1,003 matches
-
se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și ne apără. În sensul În care Îl imagina Hegel, diferențiindu-l de dramaticul ce apare la tot pasul și care e bazat mai ales pe Întâmplare sau neînțelegere. Tragicul, spune filosoful, se naște din acea pornire, din acea reacție ab-normală care Îi face pe unii indivizi să afirme sau să apere puncte de vedere sau situații ce desfid bunul simț sau regulile comunitare; periclitând chiar și propria lor bunăstare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simplă” și totuși extrem criptică, nu a fost pusă în legătură cu partea mediană a romanului mai sus citat, unicul loc, se pare, în care autorul Breban a atins ceea ce numim „tragicul”. De fapt și această ultimă afirmație îmi aparține tot mie, tragicul este o categorie estetică, la fel ca sublimul, de care esteticienii de azi, români sau francezi, se ocupă prea puțin. În această frază sunt câteva noțiuni ce trebuie reconsiderate în spiritul filozofiei nietzscheniene pentru ca fraza sus-menționată să câștige cât de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ciudate, noi construcții romanești, am scris acolo, în iulie și august, două: partea mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului rege Oedip sau e provocat de voința umană, o anume „voință”, care, cum o spune Nietzsche, se naște din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o ființă morală pentru că a întemeiat societatea; educația s-a făcut printr-o acțiune lentă necontenită a ființei inteligente reprezentată prin creer asupra animalului prezentat prin organele inferioare. Transformarea e încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet (Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duritățile și asprimile în gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
fiu nițel prețios, de la orfici citire, chiar dacă unii au mai realizat și ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai pe terenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
discuție dimensiunea comică în opera lui Eminescu, nu a avut amploarea studiului pe care îl întreprinde Sebastian Drăgulănescu în Eminescu și comicul. Strategii și stratageme estetice (Editura Alfa, Iași, 2012). Faptul că marele poet a fost mereu comentat din perspectiva tragicului ("Eminescu poet tragic"), nu-l împiedică a investiga creația acestuia și dintr-o altă perspectivă, opusă, fără a-și propune însă a polemiza cu "vechea critică" ci doar a arunca o "lumină nouă asupra textelor lui", căutând (și izbutind) să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și tipurilor de eroi tragici exemplari, prin caracterul liric al textelor și accentelor biografice conținute, proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragicului interiorizat; nu fabula, ci eroul central, prin înlănțuirea situațiilor limită, destinale, constituind axul meditațiilor-estetice eminesciene". Etc. Cartea Aureliei Rusu are pe de-o parte o anume valență confesivă, autoarea vorbind despre sine, depre munca editorială specifică, despre pasiunea pentru această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei marelui flo rentin și introdus În lucrările comentatorilor imensei și stu foasei capodopere, mândrie a geniului omenesc. A revizuit așadar, Împreună cu Coșbuc, traducerea acestuia cu mari lipsuri, cum am spus, dar cu o superioară Înțelegere și afinitate spirituală cu tragicul dantesc, cu ciudățeniile, obscuritățile, Întortocheturile de stil, Îndrăznelile verbale și sintactice ale Comediei; l-a Îndemnat pe poet să continue traducerea, iar după moartea acestuia a completat-o cu ter ține Întregi, versuri sau frânturi de vers traduse de Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru prezumțio sul și bine hrănitul neam al bărbaților... I-am regăsit În povestea lui Neli pe Dostoievski, Kuprin și Gorki, citiți cu nepri ceperea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce face: trebuie să le acceptăm așa cum făceau grecii vechi lăsînduse în voia Moirei. E o fatalitate de la care nu ne putem sustrage. și autorul acela american, de fapt evreu american, ce susținea că timpul tragediei a trecut , adică imposibilitatea tragicului în zilele noastre, cred că se înșeală. Determinismul istoric este un clește ce strînge tot atît de puternic și nemilos ca și destinul. Mă gîndesc să scriu chiar o tragedie pe această temă. V-am trimis materialul ceva mai repede
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În primul rînd din pricina versurilor care sînt de un tragism nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de un tragism nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe care aveți libertatea să le publicați sau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
al bufoneriei și al farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi. În sensul cel mai nobil, Radu Stanca și Ion Negoițescu încearcă reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale care să-l transforme într-un Molière românesc. Indicele de deformare e și aici prezent în sensul epurării operei de reziduurile sale de caragialism, de neaoșism. În aceeași categorie se află cei care rea- lizează o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Opera sa e construită de așa natură încât cele două fațete care doar aparent polarizează, cea comică și cea tragică, se află, de fapt, într-o relație simbiotică. Cei care au încercat să le recupereze separat, comicul de o parte, tragicul de cealaltă parte, - atât doar dacă nu corespunde unei intenții didactice - au ratat întâlnirea cu Caragiale. Lumini și umbre se află deopotrivă în opera lui Caragiale. Însă nici tragicul pe care-l invocă această operă nu mai este cel al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care au încercat să le recupereze separat, comicul de o parte, tragicul de cealaltă parte, - atât doar dacă nu corespunde unei intenții didactice - au ratat întâlnirea cu Caragiale. Lumini și umbre se află deopotrivă în opera lui Caragiale. Însă nici tragicul pe care-l invocă această operă nu mai este cel al lui Eschil și Sofocle, ci unul reevaluat sceptic în modernitate și unul care devine vizibil abia în intepre- tările care i se dau operei. Există o bouche d’ombre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ci unul reevaluat sceptic în modernitate și unul care devine vizibil abia în intepre- tările care i se dau operei. Există o bouche d’ombre chiar și în câteva dintre cele mai „comice” momente, există forme de comic abisal. Însă tragicul este o proiecție în afara ope- rei și în afara epocii din care se extrage abil contemporanul. Tragicul, atât cât există, ține de destinul „caragialismului identității românești”, un tragic deformat în farsă, o „tra- gedie diminutivă” cum o numește Ioana Pârvulescu. Însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
i se dau operei. Există o bouche d’ombre chiar și în câteva dintre cele mai „comice” momente, există forme de comic abisal. Însă tragicul este o proiecție în afara ope- rei și în afara epocii din care se extrage abil contemporanul. Tragicul, atât cât există, ține de destinul „caragialismului identității românești”, un tragic deformat în farsă, o „tra- gedie diminutivă” cum o numește Ioana Pârvulescu. Însă ceea ce oferă esențial opera lui Caragiale ține de ilustrarea a ceea ce Agamben numea obscuritatea unui secol
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asemenea relevant, este cel de „transfigurare” aplicat autorului dramatic, „geniul transfigurator”. Scriitorul nu rămâne doar la această concluzie, a doua ipoteză este chiar mai revoluționară, investirea cu sens a comicului plasează comedia într-un registru care aparent i se opune : tragicul. Iar contextul de afirmare a tragicului îl constituie o altă categorie, eticul : „Comicul de situație, esențial și gratuit în vodevil, în comedia caragialescă devine un suport pentru un subtil angrenaj etic” . De fapt, tragic și etic merg mână în mână
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aplicat autorului dramatic, „geniul transfigurator”. Scriitorul nu rămâne doar la această concluzie, a doua ipoteză este chiar mai revoluționară, investirea cu sens a comicului plasează comedia într-un registru care aparent i se opune : tragicul. Iar contextul de afirmare a tragicului îl constituie o altă categorie, eticul : „Comicul de situație, esențial și gratuit în vodevil, în comedia caragialescă devine un suport pentru un subtil angrenaj etic” . De fapt, tragic și etic merg mână în mână, tragicul fiind domeniul, prin excelență, adecvat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Iar contextul de afirmare a tragicului îl constituie o altă categorie, eticul : „Comicul de situație, esențial și gratuit în vodevil, în comedia caragialescă devine un suport pentru un subtil angrenaj etic” . De fapt, tragic și etic merg mână în mână, tragicul fiind domeniul, prin excelență, adecvat judecăților de ordin etic. Chestiunea este de a ști dacă comicul propriu-zis se poate ridica sau nu la dem- nitatea unui astfel de demers, mai ales că el iese și din sfera axiologicului. Valorile nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a ști dacă comicul propriu-zis se poate ridica sau nu la dem- nitatea unui astfel de demers, mai ales că el iese și din sfera axiologicului. Valorile nu se pot statua într-un comic care nu răspunde prin transfigurarea specifică tragicului, Molière servește din nou ca termen de comparație. „În fond, tipul Molièresc este un tip «de plâns». Râdem de o situație comică, nu pentru că e «de râs» (așa cum se întâmplă în jocurile comice primitive, în comedia bufă) ci, mai mult
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]