește pentru oficiarea cununiilor civile. Din reverie mă deșteaptă măcăitul
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
meu contact cu „Uriașul”. Era prin anul 1968. Tocmai terminasem de clasa a treia, iar eforturile mele pe ogorul culturii fuseseră încununate cu premiul al doilea. În paranteză fie spus, premiul întâi revenise copilului unui activist de partid, la care „tovarășa învățătoare” era invitată, din când în când, la masă. Țin minte că pe lângă diploma care îmi certifica „absolvirea” a trei ani de studiu, am primit și o carte de poezii, cu poze minunat colorate. Era vorba de „Gogu pintenogu” a
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
grijă ce faci și ce vorbești. Viorel s-a întors la magazie, unde magazionerul era sosit de mult. - Ce s-a întâmplat, tovarășul inginer, de ați plecat și ați lăsat magazia vraiște deschisă. - Ce să se întâmple... am alergat cu tovarășa ingineră Săndica la dispensar. S-a împiedicat în magazie și în cădere s-a lovit la cap de pardoseală și a leșinat. - Cum să se împiedice, tovarășul inginer. Doar era lumină în magazie și sacii cu uruială sunt aranjați unul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
Chiar dacă fata nu se accidenta, tot putea să-l reclame la miliție că a violat-o. Din gândurile sale sumbre l-a scos inginerul-șef care a intrat ca o vijelie în birou. - Ce s-a întâmplat, tovarășul Axinte, cu tovarășa Niculescu? Am auzit că este la spital în stare de inconștiență. - Așa este că doar eu am dus-o la dispensar. - Cum așa? Ce s-a întâmplat de fapt? - Se pare că s-a împiedicat de un sac cu uruială
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
a venit rândul să intre, parcă i s-au tăiat picioarele - o lua cu leșin. Parcă ar fi dorit să plece acasă, fără să mai intre. Doar vocea asistentei a trezit-o la realitate când și-a auzit numele strigat: - Tovarășa Niculescu Săndica! - Da, eu sunt. - Poftiți, vă rog! - Mulțumesc! Intră în cabinet ca mielul la tăiere. - Ia să vedem, ce s-a întâmplat domnișoară? i se adresă doctorul, un bărbat înalt, robust, cu barbișon și ochelari cu ramă aurită, privind
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
care întotdeauna își aranja cearceaful nu departe de el.O privea cu insistență, iar ea se prefăcea că nu-l obsearvă.” Dumnezeu să mă ierte. Au trecut atâția ani de la moartea Mariei. Am și eu dreptul să-mi găsesc o tovarășe de viață“. Între cei doi se înnodase o convenție tacită.Dacă ea venea prima la plajă curăța locul unde trebuia să-și așeze Sorin pătura.Dacă venea el înainte, atunci îi așeza pe locul unde trebuia să întindă cerceaful punea
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
să-i facă o casă. Ști ce i-a spus Bădulescu, prim secretarul? -Ce anume? - Uite așa i-a spus! „Băi, tovarășe, ai pe mâna ta bogăția unui sat și te plângi că nu poți să-ți faci casă? Ia tovarășe de la CAP că este avuția poporului, adică și a dumitale... și fă-ți casă”. -Și-a făcut până la urmă? -A furat cât a putut. Și-a făcut un palat de căsoi. Dar ... nu s-a oprit aici. A mai făcut încă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
Ardeam de nerăbdare să văd cărțile care erau pline de imagini, din auzite . Gata s-a terminat și festivitatea de deschidere a anului școlar,iar în fața noastră a venit o tânără domnișoară zveltă și frumoasă prezentându-se: -Copii eu sunt tovarășa voastră învățatoare ,mă numesc Bunghiuz Mariana ! Noi o priveam mirați și parcă vedeam o soră mai mare în fața noastră.Ea ne-a condus în clasă. Doamne era imensă, pe bănci tronau abecedarele,cărțile de artimetică și câte o floare,care
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
Tovarășul învățător s-a prezentat spunându-ne cu o voce gravă: - Sunt învățătorul Druică Gheorghe și cu mine veți învăța. Gândeam eu... e un bărbat si are sa vina zi de zi să ne învețe?Speram că o să ne vină altă tovarășă învățătoare,ei o fată e altceva. Învățătorul nostru cu vocea gravă ,ne spunea: -Pentru mine cartea este importantă, trebuie doar să învățați și totul va fi bine! Și a fost bine până într-o zi ,când măicuța m-a luat
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
se închideau. Pentru Diana era mult mai simplu: în orașul acela de provincie se știa că nevasta preotului este coană preoteasa, iar soția doctorului doamna doctor. Fără comisie, examinatori și atestate. Dacă trecem peste aceste amănunte, vom constata că atât tovarășa academiciana cât și tânăra absolventa a institutului politehnic erau îndreptățite să se considere „profesor, doctor, inginer". Și cum trebuie totuși să fim drepți, în urma unei analize exigente, vom afirma că una dintre cele două doamne purta aceste titluri absolut pe
SCHIŢE UMORISTICE (23) – PERSONAJE IMPORTANTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377034_a_378363]
-
analize exigente, vom afirma că una dintre cele două doamne purta aceste titluri absolut pe nemeritate. Ne referim, desigur, la Diana care o fi fost ea inginer pe bune, dar profesor devenise de nevoie, iar doctor nici de loc. Pe când tovarășa profesor doctor inginer era și academician... Dorel SCHOR Tel Aviv 27 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (23) - PERSONAJE IMPORTANTE / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SCHIŢE UMORISTICE (23) – PERSONAJE IMPORTANTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377034_a_378363]
-
am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mama,... -Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa? -Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că-mi place !? -De !... mama, de! Ți-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]