1,384 matches
-
bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să aibă de mâncare și în mijlocul verii să nu se strice?”.. Am intrat. Bătrânul a deschis o închipuire de ușă din stuf într-un colț al grădinii... Am rămas cu ochii pironiți pe o sobă în toată regula, pe care tronau două chiupuri bine acoperite și alături un coșuleț cu niște ouă. Ca să nu te plictisești, fă bine și spală cele două ulcele din blidar și pune în ele - așa ca pentru doi oameni cărora li s-a uscat limba-n
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu e nevoie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă băutură... Venise devreme primul asalt al iernii, acela din care, de obicei, natura nu-și mai revine. Răceala își spunea cuvântul crescându-mi iritarea, dimineața flaconul indecent cu picături de nas tronând pe noptieră mă coboară pe scara evoluției spre protozoare, nu mai văd rostul de-a mă bărbieri, spăla pe dinți, da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apoi, cum reușesc sè mè îmbrac primul, în general, nu am nevoie de prea mult timp că sè mè îmbrac, cobor și ies în fața cabanei că sè fumez o țigarè, Afarè, o noapte asprè și clarè, luna, mare pe cer, tronând printre stele, dè impresia cè s-ar fi congelat pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot plimbe așa, până și-o scrântește! Dacă se gândește că o să troneze În biroul ăsta, se Înșală! La Sfântu-Așteaptă! Familia mea e aparatul! Aici am fost, aici rămân, vom fi ce-am fost și Încă și mai și! Nu mă clintește pe mine orice marțafoi... Hai, dă-le-ncoa! Fila nr. 90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acolo domneau doar generalii ruși. Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
impresionat. Am deschis ușile de la capătul treptelor și am rămas o clipă nemișcată, inspirând puternic. Mă simțeam În Camden Town ca acasă, iar asta se datora clubului. Era tapetat cu „fluturași“ de la concertele anterioare, podeaua era de lemn, În mijloc trona un bar uriaș, iar pe lângă pereți, dintr-un capăt În celălalt al Încăperii, stăteau Înșirați tot soiul de pierde-vară, fumând și bând În neștire. Muzica detuna din boxele aflate deasupra capetelor noastre, dar era Încă devreme, așa că nu prea dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-o vadă cineva. Își găsise În sfârșit vocația: era secretara perfectă. — Bună, Sam, mă salută plină de importanță. Ai venit mai devreme. — Semnează-mă În registru. Lou e prin preajmă? — E În birou. Am bătut și am intrat. Lou trona În spatele biroului, tastând la calculator. Își ridică privirea către mine și Întrebă: — Aveți programare, dnă Jones? Dacă nu, vă rog să stabiliți una cu secretara mea. — Ți s-a urcat autoritatea la cap, i-am replicat eu, sever. Ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vadă nimeni altcineva. Ne găseam deja În Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși asupra celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară și, mai presus de orice, Manuscrisul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza. Pe tot parcursul intervenției, n-a Încetat să-și Îndrepte privirile Îngrijorate spre galeria invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât de tare, încât am impresia că tronez deasupra patului ei ca Dumnezeu asupra fiilor Săi, nu numai că știu, dar sunt și vinovată pentru toate, aș fi putut să acționez cumva, dar nu o făcusem, pipăi biroul ei cu degete tremurânde, atât de multe hârtii, unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să mă scol. Pe jos rămăseseră de cu seară discuri, învelitorile lor, paharele, sticlele goale de vin și scrumiera. Pe masă trona jumătate din tortul deformat pe care îl adusesem. Privindu-le, aveam senzația că timpul s-a oprit în loc. Am luat lucrurile de pe jos și am băut două pahare de apă de la chiuvetă. Pe birou se afla un dicționar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cu puțin Înainte de a părăsi cealaltă emisferă, pe când Îmi Încheiam șederea acolo oferindu-mi o călătorie cu avionul pe deasupra pădurilor din Amazonia, Îmi căzu În mână un cotidian local, adus la bord În timpul unei escale la Fortaleza. Pe prima pagină trona fotografia unui ins pe care l-am recunoscut, pentru că Îl văzusem sorbindu-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îi lași nesupravegheați. Totuși, tinerii profesori își scoteau pârleala când se întâmpla să aibă loc susținerea unui grad doi sau unu. Atunci erau invariabil invitați în sala de susținere din care se scoseseră băncile, iar pe mesele dispuse în potcoavă tronau, acoperite cu fețe de masă, platouri cu friptane, ciozvârte, fleici, antricoate, cașcavale, înghețate și torturi cremoase cu glazuri din cele mai îmbietoare. În centrul potcoavei adăstau lăzi de sucuri, vinuri, șampanie. La asemenea agape luau parte cel puțin treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]