2,347 matches
-
au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei într-ale ei. — Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său, dar în tot acest timp a plătit din plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Viena și-au exprimat nemulțumirea față de intenția României de a se înarma și de a-și proclama independența față de Imperiul Otoman 171. În ciuda acestui fapt, Carol I îi comunica reprezentantului Marii Britanii la București că România refuza să mai achite tributul Porții și va respinge orice tentativă de ocupare a teritoriului național 172. Având în vedere atitudinea ostilă a Marilor Puteri față de eventualitatea proclamării independenței României, guvernul conservator le-a cerut agenților diplomatici, la sfârșitul lunii ianuarie 1876, să nu mai
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân' se face seară. Lumini și umbre-mi macină destinul, Îngenuncheată mai aștept sublimul. În vis, aud cum poarta se deschide Și inima-mi în flacară s-aprinde.
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
al unui sejur turistic, atunci uită-te În jos din cer și vei vedea că Lijiangul seamănă cu o piatră veche pentru cerneală folosită secole la rând pentru a scrie poezii despre relicvele sale și despre calitățile sale regenerabile“. Acest tribut adus orașului său natal era discret, iar felul În care era exprimat era perfect. Desigur, majoritatea prietenilor mei nici nu s-au deranjat să-l citească. Conform planului meu, grupul s-a cazat la cel mai bun hotel din Lijiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Conștient că În continuare camera era Îndreptată spre el, merse până la marginea terasei și privi În depărtare. Câmpia se Întindea dincolo de pagode, altare și turnulețe, edificii care Închideau lucruri pe care el nu le putea Înțelege: secrete, gloria În moarte, tributuri aduse Naților, noțiuni de adorație și istorie străine și bizare. În timp ce scruta panorama care descria un arc din ce În ce mai mare, Îi spuse Încet Saskiei: —Nu-i așa că urcușul a fost oribil? Gata să-mi dau duhul. —Uită-te În spatele tău, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se întreba, neliniștit, dacă nu cumva nu stârnise, în ultimele săptămâni, furia acelor suflete pline de răutate, dar, oricât și-ar fi scotocit prin amintiri, nu reușea să găsească nimic să-și reproșeze. După lunile lungi de iarnă, le dusese tributul la ultima adunare din an, doar cu zece zile în urmă, la prima lună nouă din martie, cum făcuse întotdeauna până acum: un porc de un an, patru ulcioare de grâu și un braț bun de piei de castor; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe câmp. Hunul îl bătu vesel cu mâna pe braț. — Bravo! Ești un muncitor grozav. Ah, eu am spus-o întotdeauna, știi, și întotdeauna te-am apărat, chiar și atunci când cineva, la ultima adunare, a avut câte ceva de zis despre tributul tău. Audbert se întunecă. Și, pentru ca teama să-i fie și mai mare, Khaba se întorsese și se așezase iarăși pe bancă, dar de astă dată lângă el. — Dar de ce? Tributul era același din totdeauna și... — Bine ai zis! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la ultima adunare, a avut câte ceva de zis despre tributul tău. Audbert se întunecă. Și, pentru ca teama să-i fie și mai mare, Khaba se întorsese și se așezase iarăși pe bancă, dar de astă dată lângă el. — Dar de ce? Tributul era același din totdeauna și... — Bine ai zis! Cel din totdeauna, interveni apăsat Khaba. — Da, tocmai ăsta e baiul. Au fost unii care au zis că ai fi putut să dai mult mai mult. Audbert își trase îndărăt pieptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl trece un fior. — Utrigúr!... Utrigúr acela? bâlbâi el. — Chiar așa, el însuși: Utrigúr Onegesius. Știi că vine totdeauna la adunare ca să controleze tributurile, nu? — Păi... m-au lăsat să mă întorc fără să-mi spună nimic. Eu... nu înțeleg. — Sigur că nu ți-au zis nimic, dar numai fiindcă am intervenit eu. Imediat ce am priceput despre cine vorbea, am spus despre tine tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cere să o ia de soție. Ca dotă, i-a promis întreaga Galie, cu tot cu vizigoți, care de ani de zile s-au așezat acolo, într-o provincie numită Aquitania: o treabă, de altfel, foarte dreaptă, fiindcă vizigoții ne plăteau nouă tribut pe vremuri și, prin urmare, sunt încă sub autoritatea lui Atila. însă, după cât se pare, împăratul și Flavius Etius, da, chiar el, Magister militum, nu sunt de acord și înțelegi că... Nu, văd că nu înțelegi absolut nimic. Fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Audbert, îngrijorat, încă stătea pe gânduri, Balamber îl liniști: — Nu te teme, o să primești o răsplată frumoasă. — Chiar așa? îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba o privire în care sclipea un râs abia reținut. Dacă zici nu, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba o privire în care sclipea un râs abia reținut. Dacă zici nu, poți să fii sigur că Utrigúr îți va tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar cu atât: ți-ar putea trimite aici pe vreunul din oamenii lui să te lege cu frânghia de gât și să te tragă câteva mile legat de cal în galop. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cămile și, de ce nu, sclavi musculoși, cu piele de abanos și cu pubisul foarte sumar învelit. îi datora o vizită - fusese invitată de el la o verișoară și prietenă din copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar fi agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se află În pragul unui economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inima. Pot să plâng și de drag, nu doar de durere. Pe scurt, sunt totuși om întreg și, pe cât se mai poate, femeie întreagă. Relația mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prin Jihad? De fiecare dată când ne-am bătut cu energie, am putut îngrădi înaintarea castilienilor, dar, după fiecare victorie, s-au găsit printre noi trădători care nu încercau decât să se împace cu dușmanul lui Dumnezeu, care-i plăteau tribut, care-i deschideau porțile orașelor noastre. Nu i-a făgăduit însuși Boabdil lui Ferdinand să-i predea într-o zi Granada? Au trecut trei ani de când i-a semnat o hârtie de felul ăsta la Loja. Sultanul ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei... Dar tu ce crezi, îl crezi bandit pe Harun? — În orice comunitate există nesupuși. Oamenii îi blesteamă în public, dar se roagă pentru ei când sunt singuri. Chiar și printre evrei. Există unii în țara asta care nu plătesc tribut, se urcă pe cal și poartă arme. Noi le spunem Carayimi. Știi desigur despre ce e vorba. Am confirmat: — Sunt cu sutele, organizați ca o armată, și trăiesc în munții Demensera și Hintata, pe lângă Marrakech. Însă doream îndeosebi să revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce le trebuie de pe spinarea țării. Mai întâi s-au apropiat de Bologna, care a oferit o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
multe alte obiceiuri ale romanilor. Noi suntem batavi, încheie el mândru. — Suntem singurul trib de germani pe care romanii îl respectă într-atât, încât ne pun să luptăm alături de soldații lor împotriva dușmanilor. Suntem singurii care nu trebuie să plătească tribut Romei. Suntem oameni liberi și drepți. Nu ne poți cere să te ucidem, pentru că nu ne ești dușman și nu te considerăm vinovat, adăugă alt preot. Ai trăit multă vreme printre noi. De la Velunda ai învățat multe taine din arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da, o să fii, așa cum eu sunt în stare să urăsc. Îi urăsc pe romani. I-am urât dintotdeauna, chiar dacă, printr-o veche alianță, mulți dintre noi luptă alături de ei. Nu plătim tribut, în schimb ne-au impus să le dăm soldați. Unii fac parte din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi de-ai mei sunt în trupele lui Flavius Valens, iar alții sunt alături de Caecina Alienus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care distruge Imperiul, se poartă ca și cum n-ar fi război, ca și cum Vespasianus și noi am fi fum... Știm că a împărțit funcții, că a numit consuli pentru mulți ani, că acordă cetățenia romană străinilor, îi scutește pe mulți de plata tributurilor, face daruri publice și individuale pentru a-i ține pe soldați de partea lui... Poate că pentru el nu există viitor, poate uită că, în afară de Roma, i-a rămas doar ținutul dintre Narnia și Tarracina. Toate celelalte sunt ale noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de mare - diferite de Italia, ai căror locuitori erau supuși Romei și îi plăteau tribut. Guvernatorii provinciilor aveau deplină autoritate civilă și militară și drept de viață și de moarte. Primele provincii ale Imperiului au fost Sicilia, Sardinia și Corsica (277 î.Hr.), cărora le-au urmat Hispania și Gallia. Printre provinciile cucerite mai demult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe o tragere dublă pe tabloul scânteietor. Erau trei lalele pentru un pot de două lire. Am jucat cele două trageri și am obținut numărul patru de care aveam nevoie. Am evitat Winfinder-ul, preferând să efectuez tragerea manual, ca un tribut sentimental plătit vechilor îndemânări, vechilor talente. Oricum am zbârcit-o și am făcut două cireșe pe stânga. Douăzeci de penny. Apoi i-am simțit câmpul bioenergetic în spatele meu. Nu m-am întors. „Hei, ce faci acolo? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să nu-ți bănuiască intențiile, căci vârându-și inelul în gură, el se va face pe dată nevăzut. Tot vorbind astfel, înțeleapta Melissa și frumoasa Bradamanta au ajuns în apropierea orașulul Bordeaux, unde bogatul și marele râu Garone aduce mării tributul apelor sale. S-au despărțit îmbrățișându-se cu dragoste. Bradamanta, absorbită de misiunea ei, se grăbi să ajungă la han, unde Brunello sosise doar cu câteva minute înaintea sa. Tânăra eroină l-a recunoscut fără greutate. S-a apropiat de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]