65,686 matches
-
antecedent al limbii române, alegațiunea inflamata și absurdă de mai sus poate fi citită în partea finală a Manualului de literatură română pentru clasa a XII-a. Reanimînd cadavrul protocronismului de întristătoare sorginte ceaușista, un capitol de sinteză din carte tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
dictat. Ovid S. Crohmălniceanu este prezentat că o "voce autoritara, de prim plan"; Eugen Simion este, la rîndul sau creditat drept "un reper obligatoriu și o persoană autoritara". Pe lîngă aceștia, se mai califica Alexandru Piru, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu (tratat într-o notă frapant-concesivă), în timp ce Ion Negoitescu, Paul Cornea, Eugen Negrici, Mihai Zamfir, Marin Mincu ș.a. absentează în mod nemotivat. Lăutărismul coabitează cu inexactitățile comice în capitolasul despre Adrian Marino. Textul debutează cu un Nu decis, explicîndu-ne prin ce păcătuiește
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Constantin Noica se comportă uneori că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate astea, nu mă mir.../ ... Am mai
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
cercetare", aș adaugă că reperelor deja discutate - nume, calitate ("profesie"), sursa a competenței (moștenirea harului) - li se adaugă alte informații și argumente aproape obligatorii: spațiale (adresa, rază de acțiune, călătorii, renume în afara granițelor, mediatizare etc.) și metodologice (instrumente, procedee, cazuri tratate). Reperele spațiale completează repertoriul onomastic pe care l-am discutat în urmă cu o săptămînă. Adresa propriu-zisă apare rar, fiind mai ales inclusă în nume, în formula complexă de identificare: "Dafina din Ploiești". Acest mod tradițional de desemnare prin prenume
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
adică în noua, marea să nouă vîrstă de creație, care începe în 1928 cu nuvelă Hanu Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
an parlament, poate fi convingător demonstrat analizând structura unor publicații cotidiene: an acestea, editorialul mizează an foarte multe cazuri pe un ton ironic, folosind contraste de registru cu efecte comice; temele "frivole" (muzică, divertisment, mai nou și buletinul meteorologic) șanț tratate pe un ton ironic-dezinvolt; pagina sportivă recurge la un umor mai vulgar, cu jocuri de limbaj la limita obscenului, iar pagina politică prezintă informații pe un ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
lui 1942, cu internarea an spital a lui Călinescu și o ușoară hemoptizie la Vianu, ai obligă la un concediu prelungit. Șunt, oare accidente comune, suportate ămpreună de la distanță? Ori provocări ale destinului, nemilos cu cei pe care mediocritatea ai tratează, din totdeauna, ca adversari și ai condamnă la grele sacrificii? Nu ar trebui trecut cu vederea, ăn fugitiva conexiune de care pomenesc, procesul lor de formare. Ț. Vianu vine dintr-o familie solid constituită, situată la Giurgiu, mediul natal al
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care, de-as fi sincer cu mine ănsumi, ar trebui să mă ănnec. Iată dar, după falsul meu tratat de logică, scrisul, actul intelectual, egal cu o sinucidere? Și, pour la bonne bouche, iată un fragment din interviul lui Eugen Ionescu: "an clipă când n-am mai iubit literatura, ci am devenit vanitos, mi-au primit publicațiile, a vorbit
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea Eliade tratează, ca și Blaga, relația de "simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a se întîlni periodic (autorul Spațiului mioritic zice, agravînd situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
ăn locul lemnelor, figurează un braț de cărți, de cea mai bună calitate. Flăcările ce-l mistuie șanț flăcări livrești. Părând a-și ănsusi maximă lui Amiel, conform căreia "orice ficțiune se plătește, căci adevărul se răzbună", exegetul pare a trata textul cioranian drept exclusiv o ficțiune, păstrând adevărul exclusiv pentru sine... Un capitol savuros cu osebire al adnotărilor lui Livius Ciocârlie al alcătuiește cel an care șanț consemnate opiniile lui Cioran asupra unor scriitori, filosofi, artiști. Criticul se comportă aci
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
a extras din presa tot ceea ce ar putea completă, într-un fel sau altul, dosarul morții lui Marin Preda. A rezultat un corpus de texte și fotografii de mare interes pentru istoria literară. Singurul fapt regretabil este că autoarea le tratează într-un stil gazetăresc, sugerând mereu că ele duc la concluzii senzaționale. Concluziile nu sunt senzaționale - sunt cam aceleași la care se ajunsese și pe cale intuitivă. Cu adevarat senzațională este existența acestor documente, care conferă o concretețe dramatică reprezentării noastre
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
superputerea necontestata a mapamondului, înseamnă că trebuie să aibă și argumente pentru așa ceva! Într-o asemenea lume pătrund, așadar, cu greutate și americanii, care, orisicâtusi, au dobândit știință să pătrundă oriunde! Pe ce se bazează, atunci, "de-la-sine-înteles"-ul cu care tratează politicienii noștri chestiunea? La simplul cetățean nici nu mă gândesc, pentru ca, la acest nivel, lucrurile sunt clare: el dorește o viață mai bună, el vrea să călătorească nestingherit de la Kiev la Lisabona și de la Stockholm la Atena! În plus, obișnuiți
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
pe atât de deprimant, trebuie găsit în imaginea pe care am stiut s-o oferim, de zece ani încoace, străinătății: de neam barbar, violent, primitiv, care nu dă doi bani decât pe îndestularea imediată a burții. Adică un popor care tratează cu totală indiferență propriul viitor! În felul acesta, cu o delicatețe pe care mulți politicieni vor fi tentați s-o ia, în buna tradiție levantina, à la légère, ni s-a sugerat că înainte de a pretinde ajutorul altora, ar fi
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
la care se cuvine să adăugăm mică Introducere sintetică din 1929) cea dintâi, pomenita fără titlu și de G. Călinescu, e cea mai rezistentă. Și dacă cea despre secolul al XIX-lea mai prezintă, totuși, interes (deși scriitorii nu șanț tratați monografic), cea despre perioada modernă, chiar 1936, e de o cecitate sămănătorista compactă, nimic de aici neputând fi reținut decât, poate, ca necesitate de disociere polemică. Și, totuși, are dreptate dl. Liviu Leonte, istoria lui Iorga despre secolul al XIX
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
mai simplu dacă editorialistul spunea "Cutare persoane...(și le-ar fi enumerat) m-au insultat etc."? Mai ales că o considerabilă parte dintre acești insultători sînt istorici sau oameni de cultură care au merite public recunoscute, asadar nu pot fi tratați, "la grămadă", cum se considera tratat editorialistul, deși, dacă înțelegem bine, el a fost tratat foarte precis individualizat. Firesc ar fi fost că autorul editorialului să spună cine sînt "ciborgii arvuniți" care își permit să-l atace, pentru a oferi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
etc."? Mai ales că o considerabilă parte dintre acești insultători sînt istorici sau oameni de cultură care au merite public recunoscute, asadar nu pot fi tratați, "la grămadă", cum se considera tratat editorialistul, deși, dacă înțelegem bine, el a fost tratat foarte precis individualizat. Firesc ar fi fost că autorul editorialului să spună cine sînt "ciborgii arvuniți" care își permit să-l atace, pentru a oferi cititorilor Adevărului lista completă a celor care îl insultă. Cristian Tudor Popescu declară război adversarilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
des folosită că ei călăreau cu carnea crudă pusă sub șea. Nenorocit, tînguios fel de a privi lumea la acesti urmași pașnici și cum se cade care sîntem ai lui Traian și Decebal. Totdeauna, - mai slabi din fire fiind - am tratat istoria în modul cel mai sentimental. Ca si cum noi am fi invidiat forță invaziei și puterea de organizare a "hoardelor" hunice, care speriaseră Europa. Măcar de-am fi speriat-o noi! Realitatea este că românul normal a admirat în secret întotdeauna
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
respingere la un termen și la o descriere normală, putem reparcurge în grabă un "traseu formativ". În manualele de istorie din deceniile trecute, imaginea clasică a statuii lui Traian era mereu prezentă, dar nu și descrisă. Iar personajul istoric era tratat în două mari direcții: fie în cheie idealizata și sentimentală (clasa a IV-a, 1968: "Unul dintre cei mai de seamă împărați români a fost Traian. El a trait cam în aceeași vreme cu Decebal. Era un om înalt, frumos
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
Alex. Ștefănescu Un autor care se tratează pe sine ca pe un clasic Laszlo Alexandru (născut la 4 mai 1966 în Cluj, absolvent al Facultății de Filologie din același oraș, secția română-italiană) s-a făcut remarcat în urmă cu câțiva ani printr-o serie de articole polemice
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
profesionalismul unui artist magnific, cum este Pierre Yves Artaud, solistul lucrării. Partituri marcate de un profesionalism îndoielnic s-au dovedit a fi cele ale compozitorilor Jorge Antunes sau Alfredo Rugeles. Fără profesionalism - de această dată în plan organizatoric - a fost tratat și concertul formației "Repertorium"; concertul nu a avut loc, pur și simplu, dat fiind faptul că în scenă - la București! - nu a putut fi instalat un cuplu de piane de concert de calitate convenabilă. Pe de altă parte, greu poți
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
în jur, aș spune, forțînd evident, conștient, nota, vezi numai naratologi puși vrednic pe treabă. Cît cuprinzi cu ochii în lumea gîndirii, a științelor de toate felurile, numai fabule, personaje, scenarii, perspectiva și așa mai departe. Poveștile au invadat laboratoare, tratate de psihologie, chestionare de sociologie, ecuații matematice, si mai știu eu ce soft bazat și el pe vreo intrigă buclucașa, cu eroi dar și personaje negative (virușii). Dar toate acestea s-au petrecut cu un preț. Povestea a fugit, de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
văzut decapitată. Gumiliov împușcat, Mandelstam ucis într-un lagăr de concentrare, Boris Pilniak, Isaak Babel la fel, Blok și Ahmatova abandonați cu premeditare unor boli fatale, Esenin, Maiakovski, Tvetaeva, ba chiar și Fadeev, împinși la sinucidere, Boris Pasternak, Ahmatova, Bulgakov tratați printr-o semiinterdictie. Pînă și scriitorii "autentic sovietici", "ingineri ai sufletului omenesc" după formulă tehnocrata a lui Stalin, și-au putut da seama de "prețuirea" și "grijă" ce li se acordă din partea "celei mai înaintate societăți din lume": în 1941
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Mircea Eliade la Mihail Bulgakov. O trăsătură caracteristică a acestui gen de fantastic o constituie inevitabilă să tentă satirica. În mod invariabil, ori de cîte ori se petrece ceva ieșit din comun, autoritățile comuniste, inclusiv poliția secretă, intră în alertă, tratând faptul inexplicabil că pe o provocare ideologică sau chiar că pe un complot. Din această inadecvare rezultă situații comice. În cartea lui Mihail Gălătanu, satiră este estompata, dar nu lipsește. În momentul în care află că la Fabrica de Plase
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
ele banale imitații după Brâncusi ale vreunui tardiv artist amator? Ori sînt falsuri făcute cu bună știință? Dacă promotorii lor au conștiința curată, ar fi bine să expună public lucrările (înțeleg că resursele financiare nu le lipsesc), încetînd a ne trata cu fotografiile lor, și să apeleze la judecata specialiștilor. Pînă atunci, ne aflăm în plin scandal și, fiind la mijloc Brâncusi, el s-ar putea repede internaționaliza. Ne-am compromite mai grav decît nerespectîndu-ne obligațiile asumate față de F.M.I. Naționaliștii noștri
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
ilustrei familii muntene Stirbey, nepoata de domn și sora a prințului Barbu Stirbey, fost prim-ministru (în 1927) factotum pe lînga Curtea regelui Ferdinand (ca prieten intim al reginei Maria), emisar, în 1944, al Opoziției democrate la Cairo pentru a trata cu aliații condițiile unui armistițiu. Ea însăși fusese, pînă în 1927, în inima vieții politice românești, de vreme ce din 1890 devenise soția lui Alexandru Marghiloman, si, apoi, divorțînd de acest fruntaș conservator, s-a căsătorit, în 1907, cu Ion I.C. Brătianu
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]