1,145 matches
-
discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta textualizarea sobră, eliberată numai de frivolitățile dictate de fantastic. Nu lipsesc, în schimb, dezbaterea conștiinței colective, parodia politicului, grija pentru confecționarea unei atmosfere incerte și soluțiile absurdiste. Boala
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
mai rău decât cea mai janghinoasă specie comunistă! Și mai vrei să pătrunzi și pe locul de consilier rămas liber. Îți garantez că nu ai să ajungi să faci parte dintre diriguitorii orașului." Prozaismul relatării, umorul ieftin, incapacitatea selectării și transfigurării faptelor fac ca romanele lui Emanoil Toma să prezinte interes doar pentru cei care sunt personaje în cuprinsul lor. Dacă nu ești Bernard Shaw... Despre ce poate fi vorba într-un roman? Despre orice. Abuzând de această larghețe a "genului
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
KV 365, și apoi să te lași absorbit de atmosfera spiritualizată a celor Patru piese sacre de Verdi, cărora dirijorul Daniel Barenboim, la pupitrul Orchestrei Staatskapelle din Berlin și al Corului Filarmonicii ”George Enescu”, le-a imprimat fiorul, tensiunea și transfigurarea de care el însuși se lăsase pătruns?! Și, cum să te împarți, în ziua de 6 Septembrie, între concertul Cvartetului ”Arcadia”, cu pagini de Adrian Pop, Anatol Vieru, Martin Torp, Dan Variu, Sabin Păutza (ora 13,00), concertul Filarmonicii ”Transilvania
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
ca Schubert de pildă. Membrii Cvartetului ”Voces” - Bujor Prelipcean, Vlad Hrubaru, Constantin Stanciu, Dan Prelipcean - au aniversat împlinirea a 40 de ani de la înființarea ansamblului lor - o ”inedită ectenie și spovedanie” - prin recursul la Arta fugii de J.S. Bach. În transfigurarea care li se citea pe chipuri se oglindeau de fapt înțelesurile tainic încifrate în muzica pe care o consideră ”plăsmuire divină”, ”labirint matematic logic și perfect”, ”muzică în stare pură.” Muzică în stare pură ne-au oferit și cei patru
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-o transfigurare, care s-o facă aptă de-a transmite misterul, de-a se manifesta ca o epifanie. Drept care poetul încearcă a o transfera în ritual: „Să mă-nșel eu oare?, mă întrebam privind uneltele cu care/ el și-a făcut dreptate
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
forma kak proțes (Forma muzicală ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a existat, întâmplările sunt în mare măsură reale. Povestea ei am aflat-o de la cei care au cunoscut-o. Felul în care am redat-o, îmi aparține. Este povestea unei vieți, dar și drama poporului nostru, a celor dezrădăcinați; o transfigurare artistică pe care am scriso sub imperiul inspirației care a venit ca un val asuprămi, bazat pe acele realități cunoscute... Am folosit ca pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Laura, personajul principal care își trăiește ultimele zile de viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.” A se înțelege că munca adevărată ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unei evoluții creatoare în care acești poli ai expresiei s-au îmbinat și au crescut din surse îngemănate de inspirație și eflorescență. în limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
revelatoare, imanente", imposibil de cuprins în cadrul strâmt al limbajului. Urmările unei asemenea lecturi sunt extrem de productive. Mai întâi, ea revelează o nouă față a scriitorului, aceea de poet al realului (sau, mai exact, al "realiilor"), preocupat de captarea (nu de transfigurarea!) existenței prin cuvânt. "Ce ni se pare caracteristic la Blaga - afirmă V. Fanache - e că el produce aceste imagini ș"chipurile", n.n.ț cu o mereu prezentă conștiință a limitei, evitând tendința de a se iluziona". Poezia lui Blaga marchează
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
recunosc că e totuși diferit: se exprimă fără divagații, demonstrează constanță, întrebându- se și azi ce înseamnă să fii artist, sau muritor, să scrii despre frică, nesiguranță, schimbare, prietenie, necredință, haos... Mărturisește că a fost transfigurat de creștinism, scriind pentru că „transfigurarea e ceea ce îți îngăduie să ieși de sub haos și să te ridici în zbor deasupra lui”, că a fost impresionat de cărțile sfinte (și, în general, de cele înțelepte) - nu doar Biblia, ci și Coranul, Tora, Bhagavad Gita, Confucius, Marcus
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
consistentă a Jurnalului în discuție o alcătuiesc pasajele destinate unor scrieri beletristice, o ,adunare de material" pentru ,viitoarea construcție". Un astfel de ,material" nu e nici el rupt de prezent, formînd un corp comun cu acesta, precum un fel de transfigurare a prezentului, o proiecție a sa pe ecranul istoriei. Istoria josnică a actualității e filtrată prin cea eroică a înaintașilor transilvani producîndu-se un amestec insolit de planuri ce le unifică într-un epos potențat de tîlcuri perene. Victor Iancu își
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
22. 05, ora 18. Filarmonica de Stat Arad: Tineri soliști bănățeni, 20. 05, ora 19. Teatrul de marionete: „Teatrul mic pentru cei mici“, 15. 05, ora 11, Szeged; „Piticul roșcovan“, 16. 05, ora 11. Expoziții Muzeul Banatului, Secția de Artă: Transfigurări. Punct și de la capăt. Prospecțiuni asupra artei tinere din România; Gheorghe Reisz, pictură; Secția de Etnografie: Mircea Jichici, Culorile primăverii - pictură; Secția de Arheologie și Istorie: Ordine și distincții. Secolele XIX-XX (10-16,30); Secția de Artă a B.J.T.: Albume de
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
rând pindaric, lucrețian, horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
recunoști. Tras spre adâncul magmatic al lui Proust, Învățam că Între persoana publică și cea profundă rămânea masa opacă de reziduuri, suprapunerea nu era posibilă, iar racordarea dintre biografie și pagină oferea mai curând o diversiune decât o cheie. Eroul transfigurării poartă numele Marcel, ca un truc... Umpleam caiete cu deziluzii versificate și trimiteam unui confident de departe periodice rapoarte despre țara imaginară a cărților și cuvintelor prin care cutreieram. „Dublul” care ținuse strâns la piept, În 1945, la 9 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
juriul care l-a onorat pe prietenul meu de-o viață cu premiul de poezie Fundoianu, nume scump amândurora și, sunt convins, tuturor celor pentru care poezia a rămas o formă privilegiată de exilare din cotidian și de asumare și transfigurare, În același timp, a cotidianului, cu deloc puținele exiluri pe care ni le-a tot dăruit. Ca mare poet român și mare poet al exilului, Fundoianu Înnobilează premiul acordat astăzi unui confrate și urmaș care continuă să scrie și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o ființă proteică”. Se luptă nu doar cu torsiunile trupului, ci și cu primejdia de a nu deveni, cumva, după expresia sa, „un profesionist al emotivității și al susceptibilităților”. N-ar suporta scrisul ca o exhibare și nici doar ca transfigurarea suferinței... implicarea, prin cuvânt, apare ca adâncirea unei experiențe existențiale limită, pe care „supraîncărcarea”, urgența, alternanțele catastrofice o aduc spre plinul intensității, acea „ardere de tot” ca preț și, eventual, promisiune a sublimării În artă. Echivalentul literar al Înaltelor tensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își lua revanșa fără să știe: La dàda madà!" era oarecum transfigurarea, foarte personală, a universalului La donna e mobile 2, pe care i-l cântasem - aluzie directă la unele inconstanțe ale ei. (Pasiunile fiind întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.) Și acum îmi plătea polița, sfidîndu-mă în fiecare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am avut una aici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și la celelalte filme din program. CÎnd s-au terminat și Drumul către San Antone și Monstrul dement, se apropia deja de miezul nopții. Am sperat că o să Încheie cu Ginger Rogers, ca să vadă și Jerry scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa scriitorului Victor Papilian, se Începe, În toamna anului 1944, reprezentarea acestor piese de teatru, acțiune imposibil de continuat sub regimul ateist și comunist. Tema morții și cea a transfigurării, prezentate În viziunea originală de Petre Hossu Îl definesc pe acesta ca precursor al lui Samuel Beckett (1906 1989). În anii de facultate este secretarul cercului literar studențesc „Octavian Goga”. Conferențiază despre teatrul blagian și publică În revista „Transilvania” (numărul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în orice privință comune, lucrurile obișnuite nu sunt întotdeauna lipsite de ceva neobișnuit. Cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16), 33, 41 (n. 24), 92, 97, 146-158, 161-164, 173 U ut in speculo 15, 54 V via falsa 50 via negationis 167 via eminentiae 167 viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]