4,624 matches
-
tot o formă de rigorism critic extrem. Încă o dată, subtilitatea ireductibilă a lui Filip Florian le alunecă din mâini cronicarilor. E drept că bătrânul Emil îi dăruiește similitestamentar ucenicului său într-ale prieteniei un caiet cu însemnări. Doar că acesta, transcriindu-l nu face, propriu vorbind, muncă de copist. El selectează, discriminează, evaluează. Nu vom ști niciodată ce a rămas pe dinafară și dacă nu cumva, narativ, unele din acele fragmente rezervă n-ar fi răsturnat, subversiv, sensul întregului. Nici dacă
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
face cu un preambul al epocii care sta să vină. Dacă „pietrificarea” constituia o modalitate reflexă a defensivei, poetul cultivă cu predilecție tablourile sumbre ale unui imaginar ce rima anticipat cu realitățile abia incipiente ale catastrofei totalitare. Imaginile diforme, înspăimîntătoare transcriu avant la lettre infernul în care istoricește intram: „Copacii iadului umbra’n mine-și revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni canceroase/ rodesc stele de mare și viermi de mătase”. (Voo-doo). Moartea apare sub figura
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
prin cap. Deci, scrie și M.C. de toate, iar admonestările mele sunt numai exerciții de scriere, căci altfel, a-l trage pe cineva la răspundere pentru părerile lui ar fi stupid. Când recitesc: să fie viață interioară sau n-am transcris bine și e viață anterioară cum mi s-ar părea mai potrivit ? Poți să împungi, să muști ici și colo, în destule locuri. Luat în întregime, nu poți să-l atingi. E o altfel de făptură, dintr-un alt spațiu
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
în noaptea de 14/15 aprilie 1952, a urmat arestarea Dorinei Potârcă. Dacă în cazul deținuților bărbați există numeroase informații asupra condițiilor dramatic inumane de care au avut parte în gulagul băștinaș, iată că nici femeile nu au fost cruțate. Transcriem rînduri care n-au nevoie de niciun comentariu, întrucît sună aidoma unor acuzații fără drept de apel: „Of, perchezițiile! Cea mai grozavă a fost în ziua de Paști. A început seara la închidere și s-a terminat dimineața, (...) au zbierat
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
mea este că am venit la Paris nepregătit. Din romanul Stăpânul veacului,2 din cele 84 de capitole n-am adus decât 3-4, dar pe care, în curând, le voi avea. Nuvelele mele n-au fost strânse, n-au fost transcrise, n-au fost corectate. Totul trebuie făcut aici. Tot aici trebuie să scriu și niște scenarii. Am de lucru enorm. În afară de ziarul nostru 3, n-am câștigat nicăieri nici o centimă. Am trimis o nuvelă la Riga, la revista Ogonioc, la
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
primit scrisori. Mi-a trimis o fotografie luată pe plajă și a făcut „grevă“. Lucrez ca și înainte, citesc în limba franceză, citesc pe Montaigne și sunt încântat. Ce bine au scris clasicii francezi. Scriu și refac manuscrisul Stăpânul veacului, transcriu și șlefuiesc nuvelele mele pentru traducerea în franceză. Marele Arhimede este deja tradus. Am planuri multe. În primul rând mă grăbesc cu un scenariu, ca să vă trimit bani. La aceasta mă gândesc mult tot timpul și voi fi sincer fericit
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
pildă, că o frază de felul „X se trezește izbit, din interior, de o explozie de tăcere” e preferabilă uneia ca „X se trezește lovit, din exterior, de o explozie de tăcere”. Dar știe tot atât de bine că performanța de a transcrie în timp real senzații e superioară calculelor retorice. Drept urmare, fantezia lui Vișniec mai face un pas înainte, către așa-numiții „plasturi” (în original: patches), capabili să transmită „la cald” modificările organice și să le traducă fără dificultate în fraze impecabile
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă de noi” etc. ( Viața între paranteze drepte). E de bine că Petruța nu folosește și retorica după reguli agravante, căci altminteri, dacă și aceasta ar opera dramatizant, cine știe dacă s-ar putea transcrie așa condiție dramatică: „sunt văduva albă/ frigul e singura haină/ pe care o port/ jumătate rană/ jumătate pămînt de flori/ voi distruge corduri în amurg/ la granița dintre lumi/ unde vameșiimi vor spune/ că pe cruce nu încape/ decît un
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
să mai precizez, că, deși tânăr, Romulus Cioflec nu scapă nici el de invectivele unei școli a urii, instalată, ca un blestem, în presa românească dintru începuturi. Revelator mi se pare a fi răspunsul 1 său pe care îl și transcriu aici. * Arad, 5 decembrie 1911 Str[ada] Zrinyi, nr. 1a Mult stimate domnule Cuza2, De-a dreptul, îmi iau voie să vă rog să binevoiți a ne trimite ceva pentru numărul de Crăciun al Românului 3. Și o fac nu
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
ale mele. Irina G. Lecca * M[ănăsti]rea Văratec, 17 dec[embrie] 1928 Mult stimate domnule Bianu, Mare bucurie și mare nădejde îmi dă scrisoarea d[umnea]v[oa]s[tră]. Tot azi expediez și manuscriptul, deși nu l-am transcris după înțeleptul d[umnea]voastră sfat. Dar n-am răbdare să-l mai scriu o dată. Așa că mă încredințez îngerului ce va fi să-mi însoțească Slutica prin „vămile văzduhului”. Pe același înger îl implor să mai împingă, pe furiș, balanța
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
nu știm cum poate fi dobândit harul credinței, cum poate fi ales drumul de urmat, cum să nu ne temem de viitor. Fără nici o reținere în privința repetării unui truc scriitoricesc secular, a clișeului „descoperirii” manuscrisului pe care autorul doar îl transcrie (manuscrisul ori artefactul găsit concentrează atenția asupra punctului de pătrundere în altă lume, e acel small clue care declanșează acțiunea și, concomitent, meditația, ca o cheie între aventură și spiritualitate), Coelho încearcă să facă să creadă cititorul - folosind parțiala apropiere
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
singură propoziție, Coelho rezumă presupusa geneză a romanului: „L-am cunoscut pe fiul lui Sir Walter Wilkinson, de Crăciun, în 1982... Pe 30 nov. 2011 am primit o copie a manuscrisului pe care o primisem la prima noastră întâlnire. Îl transcriu acum.” Concizia și „efectul de real” din introducere sunt pe măsura lapidarității apoftegmatice care urmează. Cu toată incertitudinea privind existența acestui text apocrif și necanonic, textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
mai personală decât aceea pe care o are cu Osama bin Laden, cea între vânător și vânat, o relație pe care distanța și discreția teroristului dat în urmărire generală nu o face mai puțin intensă. Odiseea prinderii lui bin Laden, transcrisă asemeni unui jurnal, o are ca eroină principală pe această femeie intrepridă, iar regizoarea o construiește ca eroină de epopee cu acest hybris profesional. În același timp, Kathryn Bigelow are abilitatea de a se ține la distanță de personaj, de
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
se numește viziune. Numai că eșecul familiei, etica compromisă și pesimismul funciar îl uniformizează. Resemnat, va comanda execuția nevestei infidele, semn că nu își poate nega, nici el, condiția umană precară. Nu s-a remarcat niciodată naturalețea cu care Aldulescu transcrie în romanele lui psihologia personajelor feminine. Îmi pare că mult mai expresiv decât a eroilor. Cronicile genocidului se remarcă, la scară mică, și prin excelenta instrumentare a poeticii disprețului din cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
se întrețese între cele două femei, asezonată de aroma bunătăților pe care le pregătesc tot timpul, amintește de romanele lui Sorin Titel, dar Simona Sora adaugă nuanțe suplimentare povestirii, care chiar în interiorul romanului se transformă în literatură: „Când începuse să transcrie - în camera 308 din căminul Universal - epopeea obscură, cu schimbări de la an la an, cu erate și lovituri de teatru, povestită de Maria mare în copilăria și adolescența ei, Maia se trezea repovestind și suprapunând peste povestea bunică- sii cîte
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
timp a textului. Pentru că povestea lui Capșa o aflăm nu doar de la Maria via Maia, ci și din scrisorile pe care el i le trimitea Radei și care începeau cu muraki mi („copilul meu”), scrisori pe care Maia le va transcrie conștiincioasă în camera ei de cămin. Pentru că povestea studenției Maiei în Universal este complicată de moartea dubioasă a profesorului Dreptu, căzut de la etaj în condiții misterioase, fapt ce aduce un fir suplimentar acțiunii, cu aer de roman polițist. Pentru că un
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
acustica perfectă. Dicția. Formularea exactă. Adică tocmai acea limbă comună. La finețea auditivă a prozatorului au făcut referire toți criticii. Senzația e că Sorin Stoica prinde (acesta e cuvântul cel mai potrivit) ritmul și ticurile vorbitorilor de azi și le transcrie savuros. Fără infatuare parodică și, evident, fără intenții fastidios pedagogice. Scrie, de pildă, exclusiv io (în loc de eu) pentru că, e convins, așa se pronunță de fapt. Acesta e uzul. Și, sincer vorbind, cam are, și de data aceasta, dreptate. Nu e
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
poate, piesele de rezistență, însă imaginarul e mai autonom, iar vocea, mai coaptă. Ce-i drept, însăși anecdotica volumului pare să vizeze o etapă ulterioară în biografia personajului central. Erupțiile încrâncenat-adolescentine la suprafața discursului dispar, de aceea, în favoarea unei resemnări transcrise sub forma albă a procesului-verbal. Primul poem, cel mai puternic din volum, așa se și numește: „Maică-mea. Când am început și eu să fiu salariat/ mă tot gândeam să-i iau o mașină automată/ pentru tot ce mi-a
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
ultimei jumătăți de secol. Episoade intrate în legendă, incerte tocmai prin faptul că sunt astfel, alături de altele notate riguros după acte, procese verbale, cu liste de aleși la congrese sau în consilii, cu rezoluții, cu discursuri care au făcut vâlvă, transcrise după stenograme sau înregistrate de autor chiar cînd s-au produs, cu liste de jurii și de premiați ai Uniunii din diferite perioade, cu întâmplări dramatice (excluderi, interziceri), cu altele comice, cu deznodăminte faste uneori, când se obține apariția unei
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
cuvinte, dar ele indică, dincolo de orice dubiu, că Pandora își asumase cu stoicism destinul pe care, pe latură sentimentală, îl ghicea deja ca fiind nefericit. Cele trei file de jurnal, scrise în intervalul ianuarie 1916 - noiembrie 1918, sunt documente ce transcriu zbaterile unei firi torturate, ale unei ființe în egală măsură realistă și purtată de energia niciodată stinsă a sentimentelor. Prima dintre ele e compusă la 28 ianuarie 1916, la Cape Cod, probabil pe una din proprietățile bogatei sale familii: „A
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
unul aparținând aristocrației WASP, dar fără însușirile bărbătești pe care le descoperise urmărindu-i îndeaproape pe Corto Maltese, Tarao, Cranio, locotenentul Slütter și, de ce nu, chiar pe căpitanul Rasputin, nu anunță nimic atrăgător. Stările ei de spirit sunt cu limpezime transcrise în notația din 12 noiembrie 1918. De data aceasta, se află la Boston — fără îndoială, în casa bărbatului cu care tocmai se măritase: „Sunt de două ori fericită în dimineața asta. Am citit în ziare marea veste a păcii în
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
a fost un folclorist și muzicolog din România, care a obținut Premiul pentru folclor al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2002), pentru volumul „Folclorul muzical românesc”. În anii '80 a cules materiale folclorice sonore diverse pe care le-a transcris și folosit mai târziu în instruirea studenților. Are și meritul de a fi unul dintre primii cercetători ai folclorului muzical al meglenoromânilor. În ultimii ani s-a concentrat pe activitatea didactică. Era profesor universitar și conducea catedra de muzicologie a
A murit un mare muzicolog român by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40319_a_41644]
-
Satu Mare sau la Piatra Neamț, ci și prin liderii care diriguiesc, cu succes, viața literară. Adrian Alui Gheorghe recapitulează șansele culturii noastre din bunkerul său de la Piatra Neamț cu Contribuții la estetica umbrei, iar George Vulturescu în Cronicar la „Frontiera Poesis” își transcrie cronicile literare, mereu necesare, de la revista pe care o dirijează. 3) Volume de poezii demne de atenție scriu în 2012 Șerban Foarță (în franțuzește), Gheorghe Grigurcu (Ilustrate din amarul târg e un ghid important într-o geografie literară), Nicolae Prelipceanu
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
dar în esență firești, avantajând tocmai omenescul (care nu exclude, bineînțeles, nici turpitudinile maladiei). Eminescu al Florinei Ilis nu seamănă deloc cu statuia diafană, sculptată în fum de tămâie, a celuilalt Eminescu, cel mitizat. (Apropo de mitul acesta, o secvență transcrie fictiv și caricatural ședința de redacție în care, la „Dilema”, s-a pregătit celebrul număr al revistei). Eminescu din Viețile paralele e un Eminescu bolnav. Izbucnirile lui sunt copleșitoare, dar în perfect acord cu starea de derelicțiune nervoasă în care
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]