1,115 matches
-
iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu ai de căutat decât un singur om. Primul Cuceritor se opri din nou, cu privirea ațintită asupra lui Amir. Acesta asculta fără tresărire, deși tulburarea din sufletul lui creștea. - Descrierea acelui om nu o vei ști decât tu. Atât. Este european. Înalt cu aproape un cap peste tine. Umeri lați, trup subțire, dar puternic. De obicei e Îmbrăcat Într-un costum ciudat, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știa nimic despre ea. Pot să-ți spun un lucru pe care l-a aflat deja Întregul imperiu. Cei Patru Cuceritori au fost uciși. Ali se opri, curios să vadă efectul acestei vești asupra rănitului. Căpitanul nu-și putut stăpâni tresărirea. Privirile lui deveniră scormonitoare. Era cu putință? Era doar un joc Înainte de a fi dus În sala de tortură? - Nu de o armată, pe care Primul Cuceritor ar fi văzut-o, În clarviziunea lui, cu ani Înainte. Ci de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Au căzut Într-o cursă. Cosmin... Vocea Erinei se schimbase. Căpitanul simți, În adâncul ei, panica. Era aceeași panică pe care o simțea el, scurmându-i măruntaiele. Se Întâmpla ceva rău. - Cosmin... Acolo e Alexandru! Căpitanul nu-și putu stăpâni tresărirea. Străfulgerarea unei dureri Îi Înfioră umărul drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
l-a luat armata. Din a tăcut o bună bucată de vreme, dar s-a uitat fix la Adam, ochii i se mișcau imperceptibil. De-o parte și de alta a gurii lui Din, Adam a putut să distingă fine tresăriri ale mușchilor, de parcă se pregătea să zâmbească. Dar n-a zâmbit. — Te-a lăsat singur. Ghicisem eu, a spus el calm, dar foarte hotărât — Nu, nici gând. Margaret Încearcă să intre În legătură cu el. O să se Întoarcă foarte curând. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de vis. Astăzi prietene te-am văzut cel mai frumos din lume, și am avut o tresărire ciudată de-a te iubi cu o sete nebună, precum această stare ce-mi preschimbă ființa fără să cunoască prea bine trupul tău de lumină divină trupul tău ce-mi bântuie sufletul și mi condamnă tinerețea. Dar crede-mă Prietene
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
această stare ce-mi preschimbă ființa fără să cunoască prea bine trupul tău de lumină divină trupul tău ce-mi bântuie sufletul și mi condamnă tinerețea. Dar crede-mă Prietene, ți-aș săruta brațul în sute de nopți și-n tresăriri arzătoare, până ce clipele îmi vor fi ca niște fluvii ce-mi vor purta sufletul prin Ochii tăi ce rămân o veșnicie SENSUL UNUI CÂNT DE ALINTURI, ce-mi studiază cu atenție zestrea de vorbe, fără să știm că noi doi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-o pe obraz. De aceea mi-ai zis să mă îmbrac frumos? — Ca să mă laud cu tine. După ore bune de mers, Alexandru a exclamat. — Încetul cu încetul ne apropiem de Murgeni. — Cum se cheamă satul?a avut Teofana o tresărire amintindu-și numele acesta.? — Murgeni. Ai auzit de el? — Mi se pare că da, își amintea tot mai bine. Chiar am fost în satul acesta la o familie Mocanu, îsi amintește cum i se spunea la grădiniță. — Mocanu? Eu mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sfinx. Ești sonat la cap sau ce? Cum îți place mai mult să-ți zic? Actorul sau Omul din lună? Ca să știu cum să merg mai departe. Sau Pescarul? Îți place, mă, Pesca rul? Mm? Dai la pește? Nimic. Nici o tresărire. Nu i se mișcă nici un mușchi pe fața aia fotogenică. Probabil 112 că se crede într-un film. Aha, deci nu vorbești cu mine. Bine, Gagarin, lasă că vezi tu imediat. O să vezi tu ce pot eu să fac. Mare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
câtă lașitate. — Acum ce facem? Nu știu, că n-am mai trecut prin asta. Tu? — Nici eu. Cred că ar fi bine să așteptăm să vină și ceilalți. Cum spui tu. Cei doi îl priveau tăcuți, fără să schițeze nici o tresărire, fără să înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplase, și nici nu erau siguri că ar fi vrut să înțeleagă ceva, la urma urmei era vorba de viața lui, care acum li se părea că nu fusese decât o pierdere inutilă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de priceput. Se ridică, și, i se adresă, animăluțului: hai acasă, frumosule, că e târziu. Lia țâșni și ea În picioare. Abia acum văzu bine Bubu cât era fata de frumoasă și de apetisantă! Și o privi cu o anumită tresărire. Ea observă. Și-i plăcu. Și zise: merg și eu, dacă-mi permiteți, să vă conduc, până ceva mai Încolo, că mi-e tare drag cățelul. Vino. Și au pornit. Din vorbă În vorbă se treziră dinaintea ușii apartamentului. Bubu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din nou pălăria și Îi sărută mâna. Ea pune, cealaltă mână, a ei, pe mâna lui, și i-o apasă, cu putere. Se privesc cu mult drag. Și, de ce nu, parcă, și, cu, la fel de nedismulat dor. În clipa aceea, o tresărire, face, pe toată lumea, să-și miște capul, brusc, din poziția În care a fost surprinsă. Da.A venit lumina. S-au aprins becurile. Pe stradă. Prin curți. Peste tot. Cei doi se despart. El pornește, moale, către vale; ea, după ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
salam și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
accepte domnnia președintelui-mareșal. Ca și acei picaros comandați de Alcazar, lupta lor era una disperată. Ajutorul Borduriei (a cărei stemă Tintin o recunoștea, reamintindu-și de aventurile sale trecute) sosise la timp. Răsfoind ziarele, Tintin nu-și putu reprima o tresărire. Într-una dintre fotografii, un chip familiar, cu mustăți tăiate după moda borduriană, îl privea cu ochi ficși și glaciali. Era colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. — „Milou, iată și pe vechea noastră cunoștință, colonelul Sponsz”, exclamă Tintin, tulburând pacea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singur . Mă întorc să-l aștept pe bătrân...El încă șade în loc, cu ochii închiși și mâinile ușor întinse în față, cu palmele deschise, ca într-un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unii, Ne-nțeles pentru alții... Oricâtă destinsă noapte, - De-ar veni aurora... * NIHIL NOVI II Și zilele de vară Și orizont senin... Peste încă zece ani, Câte, incă, se vor știe - Gând, mereu, nereușit, Stau speranțe, Și cu ele Nici o tresărire, Se avântă rândunelele În nemărginire. * VIZITĂ Veacul m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învățat atâtea În timpul din urmă, Că suntem la un punct neinsemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu m-am simțit decât în brațele bunicii. Mă întorc. Kati stă liniștită pe scaunul pliant. Poartă aceleași haine pe care le purta azi dimineață. Nu înțeleg. Când ne îndreptăm spre mașină, văd că are o mică cocoașă. Am o tresărire. Se întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea, înfășurată în sarong, cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rezervat compartimentului financiar și, totodată, slujind de anticameră pentru biroul directorului, Calaican se repezi cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim la Ierusalim, măi Vladi-mire? În vremea aceasta, contabila se ridicase cu o tresărire vizibilă, salutând: S'trăiți, tov secretar!... Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
despre îmblînzitorul care venea zilnic să mă sune și vroiau să afle de la mine cum se întîmplase că fusese găsit înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]