1,309 matches
-
să vadă ce a strivit. Omul atacă, dar nu pe față, ci pervers, hoțește, ca un laș. N-are scrupule, este plin de cruzime, bănuitor, egoist și fără caracter. Când își vede scopurile îndeplinite, de acolo, de sus, se uită triumfător în juru-i, nu are remușcări pentru victimele strivite și tânjește a se cocoța și mai sus, plănuind viitoarele asasinate. Am cunoscut asemenea oameni și i-am tratat ca atare, cu tot disprețul cuvenit. Și când a sosit momentul, i-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru a-l ucide. Reușind cu greutate să-și salveze viața, a călătorit în secret spre un oraș învecinat, Medina, unde s-a făcut remarcat în calitate de lider politic și spiritual. De îndată ce a obținut sprijinul necesar, s-a întors la Mecca triumfător, distrugând idolii păgâni, transformând altarul sfânt într-unul dedicat lui Allah și impunându-și autoritatea asupra întregii Peninsule a Arabiei. La scurt timp după ce a împlinit șaizeci de ani, Mahomed a ținut o predică de rămas-bun pe Muntele Milei, situat
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
permanent alături de cei americani în Afghanistan, care servea drept bază pentru Al Qaeda, iar Germania a deținut acolo comanda forțelor de securitate internaționale. În lunile care au precedat războiul din Irak, discursurile administrației Bush erau străbătute uneori de un ton triumfător. Cei care plănuiau războiul se lăudau că puterea militară americană va produce "șoc și groază". Vicepreședintele Richard Cheney a prezis că soldații noștri vor fi primiți ca niște "eliberatori". Condoleezza Rice vorbea despre planul Americii de a schimba întregul Orient
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și Turcia. Islamul nu reprezintă o barieră în calea libertății, dar poate influența șansele de implementare a unor schimbări democratice. În țările în care interpretarea acestuia este una conservatoare, există riscul ca democrația mai ales atunci când este promovată în mod triumfător de Statele Unite să fie văzută ca o propunere de înlocuire a Islamului, și nu ca o parteneră a sa. O altă problemă o reprezintă confuzia vizavi de intențiile care stau în spatele anumitor afirmații. Unii musulmani, la fel ca unii creștini
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
chiar protestant. "O! dragul meu, spuse nobila nașă, cât de puțin bun-gust aveți cu inovațiile dumneavoastră! Nu știți oare că botezul prin cufundare purifică de toate murdăriile? Creștinii din Occident l-au abandonat, de aceea miros cu toții urât!" Aceste vorbe triumfătoare rămaseră fără replică, și popa aprobă din toate puterile! Capitolul 14 Contraste Temperatura • Doamne și cavaleri • Clasa de mijloc • Țăranii • București • Bogăția pământului, inferioritatea produselor • Cai și vite • Belșugul materialelor, scumpătatea alimentelor, absența manufacturilor etc. Am promis că vom menționa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zgomot și mâna dispăru fulgerător. Luminile s-au aprins spontan. Urale, aplauze, felicitări. Timpul trecea. Rafael trăia în modestie și glorie. Nu era atras de bogățiile pământești. Avea șaptezeci de ani când Mihai Vitezul primul unificator al țărilor române, intra triumfător în Alba Iulia. Acesta auzind de clarviziunile și miracolele lui Rafael îl invită la palatul domnesc. -Te numesc prinț al Ardealului, Țării Românești și Moldovei-sună tunătoare vocea lui Mihai. -Măria Ta, nu vreau onoruri nici bogății. Bogăția mea este bogăția
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că o să mor într-un șanț... Ce eram eu? Ei, ce credeam că sunt? Era singura întrebare care m-a împiedicat să ies imediat afară. De unde să știm noi ce suntem?! Marile întrebări le pun și ticăloșii, cu un aer triumfător. Cine poate să răspundă? Nu pentru ei, ci pentru mine. Ce era mai curios, și ceea ce mă reținea, era faptul că nu se înțeleseseră între ei dinainte, reacționaseră cîteștrei spontan îndată ce mă așezasem la masa lor. Iar eu crezusem că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros și mă invidia? Râsul meu triumfător i-o confirma, se dăduse de gol, dar era alături de mine, nu avea în firea lui nimic obtuz sau ranchiunos. - Bine, zic, hai să fugim! - Clar!... Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano... Dar pe apă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care venea dintr-un interes al lui anterior întîlnirii noastre: cum scriu! N-am înțeles. - Cum faci când scrii? preciza el. Te gândești dinainte, sau îți vine? - Doresc să scriu, îi răspunsei. - Și pe urmă îți vine! zise el parcă triumfător. Era mulțumit, îi confirmam ceva, sau mai bine zis îmi smulsese el confirmarea de care avea nevoie în secretul gândirii lui. Aș fi vrut să-i precizez că uneori mă gândeam și dinainte la un subiect care nu venea singur
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CARE LUCREAZĂ SUB ÎNDRUMAREA SOLDAȚILOR. TRASK NU PĂREA SĂ ÎL ASCULTE. ÎNTREBĂ EL PE UN TON PREOCUPAT, CÂT TIMP A DURAT? SĂ ÎȚI RECAPEȚI VEDEREA, VREAU SĂ SPUN? \ CAM CINCISPREZECE ORE, RĂSPUNSE MARIN SCURT. \ EXACT CA LA MINE, SPUSE TRASK TRIUMFĂTOR. În ciuda funiilor cu care era legat, se ridică în capul oaselor. \ David, nu îți dai seama ce înseamnă asta? Ceea ce contează la un om este modul său de a privi lucrurile, filosofia lui. De când pot să-mi amintesc, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îndrăzni să se uite în ochii căpitanului. Se simțea jignit până în măduva oaselor și căuta în minte un răspuns aspru, care să pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus mântuirea. E prea înalt, nu vezi? strigă apoi mânios. Cum să se cațăre condamnatul pe asemenea... In sfârșit, ce-mi fac eu sânge rău, când nici nu e în atribuțiile mele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l iubească numai pe el! Atunci începură să umble zvonuri de război și într-o bună zi locotenentul chiar trebui să-și curme concediul și să plece în mare grabă la regiment. Apostol se duse a doua zi la Marta, triumfător. Când veni însă vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: ― Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol îngălbeni. Se hotărî să strice logodna, să recunoască fără înconjur că mamă-sa a avut dreptate și să-și vază de cărțile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cea mare sau în tindă, vom găsi și polonezi, și sârbi, și italieni, în sfârșit, toate neamurile, nu-i așa?... Și cu toții luptăm umăr la umăr pentru un ideal comun, contra dușmanului comun! Iată internaționala adevărată, tovarășe! sfârși Varga, așezîndu-se triumfător. ― Internaționala crimei! zise Gross grav, adăugând îndată ironic: Degeaba, tu nu poți pricepe, Varga! Ne pierdem vremea. Tu ești băiat de treabă, ești erou, dar încolo... ― Încolo, adică înspre ideile tale, nici nu doresc să mă apropii, căci pe acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să cotească spre șanțul de legătură, se ciocni cu căpitanul Cervenko. ― N-am putut închide ochii toată noaptea, murmură căpitanul abătut. Îmi pare rău c-ați nimicit reflectorul, nu știu de ce... Ați ucis lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie, care ne leagă prin jurământ. Când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că moartea e povara cea mai grea!... Așa! Ține minte ce-ți spune un doctor ursuz și amărît: moartea cea mai eroică nu prețuiește în realitate cât viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în fața gloanțelor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii strălucea cu fulgerări de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și o clipă sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cuvintele se legănau, pluteau și se împreunau într-o melodie stranie, care-i picura în suflet nemărginită încredere. Încet, în neștire, plecă fruntea în pământ, simțindu-și inima copleșită de ceva nespus de amar. Apoi deodată auzi iar glasul preotului, triumfător și puternic, vesel ca o trâmbiță de argint: ― Hristos a înviat din morți... Apostol sări în picioare. Toți oamenii cântau, cu fețele albe de bucurie. Și glasurile fâlfâiau ca niște stegulețe de pace și se ridicau în văzduhul limpede și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze minciuna. O desfășură, își aruncă privirea peste însemnările cu creion roșu, o îndoi frumos și o puse în buzunar. Apoi ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe alții decât să fii judecat! zise Apostol, parcă i s-ar fi aprins lumină mare în suflet. ― Da, firește, când cineva... Despre aceasta mai tîrziu! făcu pretorul, frecîndu-și iar mâinile. Apoi, luând harta desfășurată și punîndu-i-o sub ochi, adăugă triumfător și mîndru: Dar aceasta cum se potrivește cu povestea echilibrului sufletesc?... Ești bun să-mi explici? Apostol păli. Într-o secundă îi trecu prin creieri cum a mințit aseară că a uitat ceva și cum a luat harta numai ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de adăugat nimic! răspunse Apostol repede, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu întîrzie. Pretorul, care tocmai făcuse semn plutonierului să treacă la masă și să scrie, se întoarse brusc spre Bologa, întîi mirat, pe urmă cu o satisfacție triumfătoare: ― Eram sigur! izbucni falnic. I-am și spus căpitanului Klapka... Parcă nu cunosc eu psihologia... vinovaților?... De altfel, nici n-ar fi demn pentru un ofițer, chiar în cazul d-tale, să recurgă la minciuni. Omul, când a săvârșit ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în catalog. Pe el îl enerva că pentru Neacșu toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar fetele imediat găseau soluția pe care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii... iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar... era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Neacșu i-a mulțumit politicos... cam prea politicos! La un singur chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune, - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului, - Ai mei nu vă vor crede... știu că nu suport mirosul de tutun ! Neacșu a înghițit în sec, iar el a luat loc în bancă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]