1,558 matches
-
duce? Sau, cum spune poetul: „De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de-i război”. Aproape involuntar, toți au început să cotrobăie prin fund de traistă. Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dispărut dincolo de ușa bucătăriei... ― Spune repede ce i-a pregătit hangița de mâncare, că leșin de foame - a intervenit profesorul. ― Stai să vezi foame după ce îi începe instrucția, frate! Acuma, de bine de rău, mai găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pârâului în sus. Nu ne grăbeam. La plecare, nu ni s-a spus când să ne întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai „cazoni” și că după mers omul era Traistă al nostru. Am ieșit din lăstăriș să ne vadă, ca să nu aibă cine știe ce spaimă, crezându-ne vreo echipă trimisă să-l aresteze. Când ne-a văzut, a zâmbit slab, dar ceva nu era în regulă pe fața lui. Se vedea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari, semn că mi-a recunoscut glasul. „Euu... am fost... și măăă... întorceam...” „Unde ai fost?” „Tocmai după deal, undeee... i-am găsit!” Se vedea limpede că a pățit ceva grav, care l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
atât de tare încât nu e în stare să lege ca lumea nici două vorbe. I-am făcut semn camaradului meu să ia caii de dârlogi și să-i lege de un copăcel mai apropiat. Voiam să-l scot pe Traistă din starea în care se afla. ― Și ai reușit? ― Da. Curiozitatea mă împingea să aflu cu un ceas mai devreme ce s-a întâmplat în noaptea trecută. Pe un loc potrivit, am întins foaia de cort și am așezat pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și ai reușit? ― Da. Curiozitatea mă împingea să aflu cu un ceas mai devreme ce s-a întâmplat în noaptea trecută. Pe un loc potrivit, am întins foaia de cort și am așezat pe ea bunătățile primite de la moș Dumitru. Traistă parcă nu îndrăznea să se așeze. În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi cine știe ce șoc suferise ostașul și îi făceai mai rău. Și până la urmă ați aflat ce s-a întâmplat? ― Când l-am simțit pe Traistă că prinde putere, l-am luat pe departe: „Știi, mâine dimineață, când ajungem la cazarmă, trebuie să prezint un raport asupra celor întâmplate și motivul pentru care nu ai venit cu caii la timp, ca să putem pleca după terminarea aplicației
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era la un pas de noi”. ― Fantastic! - s-a minunat locotenentul. ― Săracul Traistă, a fost martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Încercau să se ridice. Cu mare greu, i-am văzut în picioare, smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu i-a venit în minte să-i dezlege cumva? ― Stați să vedeți: „Nu știam cum să-i ajut” - a continuat Traistă. „În cele din urmă, mi-am amintit că am baioneta la șold. Am scos-o și dintr-un salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să nu fi fost în pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am mai apucat a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și am ieșit pe poartă. Și iacătă-i îs aici!” - a sfârșit povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre cei vii, am pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie să așteptăm puțin, până ce iese de la el șeful Statului Major. Așteptarea ne-a mai liniștit sufletele. În special pe al lui Traistă. Când ne-a văzut, statmajoristul a făcut ochii mari, dar și-a continuat drumul. În fața domnului căpitan, ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când ne-a văzut, statmajoristul a făcut ochii mari, dar și-a continuat drumul. În fața domnului căpitan, ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu sufletul la gură. I se citea bucuria pe chip, pentru că domnul căpitan nu este
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu sufletul la gură. I se citea bucuria pe chip, pentru că domnul căpitan nu este supărat pe el. Ar fi fost în stare să se așeze în genunchi și s-i pupe mâna ca la popă. „Rămâne doar caporalul Dinsus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să prezinți raportul? ― Nu prea, fiindcă domnul căpitan mi-a ordonat: „Fii foarte scurt”. După ce am raportat cum mi-a cerut, s-a ridicat de la birou, a venit în fața mea și m-a întrebat: „Ce părere ai de soldatul Traistă? Putem avea încredere în el că va avea grijă cum se cade de cai?” „Da, domnule căpitan!” „Pe ce te bazezi când spui asta?” „Pe faptul că atunci când mi-a povestit prin ce au trecut, caii și el, noaptea trecută
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]