1,005 matches
-
cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE VORBĂ CU D-L ION BARBU De la geometrie la poezie Mă stimez mai mult ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iar păunul, umflîndu-și pieptul, Îmi aruncă o mult prea prețioasă pană. Și asta tocmai În anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la masă! De unde știu eu când să mă întorc, ca să nu întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai sfârșească...Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Bahluiului. Nu mai știam nimic de el de aproape trei luni, de când, la „Andrada”, s-a îmbătat criță și-a băgat mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întâlnească. A plâns fata o săptămână într-una, nu mai putea broda de loc. La necazul ei s-au adunat veverițele, iepurii în jurul ei să-i alunge gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de supărarea ei. Broderia, căzută în iarbă, a rămas neterminată. Un pom era cusut, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel, un tril ingenuu de pian, sau doar ca vederea unui caiet de muzică deschis pe un scaun să te facă să-ți amintești de ceva la care refuzi să te gândești, pe care nu-l trăiseși și care, orice ai face, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâlnirile trupurilor voastre, omologate de obișnuință.) Cititoareo, acum ești citită. Trupul tău este supus unei lecturi sistematice, prin canale de informație tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenția papilelor gustative. Și auzul își are rolul sau, atent la gâfâitul și trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile și imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care le spui, modul de a-ți strânge sau desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiloți cu mânecuțe și abia atunci te poți numi și tu vip... Nu te prea ajută fața, dar nu contează, e țara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ștate vechi de serviciu... Ei, comedie... Vine omul să asculte trilul lăutarului și clinchetul paharului și voi... Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end... I-auzi aici... Te cunoști după sandale, cenușăreasooooo, că ești fată de locale, cenușăreasoooo, te cunoști după papuci, cenușăreasooooo, ești șucară și mă duci, periculoasooooo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu n-am pe mine decât fusta și sutienul, și sunt plină de praf și de pete de zmeură. Nathaniel e cam la fel, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când o întreb dacă chiar avem nevoie să tapisăm sala de mese cu mătase albă sau să-i dăm fiecărui invitat o orhidee să și-o prindă la rever, îi aud trilul fericit : — Sunt pentru o cauză care merită ! Ceea ce îmi aduce minte de întrebarea pe care tot vreau să i-o pun de ceva vreme. — Ăă... doamnă Geiger, spun cu grijă, invitații la dineu își cumpără bilet ? — A, nu ! zice. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă marfă, va examina păpușile cu lupa și le va respinge cu duzinile, iar cel mai tânăr răspunse că e probabil, dar nu sigur, șeful de departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aștept adesea anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă așez la birou și aceeași liniște îmi înconjoară ființa? Și, totuși, aud nerăbdarea din mine; strigătul unei etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
la opinii. Alegi: ori în gașca lor, ipocrită, cu ploconeli și lingușeli sau un umil, sub talpa lor batjocoritoare?! Codrule, știu că mă primești oricând, să mă purific în aerul proaspăt și-n apa de izvor, de verdele crud, de triluri, nu sunt străină. În foșnetul sau în liniștea ta, vreau să rămân! În umbra crizei Nimeni nu-și mai asumă nimic; responsabilitățile s-au evaporat în patru vânturi, flutură sărăcia prin cuhnii, dezbinarea a ajuns literă de lege, familii risipite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt talentată nicidecum la pictat! Mai bine croșetez un poem în ițe, cu rime-ncrucișate pe care l-am gătat! Visul unei nopți de vară Voiam
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]