9,257 matches
-
însă când mai avea ea timp de asta? Desigur, putea să-și facă timp, cândva, nu trebuia decât să poată ieși o dată mai devreme de la spital, ca să ajungă la bibliotecă, unde sigur aveau cartea, și să o împrumute. Un asemenea trunchi se cerea depășit. Helene puse coșul jos și își propti mâinile de trunchi, încercând să nu strivească vreun gândac, dar acesta nu se mișcă deloc. Mamă, stai puțin! Helene căută o porțiune netedă potrivită, se sprijini cu ambele mâini de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
timp, cândva, nu trebuia decât să poată ieși o dată mai devreme de la spital, ca să ajungă la bibliotecă, unde sigur aveau cartea, și să o împrumute. Un asemenea trunchi se cerea depășit. Helene puse coșul jos și își propti mâinile de trunchi, încercând să nu strivească vreun gândac, dar acesta nu se mișcă deloc. Mamă, stai puțin! Helene căută o porțiune netedă potrivită, se sprijini cu ambele mâini de trunchi și ridică un picior peste el. Trunchiul era atât de lat și
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
se cerea depășit. Helene puse coșul jos și își propti mâinile de trunchi, încercând să nu strivească vreun gândac, dar acesta nu se mișcă deloc. Mamă, stai puțin! Helene căută o porțiune netedă potrivită, se sprijini cu ambele mâini de trunchi și ridică un picior peste el. Trunchiul era atât de lat și de înalt, cum zăcea rostogolit la pământ, încât Helene a trebuit să se așeze pe el. Dar cum se putea da jos acum? S-a auzit un trosnet
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
și își propti mâinile de trunchi, încercând să nu strivească vreun gândac, dar acesta nu se mișcă deloc. Mamă, stai puțin! Helene căută o porțiune netedă potrivită, se sprijini cu ambele mâini de trunchi și ridică un picior peste el. Trunchiul era atât de lat și de înalt, cum zăcea rostogolit la pământ, încât Helene a trebuit să se așeze pe el. Dar cum se putea da jos acum? S-a auzit un trosnet. Trunchiul nu se putea rupe. Trosnetul se
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
și ridică un picior peste el. Trunchiul era atât de lat și de înalt, cum zăcea rostogolit la pământ, încât Helene a trebuit să se așeze pe el. Dar cum se putea da jos acum? S-a auzit un trosnet. Trunchiul nu se putea rupe. Trosnetul se auzi din nou, aproape. Putoarea apăru din nou, Helenei simți că i se pune un nod în gât, i se făcu greață, înghiți și vru să nu mai respire, nici măcar o dată. Mirosul era îngrozitor
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
nici măcar o dată. Mirosul era îngrozitor, nu era de mortăciune, ci de balegă, balegă împuțită. Dar cum era posibil? Doar scăpaseră de miros, de transportul de vite, îl lăsaseră mult în urmă, cu siguranță. Un strănut. Helene s-a întors. Sub trunchi, în groapa săpată de rădăcinile care arătau acum spre cer, stătea ghemuit un om. Helene a deschis gura, dar n-a putut țipa. Sperietura a fost atât de mare, că nici un sunet nu i-a părăsit gâtlejul. Omul se lăsase
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
la doar zece metri distanță de ea. Zâmbetul lui ștrengăresc i se întindea pe față. Ai vrut să te ascunzi? Întreba pur și simplu, nu mai era nevoie să strige, atât de aproape era. Helene se lăsă să alunece de pe trunchi și alergă către el, îl luă de mână și îl trase în altă direcție. Te ajut eu, mamă, dacă nu poți să treci de trunchi, te ajut, eu pot să te ajut, o să vezi. Peter voia să se întoarcă la
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
mai era nevoie să strige, atât de aproape era. Helene se lăsă să alunece de pe trunchi și alergă către el, îl luă de mână și îl trase în altă direcție. Te ajut eu, mamă, dacă nu poți să treci de trunchi, te ajut, eu pot să te ajut, o să vezi. Peter voia să se întoarcă la trunchi, nu voia să meargă în altă direcție, voia să treacă pe deasupra trunchiului și să-i arate mamei lui cum trebuia să sară peste el
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
și alergă către el, îl luă de mână și îl trase în altă direcție. Te ajut eu, mamă, dacă nu poți să treci de trunchi, te ajut, eu pot să te ajut, o să vezi. Peter voia să se întoarcă la trunchi, nu voia să meargă în altă direcție, voia să treacă pe deasupra trunchiului și să-i arate mamei lui cum trebuia să sară peste el. Dar mama lui insista să meargă mai departe și îl trăgea după ea. Dă-mi drumul
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
altă direcție. Te ajut eu, mamă, dacă nu poți să treci de trunchi, te ajut, eu pot să te ajut, o să vezi. Peter voia să se întoarcă la trunchi, nu voia să meargă în altă direcție, voia să treacă pe deasupra trunchiului și să-i arate mamei lui cum trebuia să sară peste el. Dar mama lui insista să meargă mai departe și îl trăgea după ea. Dă-mi drumul, mamă, mă doare. Helene nu-i dădu drumul, alergă, se împiedică, pânze
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
-l răscolește: „Și iată-mă ca unul ce-ar răsfoi imagini/ Dintr-o călătorie pe jumătate vis.” (În parcul Goleștilor). Ilustrațiile lui Ștefan Popescu, prietenul care vede, foarte vag și nepământean, ceea ce Pillat se străduiește să spună precis, abundă de trunchiuri noduroase, de suprafețe șterse de vânt. Nimic calm în noianul de negru stins, pe un galben de filă îmbătrânită. Poate că este o bună lectură, și Florica, aceea pe care o pricepem ca pe un paradis cu podgorii și bunici
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
materie indeterminată, se descoperă treptat o structură specifică a locului. Materia nu mai e neutră, dobîndind note etnice, grație unor inserții silvatice și campestre, „de acasă”: „Libertatea se desprinde din coji de copac, / de mii de ani dospește în întunericul trunchiului/ cum un clei de omizi, / se desprinde cu fluturi și aburi luminați de fulgere” (Neliniștea minții lumina). Nu absentează nici o figurație bisericească, astfel dozată încît să nu dăuneze ansamblului măcar „eretic”, dacă nu pur și simplu impiu: „Aripi de înger
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
anumite particularități pentru a triumfa. Economiștii au realizat un decalog despre cultura chineză și protocolul ce trebuie respectat pentru a câștiga încrederea chinezilor: 1. Salut clar - pentru a demonstra că sunteți deschis la ideile celuilalt, trebuie să înclinați un pic trunchiul și capul atunci când salutați sau când vă luați rămas bun, ca semn de respect. După care se strânge mâna. 2. Cartea de vizită - se oferă întotdeauna la începutul întânirii. Atunci când o primiți pe cea a interlocutorului, studiați-o câteva secunde
10 sfaturi pentru a face afaceri profitabile cu chinezii by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/50870_a_52195]
-
deosebit de ciudat și cât se poate de atent către scara de frânghie. Pe motoretă, șoferul se comporta ca și cum el ar fi fost un boxer în ring iar peretele alunecos al vasului, adversarul lui și, încă măsurându-l, își scutură ușor trunchiul, bătu din picioare și, trecând din defensivă în ofensivă, sări apoi, hop!, dintr-o dată cu tot cu motoretă pe scara de frânghie. „Cu grijă, cu grijă”, strigă el neîntrerupt. Bărbatul purta niște ochelari destul de aburiți și o cască din piele ale
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
pur și simplu al tău. Și știi că e pur și simplu nedrept. Dar nu poți face nimic. Lucrurile s-au strâmbat și apoi sau legat așa, strâmbe ca niște ramuri vrăjite, iar tu ești în pădurea aia cu un trunchi care te apasă pe piept. Te sufoci. Gaetano se ținea strâns de Wii, lua curbele cu 300 la oră la simulatorul de condus. Ea încerca să-l aducă printre ei. - Încearcă să te uiți zece minute la mâna lui Cosmo
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
lui Ion Pop despre Poezia unei generații. Sau ce utile erau cărțile lui Ulici din seria Prima verba. Sau ce bine s-a inserat, la vremea ei, spre finele anilor ’80, rubrica lui Radu G. Țeposu «Cei ce vin», pe trunchiul căreia și-a construit apoi Istoria generației.” Subtile sunt și notațiile despre tehnicile prin care critica literară ar putea deveni parte a unui proces rațional de înțelegere și propagare a valorii: „... critica ar trebui să-și asume (mini)sintezele periodice
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
în coșul asigurărilor de sănătate, se găsește în alt coș. Într-un coș se bagă niște ouă, iese o maioneză și de acolo tu nu o să mai poți recupera cele 8-10 ouă pe care le-ai băgat. Rezidențiatul cuprinde un trunchi comun de 2 ani, la început se intră pe baza mediilor de la facultate, după care urmează un nou examen și rezidenții ar face restul de 3-4-5 ani. Suntem clar împotriva și o considerăm total nepotrivită și periculoasă această formulă, imposibil
PSD face mișto de reforma lui Nicolăescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/34861_a_36186]
-
numai identificarea a 280 de pagini inedite ar fi fost un mic eveniment în receptarea scriitorului. Ediția de față recuperează însă mai mult de atât, și anume traseul unei deveniri interioare, în care teatrul și poezia se întrepătrund, altoite pe trunchiul unei existențe subsumate culturii. Stanca nu este un cronicar literar de meserie, dar urmărește, de pildă, actualitatea literară a anilor ’40, scriind nu numai despre poeți, cât despre Frații Jderi, Gib I. Mihăescu, Liviu Rebranu, Al. Dima, Panait Istrati. Sau
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua precedentă, absorbeau tot mai necruțător lumina care întina, târânduse încet, dinspre răsărit. Trunchiurile copacilor, crengile care, din când în când trosneau, bălăriile pline de mâzgă, putrezite, și însuși «castelul» erau învăluite cu un strat fin, vâscos, parcă agenții întunericului le-ar fi însemnat pe furiș până la noaptea următoare, când poate continua pieirea tenace
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
afla [...] Am împins încet oala metalică, de fapt o tigaie cu bot ascuțit și bont, sub fesele ei crâmpoțite de boală. Și-a făcut nevoile și s-a uitat rugător la mine. Trebuia să o șterg. I-am ridicat puțin trunchiul și am luat hârtia igienică între degete. Atunci am simțit cum pubisul ei emana, chiar și așa, chiar și acolo, o putere, o forță și o energie care nu veneau din carne, care nu veneau din trup. Aceea era femeia
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
în crusta pîinii, în conturul scaunului, într-o cană cu trei garoafe. E în Paștina o natură rustică, iubind asperitățile concrete și simple, cu înclinație htonică spre făpturi de pămînt: ceramică, livezi, cîmpuri, alături de atracția pentru prezențe lemnoase: biserici, ferestre, trunchiuri de pomi. Premisa lui Paștina e că în orice colț de lume substratul spiritual iese la iveală, grija artistului fiind să pună pe pînză ce vede în fața ochilor, căci oricît de banală e realitatea pictată, din ea răzbate epifania. Sacrul
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
așteptându-și moartea, ne înfățișează, pe drumul spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care este natural investit poetul, acest perpetuu „prea cumsecade lucrător cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
lîngă tine și-i auzi numai ecoul din valea unde se muncește alții s-ar cînta numai pe ei înșiși dacă pămîntul ar uita ploaia într-o bună zi trupurile nu mai sunt atrase unele de altele mai adevărați decît trunchiul retezat de furtună nu vrem să fim florile scuturate peste zăpadă sunt o forță pentru doi mîine va fi trasat drumul celor puri se visează la nemișcarea celui care atacă și la iluzia celui care iese din catedrală pretutindeni se
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]