1,787 matches
-
ales că am aflat că cei de la CUG într-adevăr porniseră spre centru, unde noi îi așteptam, dar fuseseră și ei opriți de armată. Spre prânz eram într-un grup care mărșăluia spre sediul miliției municipale. Aproape toți aveau brancarde tricolore, nu știu de unde. Pe drum, au apărut tot mai mulți oameni prin balcoane. „S-o-ntrerupt, băă, discursul lu’ Ceaușescu la București, băă! L-au fluierat ăia! Gata! Gata!... Dinescu-i la televizor! A fugit Ceaușescu, măi oameni! A fugit Ceaușescu!” „Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne unește, ne adună din cine știe ce vâscozități de timp. 21tc "21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă. Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii se simt și mai plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii se simt și mai plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel de poleială de paradă, prea des repetată. Îmi apăr, astfel, oare tot ce păstrează în mine, adânc, sentimentul mândriei de neam? Acel sentiment închis în dusul sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și bătrânețile pentru o diplomă de excelență, fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și Afirmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile noastre și se va fâlfâi cât vom fi cu ochii la el pe drumul spre integrare cum s-a spus și trebuie s-o știm căci noi am fost dintotdeauna cu Europa, ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc pentru tradiționala sarma și nelipsita bericică de la finalul sărbătorii. 25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a anului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau critici literari. — Profesore, ceva național vreau. Valorile noastre, tradiția noastră, trăirile noastre, adică ce, nu suntem măcar aici în stare de așa ceva? Mobilizăm talentele, scriitorii noștri, crema artiștilor plastici și poeții chiar, inspirația românească, costume populare, ce zici? Băgăm tricolor și la chiloței, dacă interesul național o cere! Te angajezi? Fă-mi un proiect pe ideile mele și până luni să mi-l prezinți. Până atunci mai stau în Capitală. Bagă listă mare de colaboratori. Avem nevoie de nume. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate, și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de femeia-șarpe și femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui „postnupțial” spre stele, cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi de Înfruntat un amiral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât pe, eventual, nave (mai ales că nu văzusem decât două-trei și acelea pe Dunăre...), acceptând oarecum esențialitatea celui japonez, a celui elvețian deasemeni (cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
orfăneii, suntem mult mai crescuți pe-peste tot decât lumea cealaltă. A-ha. Așa, da. Nu știam eu de ce - uite de ce. Așa că găsesc mai frumos negrul În jurul roșului. Și cum are ochii verzi... Aș face, dac-aș fi rege, un tricolor al meu, al nostru, al orfăneilor: negru-roșu-verde - dar nu l-am purta pe-afară, numai pe cuptor. Eu n-am Încă nimica negru, dar Tecla zice că las’ că vine, vine și negrul - azi-mâine; dacă nu azi, atunci sigur mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din Sovietia, ba. Eu tot nu pricep - și i-o spun: tata a ieșit din Sovietia - care-i departe și de-moarte - și a ajuns aici, la noi, În România și nu iese: de ce, dacă-i mai bun?, și mai tricolor? La care mama dă din mână cu lehamite și-și face de lucru prin alte părți, ca să nu-mi răspundă; ori să n-aud eu. După aceea vine-ncoace, râde, mă mângâie, mă pupă, mă bate pe umăr, ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trăit din plin - eram deja mare. - Ai să vezi, continuă tata, râzând, că dacă are să se Întâmple minunea să fie liberată România de comuniști - am spus: liberată, adică tot alții or s-o libereze, că Românii... vai de geanta lor tricoloră - noi, o să fim, În continuare, suspecți. O dată În ochii Basarabenilor care nu s-au refugiat În ’44: plecând noi În refugiu, nu-i părăsisem? nu-i trădasem? - trebuia să rămânem acolo, să-mpărțim cu ei și binele și răul... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și își dădu seama dintr-o dată că nici ofițerul, nici soldații nu purtau odioasa uniformă colonială. Nici unul nu era european, nici nu vorbea cu acel accent puternic cu care obișnuiau să vorbească, iar pe vehiculele lor nu flutura eternul steag tricolor. — Francezii au respectat întotdeauna tradițiile noastre, murmură în cele din urmă ca pentru sine. De ce nu se respectă acum, dacă pe deasupra suntem liberi? Mubarrak ridică din umeri. — Vremurile se schimbă, zise. Nu pentru mine, veni răspunsul. Când deșertul va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu: ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]