1,332 matches
-
din crom și piele de vacă. Rafturile erau pline de cărți și jurnale de medicină, iar pereții erau acoperiți cu lucrări de artă, toate de bun-gust. Rafinament de metropolă, acordat după o sensibilitate europeană. Eram Înconjurați de o viziune psihoanalitică triumfătoare asupra lumii. Ca să nu mai pomenim de perspectiva spre East River de la ferestre. Făcusem cale lungă din cabinetul doctorului Phil, cu uleiurile lui de amator și trusele medicale. Au trecut două-trei minute până să observăm ceva ieșit din comun. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de afară mi se părea bine venită. Dezastrul din jur Îmi alina durerea morții tatălui meu, o făcea să pară un fel de stare normală a lucrurilor. Măcar orașul nu-și bătea joc de necazul meu, afișându-se sclipitor sau triumfător. Centrul orașului părea la fel, doar că mai pustiu. Zgârie-norii nu puteau fi demolați după ce locatarii plecau, așa că se băteau scânduri peste geamuri și uși, punând la păstrare marile și găunoasele corporații comerciale. Pe malul râului se construia Centrul Renaissance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dascălului cu școlarii duce la anarhie. Oamenii devin niște vicioși ai libertății și nu se mai preocupă de nimic altceva. Profitând de haosul din cetate, un singur om poate prelua cu ușurință 71 întreaga putere. în aceste condiții, Socrate conchide triumfător: "E probabil deci - am spus eu - că tirania nu se înjghebează din alt regim politic decât din democrație, din suprema libertate ivindu-se cea mai cuprinzătoare și mai desăvârșită robie." Și iată, aproape literal, șigaliovismul. O democrație adevărată nu va
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și culturală) e dominanta culturii românești contemporane. Răspândită, din motive diverse, atât între cei mai în vârstă, cât și printre tineri (vezi ciudata alianță dintre "șaptezeciști" și "nouăzeciști", conspirație tipică a bunicilor și a nepoților împotriva părinților), ea este azi triumfătoare aproape pe toate fronturile. Nu pot urma decât, așa cum am prevăzut odată, un îngheț al criteriilor de etică profesională și intelectualism pe care această generație le-a propus, o cădere liberă, trucată, a autorilor acestei generații la bursa valorilor, un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aduc aminte și-1 văd din nou cum se uita pe sub sprâncene din bârlogul lui, mă bufnește râsul... Sînt un om antipatic, doamnă! Plecați de lângă mine, doamnă!" Credeți-mă că n-am mai văzut așa specimen..." Apoi adăugă, privindu-ne triumfător: "A fost singura mea experiență de până acum cu un romîn!" Ca de obicei, după hohotele de rigoare, în care Akos sau Ajos excela, privirile s-au întors spre mine. Ia să vedem, ce zice românul de serviciu? Și românul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc - Evoe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trebuit să renunț la intenția mea de a face baie." Un mare scriitor însă, a cărui minte are o flexibilitate de contorsionistă, se-ndoaie de mijloc monstruos de mult și apucă cu dinții trandafirul așezat la călcâie. Se-nalță apoi, triumfător, și aruncă trandafirul în sală. Fiindcă apa dușului era când clocotită, când rece ca gheața, evident el funcționa pe un principiu "non-laodiceean..." 270 Mă-ntreb câți dintre cititorii de azi sânt sensibili la acest gen de declicuri și conexiuni sofisticate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
da, da, da, Charlie, sigur“ și de mai multe ori „da“ cu o față lipsită de orice expresie. După ce Închise, explodă: — Charlie ne-a invitat să petrecem noaptea cu el, la conacul unui membru al familiei Rothschild. Vezi? zise zâmbind triumfător. A ieșit exact așa cum plănuisem. Kitty oftă ușurată și se gândi că poate, totuși, tipul ăsta, Charlie, chiar o iubea pe Desert Rose. În orice caz, era un pas atât de mic de la o noapte petrecută pe o bancă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suporte stilul ăsta de viață o săptămână Întreagă. Se duse la bar, comandă o cafea fierbinte și așteptă. După aproape o oră, Își făcură apariția Pedro și Desert Rose. Pedro flutură victorios cheile rulotei. — Gata, le-am luat! spuse el triumfător. Se așezară la o masă din colț, comandară ouă cu bacon, cafea, pâine prăjită și suc de portocale, și Începură să pălăvrăgească vesel despre frigul Îngrozitor prin care trecuseră. N-au observat cei de la compania de rulote că am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu oamenii de care are nevoie. Kitty se simți imediat prost că-l judecase greșit. Trimit șoferul să vă ia, bine? continuă el la fel de galant. — Minunat, mulțumesc! zise Kitty ușurată și Îi Întinse telefonul lui Desert Rose cu un zâmbet triumfător. Nu e căsătorit! N-a fost niciodată căsătorit! zise ea mai tare decât de obicei, ca s-o poată auzi toți. Se aplecă spre Desert Rose și-i șopti: — Nici măcar nu trece prin vreun divorț, ca știm-noi-cine. E un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai jos, dragă, io nu ofer definiții pentru măscări. Nicoleta se înroșise ca un gogoșar, ochii puțin strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația cu gogoșarul ducea vrând-nevrând cu gândul la murături, murăturile inspirau un subsol de bloc, întunericul de-acolo avea gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde nimerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu!” „O bat eu la mașina de scris
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Îl conduse cu privirea până ce individul se pierdu În mulțimea trecătorilor, mai cercetând Încă odată valoroasa hârtie. Nu stătu prea mult pe gânduri alergând la acel minister care se afla undeva prin apropiere. Arătă secretarei hârtia, privind-o triumfător. „Lăsa-ți aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin rețele de tuneluri. Acolo locuia o civilizație cu mult superioară celei de deasupra. Popoare de magicieni, de telepați, de posesori ai Enigmei. Noi eram generația care îi va-ntîlni când pecețile se vor desface și ei vor ieși, în hoarde triumfătoare, cu ochi teribili, plete de lumină albă, palme împrăștiind 82 flăcări, ca să spulbere dintr-o dată nenorocitul edificiu al civilizației noastre. Subteran, subteran - cuvântul ăsta ne fascina. Dedesubt se aflau gnomii, blajinii, atlanții, vrăjitoarele, zânele, hipogeii, morții, nenăscuții, precum și dublul fiecăruia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu picioarele strânse sub bolta mea craniană. La acest gând am simțit cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da, toate aveau să ajungă într-un pat, un pat nupțial, dar care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Unde mai simțisem acel parfum? De câteva ori, consecutiv, creierul meu a știut și-a uitat. Și brusc, când nu mai speram să conștientizez acea clipă unică din trecut, care niciodată nu avea să se reîntoarcă, suferința aceea violentă și triumfătoare a cărnii, am rămas țintuit pe loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ea? — Deosebit? Păi, era mâna aceea, știți... Inspectorul Flint oftă. — Vreau să zic ceva neobișnuit la felul în care arăta. De exemplu, culoarea părului. Ce culoare avea? Lui Barney îi pică fisa. — Știam eu că mai era ceva! zise el triumfător. Părul ei. îi stătea strâmb. — Ei, da, sigur că da! Cum altfel să-i stea? Nu arunci o femeie într-un puț de zece metri fără să-i deranjezi freza în timpul acțiunii. Nu, nu era așa. îi stătea numai pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom îndepărta aceste instrumente, nu te va deranja în nici un fel, pentru că - pe un ton triumfător - au fost deconectate mai înainte, în mod automat, când ai fost mutat din capsulă. Atitudinea acestuia îi păru exagerată; și - avu Gosseyn impresia - acesta nu era chiar adevărul - adevărat. Unele dintre tuburi puteau fi conectate, prin piele, la organele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multe alte lucruri, ce ne cășunase pe biata fantoșă de cinci metri înălțime. Cred că am muncit vreo jumătate de oră, slăbind piulițe, scoțând șuruburi și răngi, până ce bătrânul schelet s-a prăbușit în genunchi. Nu vroiam nimic mai mult. Triumfători, ca niște cornaci indieni, ne-am cățărat de-a lungul coloanei vertebrale până pe țeasta lui și ne-am așezat acolo, pe osul tare și neted, privind cu dispreț mortăciunile împăiate din jur. Dinspre ele mi s-a părut o clipă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în negru părul, care altădată i se răsucea în inele ca de liță, roșii ca flacăra, peste spatele pistruiat. Semăna acum puțin cu Barbra Streissand. Am mers la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de oră, când, cu un trosnet de sfârșit de lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]