5,746 matches
-
prezintă percepțiile unui personaj asupra acestui univers, așa cum apar ele în conștiința sa, și fără să sugereze că personajul le-a verbalizat. În vreme ce "Uite-o pe Maria, a spus Ion" ar constitui mai curînd o vorbire fără percepție decît o transcriere a percepției și în vreme ce "Ion a văzut-o pe Maria îndreptîndu-se spre el" ar constitui un raport fără percepție, "Ion nu făcea decît să stea acolo. Maria se îndrepta spre el" oferă un exemplu de percepție reprezentată (percepție substitutorie, style
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a) exerciții de comunicare orală/scrisă: exerciții de exprimare corectă, valorificând limba română literară actuală; exerciții de trasare a anumitor semne, asocierea acestora cu anumite semnificații; exerciții de reconstituire a unor trasee grafice (după linia punctată); exerciții de copiere, de transcriere; exerciții de dictare (a unor semne grafice, a unor cuvinte cărora copiii le asociază desene etc.); exerciții de ascultare activă; exerciții de exprimare a sentimentelor 185 considerate cele mai frecvente la nivel preșcolar; exerciții de formulare de întrebări pe o
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
text literar, de a verbaliza întâmplări reale/imaginare etc. Proba scrisă/grafică este concretizată în grădiniță preponderent în redarea în scris/grafic a unor sunete/cuvinte/propoziții, în forme de ,,dictare" (oral transpus în desene, în diferite simboluri grafice etc.), transcriere (de exemplu, a propriului prenume al copilului preșcolar) etc.; adaptate/accesibilizate ca formă și conținut, pot fi valorificate la acest nivel și testele docimologice, cele de personalitate, de caracter, de aptitudini, de atitudini etc. Proba practică ia forme specifice în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
mai cred că Ludovic L. (pe care, desigur, ați înțeles că nu-l cheamă în acte Ludovic L.) ar fi procuror. Păi, dacă veți mai folosi expresia, măcar să știți despre ce vorbiți! Așadar, acesta este adevărul adevărat, atestat în toate transcrierile stenogramelor proceselor din diferitele tribunale! Bine, veți întreba (absolut îndreptățit), cine să fie atât de inconștient, ca să nu spunem prost, să angajeze un avocat potrivnic intereselor sale? Și să-l mai și plătească atât de generos pentru un deznodământ cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa un autor viu și interesant. Paul Everac Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor DAN NASTA, actor-regizor: O comedie tragică vizînd condiția umană; o piesă a agresiunii dezumanizantă a socialului asupra individului; o piesă biconcentrică social-moral și politică... dar politicul trebuie estompat... ION ZAMFIRESCU, scriitor: Piesa este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de Constantin Popa 29 Ioan Lazăr : Teatrul Național din Iași la București 31 Ovidiu Constantinescu: *** 31 Constantin Popa: Părerea autorului 32 REGULAMENTUL DE BLOC 35 REFERINȚE CRITICE Florin Faifer: Măștile absurdului 37 Paul Everac: Constantin Popa Regulamentul de bloc 43 TRANSCRIEREA OPINIILOR CENACLULUI DE DRAMATURGIE A UNIUNII SCRIITORILOR 45 Val Condurache: Regulamentul de bloc 47 Constantin Paiu: CRONICĂ DRAMATICĂ: O binemeritată revanșă 50 Cristina Popescu: Regulamentul de bloc Error! Bookmark not defined. Ștefan Oprea: Metafora agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oralitatea vie, au dus la constituirea unei remarcabile surse de informație; valoarea ei va crește pe măsura trecerii anilor, odată cu accentuarea dispariției cântecelor bătrânești din tradiția folclorică nemijlocită. În același interval, A. a elaborat și o metodologie a culegerii și transcrierii, adecvată relevării specificului genului și stilului cântecelor epice versificate. În cea de a doua etapă a activității sale (1965-1985), aceea a maturității științifice și a sintezei, A. procedează la transcrierea susținută, metodică a celor mai valoroase texte poetice. O parte
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
interval, A. a elaborat și o metodologie a culegerii și transcrierii, adecvată relevării specificului genului și stilului cântecelor epice versificate. În cea de a doua etapă a activității sale (1965-1985), aceea a maturității științifice și a sintezei, A. procedează la transcrierea susținută, metodică a celor mai valoroase texte poetice. O parte dintre acestea au alcătuit florilegiul Cântece bătrânești (1974), care cuprinde 107 variante reprezentând 71 tipuri de cântece fantastice, vitejești și despre Curtea feudală. Volumul reține atenția deopotrivă prin orientările moderne
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
parte dintre acestea au alcătuit florilegiul Cântece bătrânești (1974), care cuprinde 107 variante reprezentând 71 tipuri de cântece fantastice, vitejești și despre Curtea feudală. Volumul reține atenția deopotrivă prin orientările moderne propuse de studiul introductiv și prin noul sistem de transcriere și editare a baladelor. Adept al punctului de vedere sincretic, A. ia în considerare ambii factori (poetic și muzical), care sunt inseparabili și se înrâuresc reciproc. Lucrarea aduce o contribuție majoră la cunoașterea legilor oralității cântecului bătrânesc, a „procesului firesc
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
versuri I. Pogan, D. Karnabatt, V. Voiculescu, Emil Giurgiuca; cu proză - I. M. Sadoveanu, Tudor Mușatescu. În paginile revistei apar articole și studii diverse. Camil Petrescu pledează pentru Teatrul substanțial, E. Lovinescu publică articolul Spre alt teatru, T. Arghezi, tableta Transcrieri. Alți colaboratori: Horia Oprescu, Petru Manoliu, Ionel Neamtzu, George Sbârcea. I.H.
ARTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285457_a_286786]
-
de obicei pe cale orală, dar există și numeroase mituri care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
câțiva ani cenaclul revistei „Sburătorul”, poezia lui D. poate fi alăturată mai curând „neosimbolismului” (Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o transcriere poetică uneori inspirată, alteori copleșită de tezism, preocupări specifice în primul rând intelectualității evreiești a epocii. Unele dintre ele, care depășesc totuși acest orizont de percepție lirică, mai pot fi citite cu interes. Nu întâmplător, N. Iorga remarca poemul Cântecul
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și episcopia de Branitza (Branicevo-Serbia) cu șase "castre (cetăți) episcopale", unul dintre ele fiind Dibiscos. Acesta, cf. bizantinologului ungar M. Gyoni, ar fi transcrierea bizantină a formei Tibisco, adică așezarea romană Tibiscum (Jupa-Caransebeș). Cetatea sau castrul Dibiscos, menționată în 1019-1020, ar fi, de fapt, cetatea Timișoarei, în secolul al XIII-lea, ea apare sub denumirea de "castrul Timiș". Prin urmare, la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine „doctorul Ali” și „polițistul” C., iar dintre ocazionalii tovarăși de drum - un ansamblu de operă rus, cu un impresar obez și cu o primadonă trecută, dar cu o voce extraordinară. Câteva portrete de indigeni - rajahi, dar și umili servitori -, transcrierea unei povești de dragoste dau variație jurnalului. Împletirea dintre liric și epic caracterizează schițele și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
este în bună măsură o continuare a intențiilor demascatoare din Satire, cu deosebirea că aici principalii vizați sunt ariviștii și îmbogățiții de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații de imoralitate. Consemnarea zi cu zi a celor văzute și trăite de autor în timpul refugiului în Moldova (Pagini de pribegie, 1919) sau
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, București, 1974; Romul Munteanu, Une interprétation bachelardienne de la poésie de George Bacovia, CREL, 1974, 4; Paleologu, Simțul practic, 41-43; Piru, Reflexe, 199-207; Manolescu, Teme, II, 90-94, IV, 125-128; Popa, Forma, 57-69; Papahagi, Exerciții, 93-97; Pop, Transcrieri, 33-41; Ion Caraion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, 1977; Ciobanu, Însemne, I, 5-29; Gheorghe Pătrar, Bacovia și Bacăul, pref. George Bălăiță, 1977; Apetroaie, Lit. rom., 187-213; Ciopraga, Ulysse, 82-95; Ungureanu, Contextul, 116-128; Cioculescu, Itinerar, III, 171-177, V, 395-400; Dinu Flămând, Introducere
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
prea puțin cercetat”), pentru autenticitatea și valoarea estetică a numeroase cântece, iar de Vasile Bogrea pentru notele însoțitoare („în fond mici repertorii de etnografie și folclor maramureșean”), care „aduc informații utile pentru înțelegerea poeziilor” și de Artur Gorovei pentru corectitudinea transcrierii („Chipul cum este cules acest material, fără îndreptări și adausuri, precum au făcut unii culegători, indicațiile și explicările unor cuvinte necunoscute chiar de cărturarii din vechiul Regat, dau acestei lucrări caracterul unei opere științifice”). SCRIERI: Însemnări din bisericile Maramureșului, București
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
celui care nădăjduiește la „o ivire din cristal” („nici omul meu nu-i, poate, omenesc”; desfacerea de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în descriere e urmarea acestei contopiri, în timp ce metafora e chemată să dea expresie minunii și mirării de a fi. În starea de încântare, obiectele, creaturile, substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
scandalul stârnit de romanul Incognito (I-IV, 1975-1980), un ciné-roman acuzat de plagiat. Deși „plutea” în aerul epocii, discuția este deschisă de Nicolae Manolescu, în „România literară” (2/1979). Criticul demontează ideea „romanului-colaj”, invocată de B., și incriminează procedeele de „transcriere” și „conspectare” a unui număr mare de pagini din cărți semnate de K. Paustovski, Ilya Ehrenburg ș.a. Biroul Uniunii Scriitorilor hotărăște înființarea unei comisii alcătuite din Dan Hăulică, Al. Piru, Eugen Simion și Mircea Zaciu, care să ofere o expertiză
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Nițescu, Repere, 165-173; Oarcăsu, Destine, 76-83; Gerda Berbilian, Ion Barbu. Amintiri, București, 1975; Zaciu, Lecturi, 129-133; Tașcu, Incidențe, 104-108; Negoițescu, Analize, 243-250; Papahagi, Exerciții, 48-86; Caraion, Pălărierul, 95-108; Ion Barbu interpretat de..., îngr. și pref. George Gibescu, București, 1976; Pop, Transcrieri, 165-173; Baltag, Polemos, 50-75; Dorin Teodorescu, Poetica lui Ion Barbu, Craiova, 1978; Sorescu, Interpretări, 6-32; Șerban Foarță, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Timișoara, 1980; Papahagi, Eros, 77-109; Petrescu, Configurații, 189-209; Mircea Scarlat, Ion Barbu. Poezie și deziderat, București, 1981
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nici nu întâlnise vreun reprezentant al lumii capitaliste - o astfel de demonstrație, chiar și total falsificată, cerea o iscusință desăvârșită. Dar Fiodor nu ascundea nimic. Pașaportul Charlottei indica, negru pe alb, naționalitatea ei: franceză. Orașul ei de baștină, Neuilly-sur-Seine, în transcriere rusească, nu făcea decât să sublinieze că era străină. Călătoriile ei în Franța, verii ei „burghezi” care trăiau tot acolo, copiii ei care vorbeau franceza ca și rusa - totul era limpede. Mărturiile false care erau smulse de obicei sub tortură
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
telofaza (formarea noilor nuclei și separarea celulelor fiice; citokineză). ARNm este produs prin transcripția ADN sub acțiunea unei ARN polimeraze ADN-dependente. Aceasta determină separarea locală a catenelor ADN după legare la nivelul unei regiuni promotoare și catalizează legarea nucleotidelor, rezultând transcrierea primară. Acest ARN este procesat post-transcripțional, fiind înlăturate secvențele nesemnificative (introni) iar cele ce codifică secvența polipeptidică (exoni) sunt realipite, rezultând produsul final, ce pătrunde în citoplasmă prin porii nucleari. Sinteza proteică are loc la nivel ribozomal, printr-o “translație
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
ultimă a ateismului la care aderau membrii săi. Pustnicul nostru nu vede însă o contradicție între felul lui de a fi și moștenirea celor pe care îi respectă atât de mult. În exclusivitate pentru cititorii ziarului nostru, prezentăm mai jos transcrierea exactă și neprelucrată a unei convorbiri pe care reporterul nostru a avut-o cu Augustin Bloose, undeva în munți, cu mențiunea că singurul lucru pe care-l vom trece sub tăcere este locul în care se ascunde acesta. - Domnule, într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transmitere de către un narator 171. Prezența pasajelor dialogate în roman este astfel în mare măsură independentă de situația narativă respectivă. "La drept vorbind, în literatură mimesis-ul pur este posibil numai acolo unde [...] comportamentul este doar lingvistic [...]. Povestea absolut nemediată sau transcrierea ori înregistrarea pură [...] nu constau în nimic mai mult decît vorbirea sau gîndurile verbalizate ale personajelor [...]"172. Această afirmație a lui Chatman are legătură cu perspectiva lui Hamburger conform căreia dialogul ocupă un "loc autohton" doar în narațiunea mimetică, nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]