1,084 matches
-
seara atârnat ca un liliac de perete, Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și o locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la piept, Într-o cămașă de noapte albă ca zăpada, stătea Mathilda, privind prin el și dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când vedea toate aceste arătări cum se agață de scări și de tampoanele vagoanelor, făcându-i semn cu mâna. Pe șine mai rămânea abandonat câte un pion care, revenindu-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Kareninei. „Care vis?” făcu Noimann. „Cum adică, nu știți care?” se miră inginerul și Începu să-i povestească, mișcându-și În sus și-n jos bărbia, despre visul Annei, cu mujicul legat de șine, care moșmodește mișcând niște fiare pe traverse și ridicându-și mereu spre Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sub mese? Dumnezeu se zbate ca o muscă pe jumătate Înecată Într-o farfurioară de lapte... Unde pot găsi liniște, unde pot găsi alinare?!” Zbor liniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Aer apăsător. Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj sumbru. Omul-picior grăbește pasul. Ochelarii lui Noimann Îl urmează Îndeaproape. „Chiar dacă voi fi singur, nu-mi pasă că voi fi singur”, Își spune medicul... Și apoi tot el strigă: „Lilith, Lilith!” Abstracțiunile, cifrele, notele muzicale, pionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vin. Contemplarea acestui cer frânt de cele două aripi Îi creează, pe moment, impresia că a nimerit Într-un loc unde, printr-un accident de ordin divin, o parte din eternitate s-a frânt În două, lunecând pe pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
călător să se simtă În largul său și să nu mai caute zadarnic noduri În papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale căror petale pâlpâiau În Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră, țăcănind din roți, prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strâmbi atunci? Știu versuri nemuritoare întemeiate pe adâncirea dialectului apei sau vântului. Întreg Eminescu e aici. Sau, dacă vrei - ni se pare că bătrânul antart e în cinste în cenaclul tău - stanța nemuritoare a lui Jean Papadiamandopulos: " Le calme ruisselet traverse de lumière Reflète les oiseaux et les ciels du printemps O, Lyre! mais de l'eau qui va creusant la pierre Au fond d'une autre noir plus forte est la beauté!"1 Nu crezi, iubite poete, că poezia inventivă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
da, suntem în viață, toți, toți, toți, toți, toți! Că atunci când nici nu ne gândeam, oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum am fi fost de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al Reichstag-ului. Acum toată sticla lipsea și, în lumina lunii, traversele de susținere din cupru semănau cu pânza unui păianjen gigantic. Nebe își îndreptă lanterna spre stâlpii carbonizați, plesniți, care înconjurau Sala. — Au fost foarte deteriorați în incendiu, dar acele siluete în semiprofil care sprijină stâlpii - vezi cum unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă fără să se uite. M-am luat după ea pe o pantă din pământ bătut, printr-un labirint de clădiri tot mai spectrale, până la un bloc în construcție încă, dar locuit deja. Traverse de metal goale pe care ar fi trebuit să fie terase, uși deschise în gol, astupate cu somiere răsturnate. — S-o luăm pe scurtătură, zise. Umblam printre stâlpii de ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment de la canalul colector scoase din uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în Iad! Mă zbăteam noaptea în patul prea mic pentru trupul meu care crescuse dincolo de pereții camerei până aproape de gardul casei noastre de pe strada Cimbrului nr. 2 din cartierul Chercea, nu departe de linia ferată, cu lumini albastre și roșii, traversele unse cu motorină, peste ele săream din două în două, cu speranța de a mă îndepărta cât mai mult de școala aflată câteva macazuri mai încolo, aproape de podul Brăilița. Nu știu dacă mi-ar fi folosit la ceva fuga, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau gesticulând, vorbind, râzând, oprindu-se în dreptul câte unui tren; unde o fi al nostru, nu știu; cred că nu avem tren sau nu a sosit încă, sau încă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ascunși printre zidurile vechi ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Victor Olaru a trecut la treabă, se grăbea și nu dorea să facă zgomot. A tăiat „pe Înfundate” doi pui de fag sau carpen, i-a curățat de crengi, a improvizat o targă cu hulube lungi, din crengi a pus traverse și punându-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă se mai credea În putere reuși să așeze cadavrul-viu pe targa improvizată. A acoperit În mare grabă groapa la loc, a pus cu mare greutate frunze peste
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]