1,978 matches
-
am mai văzut până acum, am ezitat un pic, gândindu-mă parcă la ce ar trebui să spun. Obișnuiam să vin din când în când pe aici pentru a-l vizita pe domnul Charles de Groot la apartamentul 3c. Am tușit. —Mai târziu de ora șapte. Fața i-a rămas neschimbată, dar a înclinat capul într-o parte, ca un semn că ar trebui să continui. Sunt într-o situație destul de jenantă, i-am zis, coborându-mi vocea. Domnul de Groot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să aflu asta, doamnă. Un domn foarte amabil, domnul de Groot. —A fost o mare pierdere pentru mine. Începusem să îi găsesc modul de a vorbi chiar contagios. Domnul de Groot și cu mine eram foarte buni prieteni, am zis, tușind iar. Vorbesc atât de sincer cu dumneavoastră deoarece, după cum am spus, mă aflu acum într-o situație cu adevărat, hmm, delicată. Nu am altă opțiune decât să mă încred în dumneavoastră. În timpul prieteniei mele cu domnul de Groot i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
recunosc că în legătură cu acest subiect sunt de acord cu dumneavoastră, doamnă, a spus. Domnul de Groot era o persoană foarte inteligentă. Iar polițiștii care au venit să percheziționeze apartamentul nu m-au impresionat foarte mult. Erau aroganți la extrem. A tușit ușor. Ajungeam la momentul critic acum. Din păcate, am zis, anticipând ceea ce avea să mă întrebe, nu am cheia de la apartament. Charles a vrut să-mi dea una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Charles să le fi distrus. Îl tot implorasem să o facă. Și-a încrețit puțin buzele, ochii fiindu-i plini de satisfacție. —După ce doamna a urcat, mi-am dat seama că poate exista o altă rezolvare a misterului scrisorilor. A tușit. Nu vreau să fiu indiscret, a zis, uitându-se în jos aparent cu modestie, dacă tonul vocii lui nu ar fi fost destul de sugestiv. Mi-a luat o secundă să-mi dau seama. Îndrăznesc să spun că cineva obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Richard. Apoi am pus în funcțiune robotul și s-au mai adunat vreo sută. Știi, este suficient să fie unul. Apoi toți își sună prietenii și le spun să se ducă să își ia și ei ziarul. David Stronge a tușit discret, parcă pentru a cere o schimbare de subiect. Va fi în curând uitat, a spus Geneviève pentru a-l consola. Și haideți să nu lăsăm asta să ne strice această zi minunată, da? Și-a terminat băutura și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cioburile de sticlă. Belinda nu mă interesa; probabil avea să se drogheze până la moarte, și cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru mine. Calmantele îmi rămăseseră blocate în gât, trimițând valuri de gust amar, acid, în timp ce se dizolvau. Tușind, m-am așezat din nou și am mai luat o gură de vodcă și încă una, până când s-au dus adânc în stomac. Gustul tot a rămas, amar precum cel de aloe. Am luat o ultimă înghițitură din sticlă, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
blînd, ca și cum simpla contemplare a prezenței mele ar fi fost cea mai mare comoară a lui. În fiecare după-amiază venea să mă aștepte la ieșirea de la editură, singurul lui moment de odihnă din Întreaga zi. Eu Îl vedeam umblînd Încovoiat, tușind și simulînd o tărie ce i se dusese pe apa sîmbetei. Mă ducea să luăm masa ori să ne uităm la vitrinele de pe strada Fernando și apoi ne Întorceam acasă, unde el continua să lucreze pînă după miezul nopții. Binecuvînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui se transformase În moarte... Noiamnn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Da, Aaron? Semăna atât de mult cu Lumberg, din Office Space Încât ar fi fost amuzant dacă n-ar fi trebuit să-i Înghit În permanență „sugestiile“. —Eeeei, mă Întrebam doar dacă ai apucat să citești citatul zilei de azi. Tuși zgomotos, cu flegmă și Își Înălță sprâncenele spre mine. —Desigur, Aaron, Îl am chiar aici. „Implicarea individuală Într-un efort de grup - asta face ca o echipă, o firmă, o societate, o civilizație, să funcționeze.“ Da, trebuie să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără telecomandă! fără butuci cumpărați din oraș! - cu pijamale ecosez J. Crew, rațe sălbatice decorative din lemn, suficient alcool ca să ai nevoie de licență și doi cățeluși golden retriever pleoștiți și supraponderali. Am strănutat, mi-au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent abțiguită („Vai, scumpo, Încă un pahar de sherry o să rezolve imediat problema!“) a Început să facă „glume“ pasiv-agresive cum că ar fi contagios, iar tatăl său, bețiv pe față, a lăsat deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a slăbit strânsoarea de menghină și s-a apropiat mult prea mult. —Tu vorbești serios? N-ai auzit? Sunt la apogeul lumii mediatice. Am fost nevoită să-mi folosesc mâna stângă ca să-mi acopăr gura și să mă prefac că tușesc, ca să nu vadă că râd ca o nebună. Încă de la Emory, lui Abby Îi plăcuse să spună că este „la apogeul“ unei chestii - unei frății studențești sau echipei de baschet masculin sau ziarului școlii. Nimeni nu știa cu adevărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintotdeauna, dar el de-abia se uită la mine. Ne Întâlnim tot timpul În oraș, normal, iar el, Înțelegi, știe categoric cine sunt, așa că poate e doar o chestie de timp... Tonul ei căpătă din nou o tentă visătoare. Am tușit, iar ea a revenit la realitate. Tocmai Începusem să mă simt flatată că Philip mă luase pe mine acasă noaptea trecută când ar fi putut s-o aleagă pe Elisa, dar n-am avut șansa să mă bucur prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bine admirați recolta din apartamentul vostru cu vedere la plajă din Key West. A, da, și că vi se pare plictisitor că la cină conversația constă exclusiv din ecopolitică. Cam așa ceva? am zâmbit dulce. Se uită neajutorat la Sammy și tuși de câteva ori. Nu vă faceți probleme, domnule, Bette a reținut povestea, Îl asigură el, așezându-se pe scaunul din dreapta. Lui Simon i s-a cerut În ultima clipă să-l Înlocuiască pe unul dintre muzicienii care lipseau, iar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
extraordinar de interesante, am spus. Ei, nu cumva ăsta e eufemismul secolului? m-am gândit. Cred că am citit cam tot ce s-a scris despre tine, cuvânt cu cuvânt și sună minunat! — Mda, ei, am avut noroc. Mare noroc. Tuși, părând ușor jenat. Bette, am...ăă... am ceva să-ți spun. O, Doamne. Ăsta nu putea să fie În nici un caz un semn bun, de nici o culoare. M-am certat singură pentru entuziasmul meu prematur, pentru că crezusem că telefonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zicând cei mari? Ce să mai facem cu hârbul ista? Da’ la ce armă îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost nevoie de așteptare lungă, fiindcă cei doi l-au îndemnat din priviri să le depene noutățile... Hangiul a tușit ușor, pentru a-și drege glasul. ― Din câte mi-am dat eu seama, dumneavoastră, acolo, în concentrare, ați aflat destule. Că neamțul o pornit să cutreiere lumea cu pușca în mână, declarând război bietei Polonii la întâi septembrie 1939. Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plăcere. Buzz chicoti, pretinse că are un acces de tuse, se întoarse spre Johnny Stompanato și-i șopti: — Sifakis și Lucy Whitehall. Ține-ți gura. Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un pahar cu apă. Buzz continuă să tușească, savurând expresia de pe fața lui Stompanato: un Adonis metamorfozat într-un școlar prins copiind, cu freza lui umflată și perfect uleiată gata să se ofilească de frică. Palmele peste spate date de Cohen deveneau tot mai grele. Buzz luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alibiul Sultanilor: — Ceilalți trei băieți au fost pe scenă pentru ultimele două numere? Managerul încuviință: — Ăhă. Apoi au cântat la o petrecere particulară. Marty ce-a făcut? — A fost asasinat. Mulatrul încercă să inhaleze fumul de țigară și se înecă. Tuși, chiștocul îi căzu din gură și îl călcă cu piciorul, întrebând cu voce răgușită: — Și cine credeți c-a făcut-o? Danny spuse: — Nici tu, nici Sultanii. Dar hai să încercăm ceva: își făcuse Goines vreun obicei murdar? — Poftim? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astfel de legături. Serviciul pe care îl oferim le permite celor acuzați de posibile simpatii comuniste să-și dovedească nevinovăția și să obțină o angajare care altfel le-ar fi refuzată. Mai mult... Mal îl auzi pe dr. Saul Lesnick tușind. Îl studie pe bătrân cu coada ochiului și observă că izbucnirea lui era pe jumătate un hohot de râs. Satterlee se opri. Ellis Loew zise: — Ed, nu putem să scurtăm introducerea și să trecem la treabă? Satterlee se înroși, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
într-un colț, pentru a-i permite echipei să pună la punct documentele necesare pentru marele juriu. Ellis Loew se pregătea de război, iar casa lui de vacanță servea drept comandament. Mal ocupă scaunul liber. Lesnick își aprinse o țigară, tuși, apoi începu să vorbească. Vocea lui era cea a unui evreu important din New York care funcționa cu un singur plămân. Mal recunoscu în discursul acestuia o tonalitate pe care o mai folosise în mod cert și în fața altor polițiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
meu pentru a le interpreta, vă voi sta bucuros la dispoziție. Când rosti ultimele cuvinte, bătrânul aproape se înecă. Întinse mâna după pachetul de țigări. Ellis Loew, cu un pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebui s-o aburească cu o nouă invitație la cină. — Bună ziua, detectiv Upshaw. Danny depuse dosarele delincvenților sexuali pe pupitrul de control. — Unde s-a dus ”Bună, Danny”? Karen își aprinse o țigară în stilul Veronicăi Lake și începu să tușească. Nu fuma decât atunci când le făcea ochi dulci polițiștilor din schimbul de zi. — Sergentul Norris m-a auzit spunându-i lui Eddie Edwards „Eddie” și mi-a zis că ar trebui să mă adresez cu detectiv Edwards și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]