1,097 matches
-
Rainer Maria Rilke În prima și a doua elegie Duineză - „orice Înger este teribil!” și e vorba, cu siguranță, despre acei Îngeri ai unei realități adesea insuportabile umanului obosit sau abrutizat de formele minore și multiple ale realității sale, secunde, triviale, ciclice, fără sfârșit. Deoarece, după credința mea - poate și a altora! -, numai acest prezent, rar și cu dificultate conștientizat, fugace precum argintul viu și adeseori insuportabil - un prezent care nu e făcut pentru noi, umanii! -, numai această trăire fulgurantă poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau reliefului care pot fi cartografiate din satelit doar de la o anume mare Înălțime, tot astfel și cu desenul istoriei sau al propriului nostru caracter: e nevoie absolută de a ne ridica sus, sus de tot, pierzând orice necesar și trivial contact cu așa-zisa realitate, prinzând sau captând ceea ce vulturii au din născare - anvergură! - ridicare, propulsare. Pe care câțiva Într-un secol reușesc s-o facă, s-o „Îndure”, s-o „suporte”, Încercând apoi să ne facă și pe noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
liderii săi, titlurile ziarelor, abundente În faptul divers și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu rareori grosolane, scontând pe efectele cele mai simpliste și extrem de insistente, apariția unor noi corifei sau vedete - mai ales din lumea sportului „cu balonul rotund” sau a modei -, excentrizarea, aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru reinstalarea adevăratelor criterii de valorizare În literatură - luptă ironizată de tinerii de azi, talentați sau nu, cărora li se pare că esteticul e o valoare perimată sau că În estetic primează „autenticul”, imitând, În cheie minoră și nu rareori trivială, „revolta” sau moda anilor douăzeci din Franța, prin André Gide, și, În România, prin ucenicul talentat al acestuia, Camil Petrescu. Da, amintindu-l des pe amicul Matei - deși el, În textele sale memorialistice, mă ignoră sau Îmi dedică două-trei rânduri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-și dea seama oricine mi-a urmărit evoluția îndeaproape - mai ales dacă literatura deconspiră inadvertent viața interioară a scriitorului -, lucrurile începuseră s-o ia razna, semănând cu ceva ce devenea, conform celor de la The New York Times, „bizar de complicat... opulent și trivial... exagerat“, iar eu nu sunt neapărat împotriva acestei caracterizări. Doream să mă întorc la simplitatea trecută. Eram copleșit de viața mea, iar acele prime propoziții păreau să reflecte ceea ce mersese greșit. Venise clipa să mă întorc la noțiunile fundamental și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul Hiperion” arată printre altele că Eminescu nesocotește motivele mitologiei populare, ale „bunului-simț”, ale „armoniosului moderat”, „la scară umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă Cităm, în treacăt, splendidul studiu al lui D. Popovici, ca și cel de debut al lui Matei Călinescu, care subliniază, ambii, această „originală”, profund atipică orientare și viziune a marelui nostru postromantic. În En-Ghidu apar, la foarte tânărul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sale și „ieșirii dintr-un sistem” unde se bucura de privilegiile cunoscute, publicând un șir de romane, citate mai sus, pietre de rezistență nu numai pentru o artă modernă, europeană, a genului, dar și contra presiunilor tot mai insistente, mai triviale, ale conducerii politice a României asupra creației și mediului literar - mai de „neînțeles” deci era faptul că acest mare și splendid critic și eseist nu-mi mai cita numele în exegezele sale totdeauna interesante despre un Sorin Titel, Marin Preda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vechii activiști. Da, Ceaușescu și camaîrila sa se puteau bizui pe „frica noastră” ce era, trebuie s-o spunem, o cu totul altă „frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult mai trivială - mai omenească?! - de pierdere a pâinii, a slujbei. Dacă - și din acest punct de vedere! - România, sub stalinism, semăna cu o uriașă pușcărie, sub cel de-al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fotografia alături de prim-ministrul momentului este un must. Cei mai îndrăzneți adaugă chiar un salt de o oră la Ramallah. Ca un stol de ereți care s-au aventurat departe de locurile natale, beți de iluziile unui vis domestic și trivial, aspiranții noștri la destinul național fac trei mici rotocoale și apoi dispar. Asemeni figurilor alegorice care bat orele la orologiul astronomic din catedrala din Strasbourg, ei își fac brusc apariția la aeroportul Ben Gurion pentru o cursă inutilă și previzibilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zilnic, sub protecția călătorilor. În Manciuria copiii se joacă pe ulițele orașelor și cărăușii, trecătorii parlamentează blând cu ei ca să-i lese să treacă etc. Prigoana împotriva adventiștilor și evangheliștilor. Ce-am văzut acolo în Iași. Vizită la Verona: dușmanul trivialului. Natura și țăranul.4 Iași Ploești 158 Ploești Deva 173 = 331 x 2 + 100 birt = 762 [1922] Concentrare 1 Oct. Suc. Ord. circ. M.S.M. no. 597 din 10.VI. 1922. Rg. n 13. se guie se urcă vipt mâncare paradaise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
judecând opera literară a timpului, mă văd silit să adresez o mustrare unora dintre scriitorii noștri de talent. E vorba de transcrierea naturalistă a înjurăturilor, prea frecventă astăzi. E lenea de a căuta și a găsi echivalentele artistice pentru vorbiri triviale. Poate fi găsit un motiv artistic în asemenea transcripții care nu sunt totuși transcripții literare? E o îndeletnicire puerilă pe care copiii de la școalele elementare o săvârșesc cu creta pe ziduri ca să dovedească lumii importanța lor. Ar cuteza unii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
socot oare resursele lor majore pentru a-și agrementa stilul? S-ar îndemna să le treacă în adunări publice și pe scenele teatrelor? În așa chip vor oare să facă altor neamuri cunoscută limba noastră populară și literară? Asemenea limbaj trivial nu e nici măcar naturalist. Oamenii noștri muncitori, cu excepția declasaților și bolnavilor alcoolici, nu vorbesc astfel. Asemenea limbaj e un neadevăr și devine o calomnie pe care suntem în drept s-o respingem. Retorica Gropilor lui Ouatu nu are ce căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi fiind oare singurele lor resurse pentru a-și agrementa stilul? S-ar îndemna să le treacă în adunări publice și pe scenă? În așa chip vor oare să facă cunoscută altor neamuri limba noastră populară și literară? Asemenea limbaj trivial nu e nici măcar naturalism; oamenii noștri muncitori, cu excepția declasaților și bețivilor, nu vorbesc astfel. Asemenea limbaj e un neadevăr și devine o calomnie pe care se cuvine s-o respingem. Retorica Gropilor lui Ouatu nu are ce căuta în literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăiți! Cred că la nici unul din spectacolele la care am asistat În viață, nu s-a râs ca În acel moment. Programul și condițiile de viață erau la limita suportabilității. Limbajul, deși eram Într-o școală de ofițeri, era mai trivial decât cel de mahala. I-am sesizat originea În comenzile după care se desfășura instrucția de front. Nu exista comanda: “Capul spre dreapta”, pentru evitarea unor conflicte lingvistice, ci numai “Capul, la dreapta”. Nimeni nu spunea virgula. De aici, de la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
1940, marcată de eforturile colaboratorilor de a contribui la "definirea locului pe care îl poate ocupa Eminescu între scriitorii lumii. Deschiderea este remarcabilă". Apoi, o a treia etapă, cea care începe prin 1948 și ține până prin 1963, una "vehement și trivial bolșevică", poetul intrând în "tăvălugul cominternist", viața și scrisul lui fiind "răstălmăcite în mod grosolan și sinistru". În fine, etapa de după 1964, ce se întinde până azi, este cea care impune o "clară deschidere către normalitate". Fără îndoială, Dan Mănucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru stewardese, pentru însoțitoare de zbor. Cum să țină chelnerul șervețelul. Mă revoltă la culme abordarea asta destul de trivială, care nu ia în calcul că un obiect nu e un simplu obiect, n-are doar o funcție utilitară. Vă rog să mă credeți. O bancnotă nu e o bancnotă și atât. O bere e chiar un obiect social total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori până atunci. Și eu, când scriu despre familii, folosesc exact aceleași materiale ca bârfa. Fac o muncă diferită, dar cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Polygala amara) Familia Caryphylacee. Cocoșel roșu, Floare domnească, (Dianthus carthausianorum), Cocoșel (Dianthus giganteus, Dianthus heuteri, Dianthus armeria, Dianthus silvaticus), Cocoșel domnesc (Lychnis flos cuculi), Cocoșel turcesc, Gușa găinii (Silene antiloparum), Lin (Silene armeria), Struna cocoșului (Silene gallica, Silene dubia, Cerastium triviale), Crăcele (Cerastium cerastoides), Cornuț (Cerastium arvense), Rocoină (Stellaria friseana, Stellaria uliginosa, Stellaria subulata, Stellaria holostea, Stellaria graminea), Steluțe (Stelaria nemorum), Năsiparniță (Moehringia trinervia, Arenaria graminifolia, Arenaria biflora, Arenaria serpylifolia), Buruiana surupăturii (Spergula rubra, Cleranthus uncinatus, Scleranthus dichotomus, Sceranthus perennis, Scleranthus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fost respinsă, "pentru motive că nu are nici o valoare literară" (ceea ce, trebuie s-o recunosc fără ezitare, este riguros exact; dar pe atunci, poate uneori și azi, valoarea literară conta așa de puțin!) și pentru că este imorală și cuprinde expresiuni triviale". (Sunt sigur că astăzi i s-ar obiecta, dimpotrivă, că nu are destul... piper. Cum se schimbă lucrurile!) Noi știam bine însă că unul din principalele și mai ales realele motive pe care se baza hotărârea comitetului îl constituia faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Tanți. P. Cons. Cea mai bună și fastuoasă zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel de aprecieri, m’am întors cu fața’n jos și n’am mai spus nimic. Pe plaja mică numai trei: eu și cele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența lui Macedonski. Refuzul romantismului se degajă din întreaga operă care ridică preocuparea pentru trivialul, anecdoticul existenței cotidiene decupat adesea din ziar, de la rubrica fapt divers, la nivelul unei alegeri estetice substanțiale. Altfel, Momentele și chiar comediile evidențiază decupajele câte unei fraze de sensibilitate roman tică, grefate ironic în contexte prozaice care scot în evidență
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui, Străinul dă un spectacol în fața urbei, prezența sa constituie un spectacol în sine, un spectacol fără nimic spectaculos, însă spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
model, pe cel al dandy-ului, înarmat cu „mănuși ; țilindru ; floare-n piept ; baston subțire”. De obicei, trecem cu ușurință peste aceste detalii, însă ele au ponderea lor în precizarea per- sonajului. Discursul adresat se dorește înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul de limbaj este în măsură să dilueze caracterul dramatic al relatării centrate în jurul unei farse care se termină prost. Personajele farsei sunt introduse în scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]