1,760 matches
-
Ungariei era mai liberală decât a Transilvaniei, croită dinadins pentru ca poporul român să nu poată fi reprezentat în proporțiunea ce după numărul sufletelor și după mărimea sarcinelor ce le poartă s-ar cuveni, pentru Transilvania au susținut tot legea electorală transilvană până la 1875, când s-a făcut o lege nouă electorală pentru întreaga Ungarie. Ar fi cugetat omul cumcă Camera Ungariei aici va fi la înălțimea chemărei sale și, dacă ea susține uniunea de faptă, va introduce în legea electorală un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fie preferiți. Aceasta iarăși o pretinde interesul adevăratei administrațiuni, a promptei și ieftinei justiții. Ei, dar cum o interpretă guvernul? Pe timpul când s-a votat legea, și înainte de aceea încă, mai aveam ici colea câte un diregător înalt, pe la guvernul transilvan și pe la ministeriu. În ministerul de culte - cel mai însemnat pentru noi - aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu mai este nici chiar un concipist măcar, toți sunt parte demisionați, parte pensionați în etatea cea mai viguroasă. Cine poftește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care se înțelege că nu s-a putut însufleți niciodată de strania onoare de a fi numărat între turci sau maghiari, încît ceea ce a făcut contra acestora era în realitate un serviciu adus umanității și un merit față cu popoarele transilvane. Mai interesantă însă este această scrisoare din alt punct de vedere. Șaguna a fost tratat de un partid românesc din Transilvania ca vânzător al intereselor românești și ca maghiarofil. Acum însă se vede cari erau adevăratele lui simțiri. În faptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este această scrisoare din alt punct de vedere. Șaguna a fost tratat de un partid românesc din Transilvania ca vânzător al intereselor românești și ca maghiarofil. Acum însă se vede cari erau adevăratele lui simțiri. În faptă mitropolitul {EminescuOpIX 323} transilvan, politic de la creștet pîn-în tălpi, își cunoștea așa de bine poporul, oamenii, inteligența, încît nu i-au crezut capabili de-a resista la 866 cu efect la introducerea dualismului. Ca toți politicii de talent, Șaguna era pesimist, ș-a calculat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ocupate de vecinii noștri - unguri, bulgari, sârbi, ruși, dar nu se consemnează nimic despre existența Daciei și a dacilor, a Daciei - romane ori țările române... * Despre Ion Popescu vezi în Vremea nouă Vaslui, nr. 96/12 iunie 1968: „Un pașoptist transilvan la Bârlad” de Co nstantin Parfene. 165 Timpului... * Semănătorul Primul ziar politic (liberal) înființat de acționari, apărea săptămânal de la 27 septembrie 1870 19 septembrie 1876, iar din nota editată de Gr. Crețu se precizează: „se întrerupe provizoriu la 26 mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru reglementarea repausului duminecal și al sărbătorilor legale din 18 iunie 1925, din 4 august 1938". 129 Zi foarte importantă în repertoriul aniversar al regimului Ceaușescu, fixată pe 25 octombrie, în amintirea datei când, în 1944, fusese eliberată ultima localitate transilvană (Carei), de sub ocupația maghiară horthystă (vezi http://ro.altermedia. info/calendar/ziua-armatei-romane-2 7858.html; accesat la data de 26.12.2010.); încă se celebrează, bucurându-se de o certă popularitate. 130 Au existat, chiar înainte de încheierea definitivă a luptelor, rememorări publice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unui simbol istoric decisiv, iar ziariștii probabil că nu exagerau foarte mult scriind despre 1 decembrie 1918 ca despre "sărbătoarea sărbătorilor neamului românesc" sau "ziua nașterii neamului nostru întregit" ("Opinia" de joi 2 decembrie 1937, p. 1). 230 Pentru asociația transilvană, ordinea comemorativă era net favorabilă zilei de 1 decembrie, devansând, ca implicare, festivitățile dedicate zilelor de 10 mai sau 24 ianuarie (Valer Moga, op. cit., p. 483). 231 Vezi, de exemplu, "Universul" din 29 noiembrie 1934, p. 1; SANIC, fond Liga
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
e rau în garnizoanele provinciilor supuse, purtau numele lor, au după ai lor faimoși comendanți, au dupre locul unde stau în garnizon, precum Legio Claudia, Legio Galica de asemenea s-au denumit Iassiensis, aceea ce stă în garnizoană în Dacia Transilvană, pe malul Prutului, adică în Iași, unde era întemeiată, sau și de Romani sporită poliție, ce mai în urmă se intitulă Municipium Iașiorum, precum din vechile documente și mai ales din harta Peutengeriană se adeverează. După datina Romanilor, legioanele erau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
este titularul unui record absolut; nimeni, în literatura română, n-a scris mai multe versuri! Inițial (1960), numele său apărea în Tribuna de la Cluj; la douăzeci și trei de ani (1964) lansa placheta Cum să vă spun, ciclu cu suport transilvan în linia Goga-Cotruș. Îndată, romantismului eruptiv i se suprapune o notă subliniat-cognitivă în genul Blaga, potențată apoi în direcția unei filozofii a ființei; l-au marcat, cu certitudine, contactele cu Heidegger grație unei burse (1968-1972) la Freiburg; a și publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deocamdată prioritatea revine notațiilor grave pe fundal elegiac autumnal, când pământul trudit "atârnă de păsări", când "copacul uscat nu mai speră", când zburătoarele cântă "în limba lor minoră". Relicve dintr-o copilărie uimită amintesc de bivolițe, de lupi în păduri transilvane; brazii munților, doborâți, respiră tristețe: "Un dor de piatră începe să-i doară". Ciocârlii sfredelind cerul declanșează miraje: Rămâne un turn de nimenea văzut / Ce ne ridică-n fiecare zi să auzim / Mai limpede și rece nesfârșitul". Lucrurile, toate, cumulează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în pas cu Goga; cortegii țărănești, figuri emblematice și izvoare toate transcend "în slavă", în "lumină și în veșnicie". În Origini, se aud ecouri din Cotruș: "Din Apuseni, din răsărit mă trag / De pe aceste dealuri transilvane / Străbunii mei călcau pe univers / În zilele de iarnă în sumane". În felul Transilvaniei natale, o Moldovă a prezentului, concretă, rezonează cu o alta, primordială, mit-istorică, semi-fabuloasă, rețea de trăsături heraldice; instalat în cânt, mai exact în imn, rapsodul trece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Scară la cer (1997), cu Sonete imperfecte (2000) și celelalte, dispune de o certă siguranță a dicțiunii, încât dincolo de teme și scenarii lirice, stilul o diferențiază prompt. Prospețimi silvestre (sub frecvent-repetatul titlu Pădureanca) relevă la nivel existențial consonanța cu sufletul transilvan. Trăsătură intens-particularizantă, "pădureanca" (arădeancă din Vidra) pune în pagină palpitul spațiului natal, acesta cadru de semiografie lirică, inclusiv de axiologie (verificată multisecular), de mitologia vegetală și faunistică. Vivacitate, voluntarism, stări tensionale întrețesute confirmă parcă opinia lui Eugenio d'Ors că
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eternității palpabile. La un citadin ca B. Fundoianu scurgerea vremii prevestea cufundarea în neființă: "Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne / și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne..." (Lui Taliarh). Adânc instalată în solul transilvan, Carolina Ilica crede într-un mâine luminos: Ca mâine iarba o să bată cuie De jos în sus, ca mâine va-ncolți. Iar cloșca soarelui, cu pui de aur, Pe ouăle de muguri va cloci. Ca mâine or să fulguie prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Transilvaniei și la adăpostul Munților Apuseni, două castre. Nu întâmplător, în perioada medievală și modernă, așezările respective aveau să devină capitalele Transilvaniei: Apulum și Napoca. Urbanizarea indusă de cucerirea romană a avut un caracter defensiv, prin dezvoltarea ei în interiorul Depresiunii Transilvane 43. Principalele rute se dirijau dinspre Depresiunea Hațegului spre valea Timișului, iar mai departe, prin Tibiscus și Dierna, spre Singidunum și Drobeta, pentru a conecta Transilvania la spațiul vest balcanic 44. În perioada medievală, regatul maghiar a colonizat Transilvania cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
problema românilor din Transilvania, în presă, dar și în dezbaterile politice, foarte atenți să nu supere autoritățile austro-ungare. Eminescu, dimpotrivă, ca membru al Societății "Carpații", a militat inflexibil pentru întoarcerea Ardealului la patria-mamă, atât în presă, cât și prin heraldica transilvană a numeroaselor compoziții literare. Supus vexațiunilor de tot felul, de la "parolele" masonice din "Românul" și "Timpul", ce dau anunțurile îmbolnăvirii poetului, și terminând cu implicarea sa în scenarii ce ar fi trebuit să confirme precara stare mintală a autorului versurilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ne îngăduim totuși să credem că respectivele capitole au apărut prin anii '70 - '80. Dincolo de posibile speculații, textul propriu-zis oferă contribuțiile unui veritabil cărturar, dublat de un hermeneut al credinței noastre creștin-ortodoxe, dar și ale unui patriot inspirat de iluminismul transilvan, fiu al unei patrii bimilenare, dublat de un inspirat comparatist al tezaurelor culturale și lingvistice oferite de Occident și de Orient. Autorul își explică persistența și rezistența românilor în spațiul propriu ca pe o înrădăcinare, ființa lor însăși fiind structurată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
romanului sunt câteva informații despre Mara: "A rămas Mara, săraca văduvă cu cei doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică". Protagonista câștiga bani din taxa de trecere pe podul de la Mureș, din negustorie în târguri transilvane și își împărțea "averea" în trei ciorapi: unul pentru casă și ceilalți doi pentru copii. Persida a fost primită la mănăstirea din Lipova, iar Trică ajunge ucenic la cojocarul Bocioacă. Între timp, Națl, fiul măcelarului Hubăr, se îndrăgostește de Persida
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
binele comun", cinstea, omenia, atitudinea paternă față de noile generații. El trebuie să fie mereu un "exemplu de virtute, de moralitate, de modestie". Căci e modelul la care se raportează cei din jur, funcția lui socială comportă gravitate. De unde concluzia "peregrinului transilvan", el însuși pedagog de elită: "Vai învățătorul care dă ocaziune de scandal, vai învățătorul fără conștiință, vai învățătorul mercenar! Ministerul (adică serviciul n.n.) învățătorului e iremunerabil, e fără preț!" Se poate spune că nu există un apelativ mai cuprinzător, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru și mai stăruitor acest spirit, ceea ce a dus la crearea de societăți care au jucat apoi un rol de seamă în renașterea noastră morală și politică. Societatea filosofească (1795) și Astra (1861) sunt repere memorabile. În contact cu iluminismul transilvan, de altfel, un grup de munteni au înjghebat la Brașov Societatea literară (1821), pe temeiul căreia avea să crească (1827) o alta, anonimă, socotită de Xenopol ca "strămoșul Academiei Române". Atunci a apărut la Iași Societatea de medici și naturaliști (1830
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai eminescian scriitor român: "Problematica și tipologia eminesciană nimeni, în literatura noastră, nu le-a dezvoltat cu atâta afinitate ca autorul dramei Jocul ielelor. Mioara e Scrisoarea V, Act venețian reia Luceafărul, Ladima e Dan/Dionis, Ștefan Gheorghidiu, în războiul transilvan, reamintește (chiar și în pasiunea lui pentru îngerul-demon) de Toma Nour."246 Măcar la nivelul comparației dintre Luceafărul și Act venețian, aceasta nu poate fi expediată printr-o simplă constatare, așa cum a procedat criticul. Cine citește piesa lui Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
capitalei, Școala de Arhitectură, bănci și ziare, etc., cf. Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 57. 14 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, p. 18. 15 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994, p. 289-290. 29 remarcă: “Chestiunea Transilvană” și “Războiul «naționalităților»”16. Iată cum analiza intrarea României în primul război mondial: considera benefică intrarea României în război, încheierea tratatului ei cu Aliații, pentru că în cazul prelungirii neutralității, considera el, alta ar fi fost situația țării: ungurii ar fi
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
și Transilvaniei cu România. Actele de unire primeau astfel, odată ce deveniseră legi o nouă sancțiune democratică 42. Alexandru Lapedatu s-a aflat și el în rândurile celor o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
capitalei, Școala de Arhitectură, bănci și ziare, etc., cf. Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 57. 14 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, p. 18. 15 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994, p. 289-290. 29 remarcă: “Chestiunea Transilvană” și “Războiul «naționalităților»”16. Iată cum analiza intrarea României în primul război mondial: considera benefică intrarea României în război, încheierea tratatului ei cu Aliații, pentru că în cazul prelungirii neutralității, considera el, alta ar fi fost situația țării: ungurii ar fi
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și Transilvaniei cu România. Actele de unire primeau astfel, odată ce deveniseră legi o nouă sancțiune democratică 42. Alexandru Lapedatu s-a aflat și el în rândurile celor o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]