5,827 matches
-
împotriva adversarilor, ea va lăsa locul unei alte forme, cu o altă „inimă”, cu alte tehnologii și alte raporturi geopolitice între continente. Astfel, întreaga istorie povestită în detaliu în capitolele anterioare își află justificarea, întrucât acest fapt ne permite să trasăm cu precizie conturul viitorului. Dacă, într-adevăr, această a zecea formă se va asemăna cu cele nouă anterioare, ea va face să apară noi echilibre între națiuni; va extinde libertatea moravurilor; noile tehnologii vor permite reducerea și mai consistentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care nimeni nu a îndrăznit s-o întrerupă, apoi continuă, Între timp, vreau să-i fie foarte clar domnului ministru al apărării faptul că, dacă șeful guvernului a înclinat, în această primă fază de abordare a crizei, către aplicarea planului trasat de serviciile competente ale ministerului de interne, asta nu înseamnă și niciodată n-ar putea să însemne că recurgerea la declararea stării de asediu este definitiv lăsată deoparte, totul va depinde de cursul pe care-l vor lua evenimentele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar trage obloanele, tribunalele ar rămâne în seama muștelor până ce li s-ar găsi o altă întrebuințare. Un poligraf, era să spunem, nu poate merge nicăieri fără ajutor, are nevoie alături de el de un tehnician pregătit care să interpreteze liniile trasate pe hârtie, dar asta nu înseamnă că numitul tehnician este cunoscător al adevărului, el nu știe mai mult decât ceea ce se află în fața ochilor săi, că întrebarea pusă pacientului aflat sub observație a produs ceea ce am putea numi, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ventuzele, E gata să înceapă, când doriți. Femeia inspiră adânc, reținu aerul în plămâni timp de trei secunde și slobozi brusc cuvântul, Alb. Nu ajungea să fie o întrebare, nu era mai mult decât o exclamație, dar acele se mișcară, trasară linii pe hârtie. În pauza care a urmat acele nu s-au oprit complet, au continuat să vibreze, să facă mici trăsături, ca și cum ar fi fost ondulații provocate de o piatră aruncată în apă. Femeia se uita la ele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era destinul și a avut consecințele care nu vor întârzia să fie cunoscute, naratorul n-a avut altă soluție decât să pună deoparte istoria pe care o avea în minte, pentru a urma noul curs care i-a apărut deodată trasat în jurnalul său de bord. E greu de dat unui amănunt sau altuia o explicație capabilă să-l satisfacă total pe acest cititor. Afară de cazul în care naratorul ar fi avut insolita franchețe de a mărturisi că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
medicului, De soție, nu, bineînțeles, ci de complicii ei, cei cu votul în alb, Nu ne mișcăm prea repede, întrebă al doilea adjutant, încă n-am început treaba și deja stăm aici și vorbim de complici, Ceea ce facem este să trasăm o schiță, o simplă schiță și nimic mai mult, vreau să mă plasez în unghiul de vedere al tipului care a scris scrisoarea și, de acolo, să încerc să văd ce vede el, Oricum, o săptămână de urmărire mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că raționamentul e greșit, Dar de când guvernează raționamentul hotărârile umane, deși nu este ușor de răspuns la întrebare, tot e mai bine să ai o vâslă decât nici una, în afară de asta, e scris că barca oprită nu călătorește, prin urmare comisarul trasă o cruce unde i se păru că trebuia să fie postul șase și demară. Cum tranzitul era redus și nu se zărea nici umbra vreunui polițist pe străzi, tentația de a trece peste oricâte semafoare roșii i-ar apărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
autoritate mai incontestabilă și era imposibil să nu fii impresionat de afirmațiile pe care le făcea Huret. Ele păreau extravagante, dar judecăți ulterioare i-au confirmat aprecierile, iar reputația lui Charles Strickland este acum bine și solid întemeiată pe liniile trasate de critic. Aripile pe care le-a prins această reputație constituie una dintre împrejurările cele mai romantice din istoria artei. Dar eu nu-mi propun să mă ocup de opera lui Charles Strickland decât în măsura în care are o legătură cu persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
năvălise pe buze la vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care Începuse să se desprindă. Priorul fu nevoit să Își Învingă o amețeală neașteptată, Înainte ca ochii săi să se hotărască Încotro să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poți folosi mâna dreaptă. Vreau să reproduci planul acelui lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti asupra hârtiei ochii tumefiați. Cu un efort vădit, reuși să focalizeze imaginea, iar apoi, cu o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fusese sfâșiată de ceva. Își ridică privirea spre roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea Îi produseseră acele tăieturi adânci și subțiri. Continuă obsevațiile: pe un umăr, un tatuaj neobișnuit Îi atrase atenția. Trasat cu o culoare roșiatică, care peste paloarea albăstrie a pielii se detașa ca un stigmat aplicat cu fierul roșu, se găsea forma unui octogon, Înconjurat de alte semne mai mici. Dante nu mai văzuse niciodată așa ceva: doar câteva din semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înseamnă octogonul? Am mai văzut și alte reprezentări ale hărții zodiacale și toate erau diferite de aceasta. Bătrânul așteptă câteva clipe Înainte să răspundă. Urmărea cu degetul urma subțire lăsată de bețișor peste ceară. - În multe feluri se poate ea trasa, Însă, aici, un lucru e cu adevărat neobișnuit. Puțini cunosc această poziție aparte În combinațiile unghiulare ale astrelor. Poziția regală, de o sută treizeci și cinci de grade. Doar astrologii arabi, după câte știu eu, dețin această cunoștință. - De ce „regală”? Ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut Într-o viziune interioară. - Au trecut mai mult de cincizeci de ierni... Toată viața mea. Se aplecă din nou peste hârtie, concentrându-și ce-i mai rămăsese din vedere asupra desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant și i-o Înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el Încă o mai ținea, iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână și o așeză pe capul pionului cu un zâmbet triumfător. - Fiul... va fi Încoronat? Femeia făcu din cap semn că da. Apoi, cu mâna Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îngăduie ca, În orașul lui, o fată să fie expusă unei violențe fără ca nimeni să nu exercite În apărarea ei regulile curteniei? Închise brusc tăblițele cerate și sări În picioare. Străzile orașului erau pustii. Cunoștea bine traseul patrulei de noapte, trasat cu singurul scop de a proteja marile familii. Nu Întâmpină nici o dificultate În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns În apropierea abației, scrută pentru ultima oară strada din fața lui, spre a se asigura că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și rău. Dacă n-ar fi așa, Dumnezeu l-ar fi ispitit pe Întâiul nostru părinte cu singurul scop de a contempla o priveliște a degradării care, În mintea sa, era deja Împlinită. - Atunci privește aici! strigă bătrânul, Începând să traseze un pătrat pe pergament. Vei avea rezumatul vieții dumitale și ceea ce te așteaptă pentru cât ți-a mai rămas de trăit. Și vei avea parte de durerea pe care o meriți! Continuă să traseze cu nervozitate niște segmente scurte, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privește aici! strigă bătrânul, Începând să traseze un pătrat pe pergament. Vei avea rezumatul vieții dumitale și ceea ce te așteaptă pentru cât ți-a mai rămas de trăit. Și vei avea parte de durerea pe care o meriți! Continuă să traseze cu nervozitate niște segmente scurte, până când transformă pătratul inițial Într-o mică rețea articulată. Delimită seria Caselor, apoi rândui simbolurile planetelor. Făcea totul pe de rost, fără să execute nici un calcul. Pesemne avea o minte prodigioasă, dacă Își amintea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seria Caselor, apoi rândui simbolurile planetelor. Făcea totul pe de rost, fără să execute nici un calcul. Pesemne avea o minte prodigioasă, dacă Își amintea astfel pozițiile unghiulare ale fiecărui corp ceresc pe ecliptică, Își zise Dante uimit. Sau poate că trasase deja aceeași diagramă cândva, În trecut, iar acum retranscria, pur și simplu, ceea ce descoperise În cercetările sale secrete. Dar, mai Înainte ca poetul să dea glas acestei Îndoieli, Marcello sfârșise deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva semne În josul paginii de registru, În dreptul numelui poetului. - Să spună acum că nu știe nimic, ... către ușă. L-ați văzut cu toții semnând. Umbra de stânjeneală de pe fețele celorlalți patru se risipi Într-un surâs. Dante ieșise exasperat din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași țară. Acea armonie a sufletului care Îi leagă Între ei pe toți cetățenii Republicii lui Platon. Continuă să răsfoiască manuscrisul până la ultimele pagini. În legătură mai fuseseră adăugate două caiete Întregi, În parte deja pline de notițe și observații, trasate de aceeași mână care Întocmise notele. Un nou capitol, Liber undecimus de amplitudine rei universalis. Amplitudinea universului. Așadar, cel care Întocmise notele nu se limitase la glosarea textului, ci Își propusese și să Îl completeze printr-o tratare organică. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi marcase nașterea și care Îi cârmuia drumul. Poate că Marcello avea dreptate: exista o potecă Încrustată În viața fiecăruia, iar să trăiască nu Însemna decât să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și puncte dansa printre flăcările migrenei. Începu să parcurgă cu degetul arătător acele semne care Îi determinau destinul. Până la pătrarul malefic al lui Jupiter, unde Marcello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]