KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722

vă pitiți înseamnă că nimic nu mai e la locul lui în țara asta. După vreo două săptămîni au venit să le ia, tot noaptea, se făcuse frig, unde ți e anteriul? a făcut unul o glumă proastă văzînd cum tremuram de frig, ești mare Părințele, am auzit că vine lumea la dumneata cum venea pe vremuri la cenaclul Flacăra, s-au schimbat planurile, strategiile, hărțile? i-am întrebat, dar s-au făcut că plouă, să ne vedem cu bine și

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
la Televiziune cum a făcut-o Gulie? Ce, aș fi fost mai puțin erou decît sînt acuma? Dîmbovița părea înghețată, pe străzi nici țipenie, de parcă toată națiunea ar fi fost pusă înaintea plutonului de execuție odată cu cei doi dictatori. Îi tremura piciorul pe accelerație, prefera să tureze motorul la maximum decît să schimbe vitezele de fiecare dată cînd era nevoie. Nu avea nici un act de identitate asupra lui. Dacă ar fi dat peste o patrulă de soldați, ar fi riscat să

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă niște degete de fier invizibile ar fi încercat să-l sugrume. Vă garantez eu că în țara asta n-o să-i găsiți nici dacă vă apucați să dezgropați toți morții, spune. Cluj

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac. Probabil că o să m-apuc imediat de băut. Simt nevoia să diminuez efectul cocainei ăsteia. Acum. Acum am nevoie să beau ceva. Mă opresc În fața unui bar pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Ray Lennox atunci cu cu Shirley Pencă am fost io cu Shirley și am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărîrea să n-o fac. Încerc să aprind focul și-mi tremură mîinile. O bucată mică din manuscrisul lui Toal s-a păstrat intactă, sfărîmicioasă și uscată. În biroul lui BILL TEALE [ANDERSON] Psihopatu ăsta, crezi că o să mai lovească o dată? [TEALE] De ce ești atît de sigur că e bărbat? [ANDERSON] Haide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Dar apoi, pînă la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu la oribila de aceste cunoștințe. tremurînd, Încercăm să ne tîrÎm În Încă. l, o zi liberă cînd demonii ne așteaptă. Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu pot gîndi limpede. Ea turuie Întruna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Hogmanay... ăsta-i Halloween n pula mea... Să plec tocmai cu ea dintre toți. În patrulă după ei. Căutîndu-l pe Ocky. Cu ea. Niciodată n-o să fie o polițistă Împuțită. Da noi sîntem polițai Împuțiți. Nouă ne e greață și tremurăm și sîntem Înspăimîntați. Lennox a Încercat să mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ MURIM, E VINA LUI RAY LENNOX, RAY DEPENDENTUL DE DROGURI LENNOX, ACELAȘI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate, spune Ghostie. Tipu ăsta știe șmenu. I-am tras-o băiatului. — I-am tras-o la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
singur la ea acasă. Ai ascultat din nou albumul Împreună cu ea. Ai spus: Ar fi ok să te sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra ta. — No s-a dus, nu mai ie... terenul de golf... — Se antrenează la golf? Întreabă celălalt tip. — E pe terenul de golf... Acum tremuri. GÎndindu-te la ea. Cum tu n-ai făcut nimic. Cum totul a fost din vina lor. Ca să eviți glumele lor proaste. — Pe vremea asta! Haiso căutăm! Te tîrăsc afară din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram cînd gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
fi mama ta, amanta, vecina de treabă, casa ta. O să vă Înțelegeți bine. -Taci, dihorule! N-ai ținut În viața ta un ziar În mână și mai vorbești. Ce știi tu despre progres și alinierea la cerințele occidental-europene? -Știu că tremur de frig și-mi guiță mațele de foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe frunte, i-a spus că o iubește și că trebuie să plece cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
asiatici ai lui Kawabata se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate și nu te gândești decât să-mi sucești mințile. Eu tremur tot timpul pentru cuibul ăsta nenorocit. De aici vreau să plec direct sub pământ. Dar nici acolo nu o să am noroc. O să fiu dat la viermi, să se hrănească cu hoitul meu. -Vezi ce Înseamnă să nu ai credință? Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița tresare și mâna Îi tremură pe reportofon ca scuturată de friguri. ,,și totuși, nu simțiți nici o schimbare? , insistă ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să fur, când să fur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de două ore. Stratul de zăpadă În care picioarele se afundă până mai sus de glezne, Îi Îngreunează respirația și mersul. De o săptămână n-a mai ieșit din bârlog, și-a gospodărit proviziile cum s-a priceput și a tremurat de frig sub mormanul de țoale care-i țin loc de plapumă. Astăzi Însă, s-a hotărât să iasă din culcuș, cuprins de spaima că nu mai are ce pune În gură și de irepresibila dorință de-a citi ziarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi dă și un supliment gratuit: o revistă literară de mărimea unui caiet, În care sunt publicate proze, articole critice, poezii. Antoniu se arată Încântat de acest neașteptat cadou și-i mulțumește cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]