1,177 matches
-
S-au dus cocorii într-o noapte, Și-au plâns florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Ce ne-ntorc în recea huma. Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii într-o noapte Și-am plâns cu florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Când mă gândesc la recea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă), intră cu toții în frenezia pe care leo dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste dintre troiene, disecarea ca zurilor tuturor mașinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori - ca la steagurile lui Pristanda - a drumurilor blocate și, bineînțeles, găsirea gravidei necesare, în drum spre maternitate. Întrebarea care e pusă obsesiv este de ce stau autoritățile cu mâinile în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
victoria lor. Dar e moartea lor. Adu-ți aminte că Hecuba prefăcută În cățea a Început să umple Tracia cu urletele ei, provocînd mila nu numai a grecilor, dar chiar a Herei care a fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe Astianax să-l omoare, ca să distrugă seminția războinicilor troieni
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
viitor ca de o stîncă, Îl Întrevăd fără să-l pot Înrîuri În nici un fel. Și, În acest timp, cei din jur mă socotesc nebună, rîd și mă batjocoresc pentru tristețea mea. În zadar am Încercat să-i conving pe troieni ce se va Întîmpla dacă fratele meu Paris o va răpi pe frumoasa soție a lui Menelau. Troia nu vrea să asculte plînsul meu. Respingîndu-mă pe mine Își Închipuie că respinge destinul. Vai, părul meu despletit, nebunia mea, vorbele mele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asemenea unui semafor de la colțul străzii. Când fosta lui soție, Tia, plecase ar fi vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens.Troienele reci așternute în sufletul său erau pavoazate cu aceleași sentimente. Nimic concret, nimic lucid și totuși nu-și găsise locul pe acest pământ și nu se simțea în siguranță, țipând în disperare după ceva. În timp ce mergea către locul ei preferat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scurt fragment din această lucrare care prezintă o ipoteză deosebit de importantă pentru românii din totdeauna: „Nu s-a știut (sau nu s-a dorit să se știe) de giganticul arbore genealogic al tracodacilor și nici faptul că Traian a fost Troian-un dac. Războiul cu Decebal a fost un război fratricid. Cel mai mare tezaur al lumii vechi a fost în capitala Daciei. Roma Veche, cu mii de ani înainte de Roma italică (c. 3000 ani î.h .) a fost în actuala
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o nouă vacanță în Grecia a constituit speranța unui an întreg. Și iată-ne din nou aici mai obosiți decât anul trecut. Nu știu sigur dacă sunt la fel de impresionată. Am văzut două spectacole - „Prometeu înlățuit” de Eschil, la Epidavros și „Troienele” de Euripide la Irodion. Am văzut Muzeul Cicladelor, impresionant și straniu; am revăzut Muzeul Național unde anul trecut nu am putut vizita galeria de ceramică. Este imensă și copleșitoare. Am văzut Muzeul Bizantin cu nenumărate icoane frumoase; am văzut Muzeul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am băut binefăcătorul ceai de plante și ne-am întărit și trezit cu cafele, am pornit vesele într-o excursie de pomină cu un microbuz. Am poposit mai întâi la tipografia de la marginea Vâlcei, înspre Govora (vis-a-vis de bisericuța din Troian, pictată de Ecaterina în urmă cu 25 de ani, și unde am stat o vară întreagă înconjurați de flori și sunetele chitărilor), pentru a definitiva afișul final al expoziției ce urmează a fi organizată pentru a încununa activitatea taberei. După ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în Uruguay și, retrospectiv gândind, am multe elemente "pozitive" de luat în calcul din această perioadă, unul din acestea fiind faptul că am reușit "să păcălesc" de 7 ori iarna românească. Am plecat de la București pe un ger năpraznic, cu troiene de zăpadă și gheață peste tot. Duceam cu noi, în afară de obiectele personale, două colete mari cu tot felul de expoziții pe care reușisem să le capăt de la prietenii mei din Ministerul Culturii, Ministerul Turismului, Fundația Culturală Română, dar și achiziționate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți din Orghast, pe când Troienele urmau să aibă ceva din energia dezlănțuită și aparent necontrolată din Orghast 2. Evenimentul se Încheia În jur de ora cinci, când actorii dispăreau În munte În clarobscurul dimineții, după ce Îi Însoțiseră În rol de ghizi pe spectatori. Ultima imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne-a atras atenția Taka-taka-tey taka-taka-cha, cântec coral În cerc, În care se auzea o polifonie pe diverse tonuri, o combinație sofisticată de gamelane și voci, durata mișcării fiind proporțională cu durata sunetului, care m-a inspirat când am montat Troienele. De la balinezi am preluat exercițiul de grup pe care l-am dezvoltat În antrenamentul cu studenții, În care se improvizează cu vocea pe baza unei structuri ritmice repetate, corul răspunzând spontan schimbărilor de energie propuse de fiecare solist aflat În interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu Kanze și să fiu Îmbarcat pe corabia Nô pentru restul vieții. De fapt, zen și Nô sunt, mi-am dat seama, foarte asemănătoare. În amândouă, cheia secretului e să fii În fiecare clipă viu, alert, prezent. Brazilia, candomblé și Troienele Ruth Escobar Îmi telefonează din Săo Paolo. Văzuse Medeea la Paris, când jucasem pe Champs Elysées, invitați de Pierre Cardin la teatrul lui abia Înființat („Espace Cardin“). Cunoscuta actriță braziliană avea o idee: să-mi propună să montez Troienele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și Troienele Ruth Escobar Îmi telefonează din Săo Paolo. Văzuse Medeea la Paris, când jucasem pe Champs Elysées, invitați de Pierre Cardin la teatrul lui abia Înființat („Espace Cardin“). Cunoscuta actriță braziliană avea o idee: să-mi propună să montez Troienele cu trupa ei din Săo Paolo și ea să joace Hecuba. Ruth, sau Ruci, cum i se spunea În portugheză, era pe vremea aceea (1973) vedeta absolută a teatrului brazilian, după marele ei succes cu Balconul lui Genet, montat Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fotbal, unde brazilienii sunt zei, dar noi Încercam să mergem prin teatru mai departe: nu doar trupurile, ci și sentimentele și gândurile trebuiau să participe și să fuzioneze ca un instrument armonios. Totul părea propice pentru a Începe lucrul la Troienele. Fiind curioși să ne inspirăm și din izvoarele de ritual și ceremonie care se practicau În multe colțuri ale țării, eu, Liz și Priscilla ne-am deplasat Într-un sat de lângă Salvador, În Bahia, unde ni s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
New York. Ea a plecat În goană, doar cu pașaportul În buzunar, În timp ce eu și Priscilla am revenit la teatru, unde speram să avem o Întrunire cu actorii pentru Începerea repetițiilor. În schimb, lovitură de teatru, am aflat că proiectul cu Troienele fusese anulat. Nici urmă de Ruth. Mi s-a spus că Teatrul Escobar a dat faliment! Nu puteam să-mi cred urechilor. Actorii brazilieni erau unii În lacrimi, alții resemnați. „Brazilia e țara surprizelor“, Încerca unul să glumească. Nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile. Energiile declanșate În cursul ceremonialurilor din Bahia ne pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească și curioși să fie martori la spectacolul pe care ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească și curioși să fie martori la spectacolul pe care ei nu reușiseră să-l joace. Pentru mine, reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri În lume. În momentul cel mai dezlănțuit al umilirii Elenei, ei au Început chiar să danseze laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace Hecuba, nu m-ar fi chemat la Săo Paolo să pun În scenă Troienele, și fără Troiene nu ar fi existat Trilogia, căci după Medeea și Electra nu intenționam să continui explorarea limbilor moarte! Dar, după călătoria noastră plină de aventuri, reîntorși la New York, nu mai voiam să lăsăm proiectul care deja prinsese formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace Hecuba, nu m-ar fi chemat la Săo Paolo să pun În scenă Troienele, și fără Troiene nu ar fi existat Trilogia, căci după Medeea și Electra nu intenționam să continui explorarea limbilor moarte! Dar, după călătoria noastră plină de aventuri, reîntorși la New York, nu mai voiam să lăsăm proiectul care deja prinsese formă să ne scape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
călătoria noastră plină de aventuri, reîntorși la New York, nu mai voiam să lăsăm proiectul care deja prinsese formă să ne scape printre degete. Am fost salvați de „mama Ellen“, care ne-a ajutat să obținem mijloace modeste pentru a crea Troienele. Nu știam atunci că avea să devină spectacolul cel mai popular din istoria „La Mamei“, cu care trupa americană avea să circule prin toată lumea, nici că douăzeci de ani mai târziu avea să fie jucat și de actorii români, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor aveau să-l poarte prin turnee pe două continente. Chiar și acum e Încă reluat la New York, deși Împotriva dorinței mele. Ellen și cu mine suntem În dezacord profund pe această temă: ea ține morțiș să reia la infinit Troienele, eu cred că un spectacol vorbește timpului În care e conceput și trebuie să știi când să-l oprești. Dar la revenirea din Brazilia, tot răul, dacă a fost un rău, s-a terminat cu bine: Priscilla se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inspirate din călătorie, iar Liz Își Îmbogățise spectaculos vocabularul muzical. În munca de pregătire, o bună parte din antrenamentul vocal se baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare mecanică, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]