2,637 matches
-
de confuzie a valorilor și de agresivă invazie a politicului în domeniile spiritului. Revista militează, așadar, pentru „producerea de valori propriu-zise dincolo de conjunctură și cu acel dram de atemporalitate care să potențeze clipa și să hipnotizeze eternitatea”. Opțiunea pentru „realitatea transcendentă” a cărților și abordarea subiectelor în idealitatea lor sunt norme călinesciene aplicate cu măsură și, din când în când, cu scepticism. Se publică poezii de Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Pituț, Dan Laurențiu, Nichita Stănescu, Traian T.
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
drepturile universale ale omului. Empatia este noul liant social, iar drepturile universale ale omului - noul cod legal de comportament pentru promovarea conștiinței planetare. Acesta nu implică Însă ca vechii lianți sociali, credința și rațiunea - care au reunit umanitatea În jurul căutării transcendentului și a progresului material - nu mai sunt relevanți și trebuie abandonați. O conștiință globală plenară face loc pentru cei trei lianți sociali Într-o modalitate neierarhică. Credința, rațiunea și empatia sunt toate esențiale pentru o conștiință umană matură. Una nu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
șase miliarde de ființe umane trebuie să fie conectate și implantate reciproc În societatea globalizată. șase miliarde de conexiuni individuale, În absența unui scop unificator general, par o risipă colosală de energie umană. Mai important, legăturile globale fără vreun scop transcendent riscă o Îngustare, și nu o lărgire a conștiinței umane. Vestea bună este că mărirea conectivității rasei umane duce la creșterea conștiinței personale despre toate relațiile care formează o lume complexă și diversă. O generație mai tânără Începe să vadă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la naștere copilul cuprinde, pe lângă sfera tehnologicului, a economicului, a structurilor sociale etc., și pe cea a axiologicului. Și, în acest sens, valorile țin de un nivel propriu - nici al lucrurilor și nici al subiectivității particulare -, fără a fi însă transcendente (față de umanitate) în originea lor. În expresia durkheimiană, valorile sunt fapte sociale, deci „lucruri”, dincolo de individ, transsubiective. După cum vom vedea mai în detaliu pe parcursul analizelor ulterioare, acest „dat” prealabil nu îl înțelegem ca pe ceva static și acționând mecanic, implacabil
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau se lasă transpusă în viziuni halucinante, coșmarești. Aceasta în special în Moralizând fără glorie (1970), carte în care profilul poetei
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
la „activitatea constructivă a fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea lumilor de dincolo de simțuri, a principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut transcendentă, astfel încît omul este incapabil, ci să și-l închipuie dimpotrivă, este atît de prezent și de personal, încît sufletul omului este neliniștit pînă cînd își găsește pacea în El. Caracteristică pentru Confesiuni, ca și pentru Augustin în general, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
georgiană și slava veche. Tradiția unor tratate separate este o excepție: corpusul a fost transmis întotdeauna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus. Totalmente transcendentă, deasupra oricărei cunoașteri, divinitatea (pe care Pseudo-Dionisie o numește de obicei Tearchia, „principiu divin”) este superioară oricărui nume; însă, în același timp, fiind cauza tuturor ființelor, poate fi slăvită cu toate numele. Așadar, este totodată anonimă și polionomă („cu multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luminos decît lumina, ne permite să vedem și să cunoaștem că nu-l putem vedea și nici cunoaște pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și cunoașteri; în el, cuvîntul și gîndul intră într-o tăcere totală. Cauza universală este transcendentă, precizează sfîrșitul tratatului, nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație și orice negație rămîn inevitabil dincoace de ea. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reîntoarce (epistrephô) către Bine (Numele divine 4, 14: 712C). Viața universului este așadar una și aceeași cu mișcarea ciclică a energiei divine; din această perspectivă, universul însuși devine un moment al vieții divine. în faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întîlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit că, pentru stoici, divinitatea este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie în brațe în această poezie care vorbește de „disperarea fericirii”, de „amiaza întunericului”, de „noaptea toată zori”, de „șuvoaie de împietrire
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
însușirile criticului își dau întreaga măsură în cartea Gogol sau Fantasticul banalității, unde reușește să evite ceea ce i s-a întâmplat în întâlnirea cu alți mari scriitori, și anume ca, însuflețit de religia literaturii, să îi așeze într-o lumină transcendentă, de infailibilitate, de supremă înțelegere a vieții, până la a stârni o reacție de respingere. La Gogol descoperă mai mult decât la oricine fuziunea dintre sentimentul derizoriului și imboldul creator, adică strania fertilitate a stării de gol. Gogol apare ca un
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
detaliat și mai plină de semnificații, încărcată mai întotdeauna cu stări emoționale, ce nu-și pierd forța de penetrație, o dată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, exercită asupra noastră, peste vremuri, o stare nostalgică de transmigrație, de transpunere în alt timp aparținând transcendentului, empatizându-ne și copleșindu-ne aproape figurativ cu drama clipei consumată cândva. Răsfoind Istoria presei bârlădene descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generațiile mai vârstnice au auzit întâmplător, fie din manualele școlare, fie din bibliografii ce se consultau doar cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
Tradițiile Israelului, notează el, referitoare la Anticrist și la dușmanii împărăției lui Dumnezeu fac parte dintr‑un ansamblu de credințe desemnat de termenul «eshatologie»” (p. 1). Sau, două pagini mai departe: „Eshatologia generală a poporului ales se împarte în eshatologie transcendentă sau cerească și eshatologie pământească, numită și națională, istorică și politică”. În plus, mărturiile scripturistice pe care el le invocă sunt de fapt scrierile intertestamentare. Din păcate, prejudecățile sale apologetice sunt atât de puternice, încât întreaga documentație de prim ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în mii de feluri” (II, 27, 3). Orice putere vine de la Dumnezeu (menționăm, în acest sens, vedenia copacului și interpretarea propusă de Hipolit). Autoproclamându‑se „stăpânul lumii”, Nabucodonosor neagă transcendența și sacralitatea puterii sau, mai degrabă, propune în locul acestui principiu transcendent unul imanent și egocentric. Pedeapsa sa - nebunia urmată de pierderea tronului - constituie un avertisment foarte serios pentru toți tiranii din viitor, inclusiv pentru Anticrist (III, 4, 1‑4): Visul pe care l‑a avut regele i‑a fost descoperit spre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Soreanu, Dr. I. Bour, Ion Oargă, Iancu Corvinul, Nepomuc ș.a. Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. Apropiată ca atmosferă de gândirism, poezia lui S. suferă de o prea mare concretitudine; misticismul său rămâne vag și exterior, sensibilitatea la transcendent, atât cât va fi avut-o, negăsind coarda proprie de expresie. El are mai degrabă glasul unui poet din popor, al unui versificator care celebrează „munca sfântă”, natura cu elanurile ei germinative, iubirea și frumusețea morală. O prea mare încredere
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Transcendența este o virtualitate a ființei umane, pe care Însă o pune În valoare, o mobilizează, educația. Ea este tendința ființei mele de a mă proiecta dincolo de lume și de limitele acesteia. Omul, ca ființă a naturii nu are aspirații transcendente. La el este dominant instinctul de conservare, cel de autoapărare, legat direct și imediat de ființarea mea ca individ. Dar, spre deosebire de transcendență, autoconservarea mă fixează aici. Ea nu este un act de aspirație proiectivă. Autoconservarea nu mă scoate din lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei ieșiri sau a unei eliberări din cadrul rigorilor limitative impuse de lumea reală, fizică, externă, dar și din suprarealitatea subiectivă a normelor morale. Acest salt În transcendent, către care aspir, În mod permanent, eu Îl resimt ca pe o eliberare a ființei mele din constrângerile lumii, În perspectiva unei deschideri ideale, În care spațiul și timpul sunt anulate și În care ființa mea Își găsește Împlinirea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
revolta acestuia Împotriva propriului său destin. Din acest moment, trecem În registrul transcendenței. Tragicul este o transcendență eșuată. O Încercare de confruntare a omului cu propriul său destin, o luptă pierdută. De fapt, prin confruntarea tragică persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă și În raport cu sine. Este o sfâșiere interioară, dată de eșecul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Originea axiologică a conștiinței morale stabilește că aceasta este umană și imanentă, având În ea Însăși originea actualității sale. Orice morală este mai mult decât un simplu enunț de reguli. Ea trebuie să aibă o origine absolută și o autoritate transcendentă. Ori de câte ori conștiința morală acționează, ea se va situa ca o autoritate care vine din punctul cel mai Înalt al individualității persoanei respective (Supra-Eul morală. Ea este, prin aceasta, unul dintre principalii factori care contribuie la formularea idealurilor Eului personal. Gândirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiunile sale. Din acest motiv, trebuie să admitem că sufletul are un caracter pur escatologic. Corpul rămâne spațiul ființei mele, Eul este temporalitatea persoanei, iar sufletul, scăpând acestor două dimensiuni limitative, se proiectează În eternitate, având prin aceasta o semnificație transcendentă. De suflet se leagă destinul. Destinul sufletului se proiectează În viitor, Într-un viitor În care timpul Își pierde acțiunea sa distructivă, devenind un prezent continuu pe care noi nu-l putem Înțelege, Întrucât, așa cum am spus, scapă conștiinței noastre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și, mai ales, de modalitățile de rezolvare a acestora. El este rezultatul asimilării virtuților moralei creștine, ale speranței, credinței și iubirii la care face referire Sf. Pavel. Dar Eul spiritual mai reprezintă Încă ceva. El este condiția deschiderii persoanei către transcendent. Prin Eul spiritual, un individ poate depăși lumea, dar concomitent se poate autodepăși. Această depășire nu trebuie Înțeleasă ca un act de trecere spațială Într-o lume de dincolo, ci ca o transpunere a subiectului uman din starea de banalitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că trebuie să vedem, În cele mai sus menționate, tendințele ideale ale Eului personal. Revelația transcendentului este reprezentată, În plan psihologic și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență internă și fenomenologică”, afirmă E. Husserl. Ea reprezintă actul de convertire a empiricului În transcendent, de afirmare pură și totală a Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]