8,428 matches
-
erau acolo. Antonia era îmbrăcată într-un halat matlasat pe care nu-l știam. Avea părul împletit în două cozi care-i coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
faptul că era de dorit, era necesar să-mi acord o perioadă mai lungă de liniște, fără a lua o hotărâre. N-avea nici un rost să mă încarc cu asemenea probleme când, după evenimentele din ultimul timp, eram atât de tulburat și de obosit; iar Antonia și-a propus ca, în absența mea, să-și ofere plăcerea de a ajunge să o cunoască pe Georgie mai bine. Am mai reușit, și asta de asemenea mi-a luat o piatră de pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Platourile sunt zone locuite. — Numai de către cei ce pot rezista la mare înălțime, am zis. Am ridicat paharul spre ei și am băut vinul. Era rece și amărui. Trupul gol al lui Palmer, acoperit doar cu halatul de mătase, mă tulbura. — Antonia mi-a povestit discuția voastră de astăzi, rosti Palmer. Mi-a părut grozav de rău că n-am putut să fiu cu voi, dar a trebuit să-mi consult pacienții. Cred că procedezi foarte bine. O vacanță totală, odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dusese la nimic bun: îmi făcuse mie rău, căci îmi știrbise dragostea pentru iubita mea, îi făcuse rău lui Georgie întrucât ea nu fusese doar trădată, ci pur și simplu lăsată la discreția Antoniei, îi făcuse rău Antoniei pentru că o tulburase, o excitase și o făcuse să născocească planuri care în final nu puteau fi decât dăunătoare. Eram conștient - și lucrul acesta îmi dădea o sumbră și perversă satisfacție - că Antonia era încă departe de a fi emoțional independentă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înțeleg că aveam destule motive să fiu totuși îngrijorat sau mai degrabă speriat și nedumerit, sau mai curând de-a dreptul uluit. Faptul că, având deja de-a face cu două femei, mă mai îndrăgostisem de a treia nu mă tulbura deloc. Forța care mă trăgea acum spre Honor se impunea cu autoritatea unui cataclism; și, cum nu mă încerca nici o umbră de șovăială, nu aveam nici sentimentul lipsei de loialitate, nici frământări legate de lipsă de loialitate. Eu fusesem ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urechi, erau departe de a fi măgulitoare. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; însă era o cale ce părea a duce doar spre umilință și înfrângere. Totuși nici gândul acesta nu mă tulbura prea tare. Gândul că, indiferent cum voi fi primit, o voi vedea din nou pe Honor îmi era suficient, în valul de dorință și nebunie care mă cuprinsese. Mai mult, cred că eram într-o oarecare măsură prizonierul iluziei, împărtășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sale sunt păstrate pe rafturile lăturalnice ale bibliotecii noastre. Ar fi destul de neplăcut să ajungă pe mâini străine. Karp se Îndreptă spre ușă. În loc de asta, Martin a dezvoltat Testifortanul, un medicament care stimulează artificial creșterea cantității de andrină În bărbații tulburați de efectele ginecinei. Influența acestuia asupra potenței e destul de iluzorie. Dar, atâta timp cât oamenii cred În acest medicament, se pare că are efecte pozitive dovedite asupra dorinței sexuale. Vindem cantități importante În fiecare an. Ghidul nostru zâmbi discret. Prometeu și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie, de unde mi-am luat un corn cu cremă de vanilie și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi auzit cuvântul „surpriză“. În orice caz, o denumire mai bună n-aș fi găsit nici eu pentru ce mă aștepta la etajul patru. Ușa mea era Întredeschisă și tocmai mă pregăteam să intru, curios, când un tunet asurzitor tulbură toaleta dintre apartamentul meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama că nu scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva. Până-n ziua de azi. Vezica poa’ să mi se umple și cât un pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul), așa se face că la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre remușcări, nici pomeneală! Răul cauzat unei ființe neajutorate îi face să zâmbească. Doamne sfinte, le înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul acord al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cel mai drăguț apartament din lume. Ești În vacanță? — Sunt dansatoare. Mă duc la Constantinopol. S-a Îmbolnăvit o fată dintr-un show englezesc de-acolo. Pentru o clipă, ținând mâna fetei strânsă Într-a sa, Mabel Warren se simți tulburată de dorința de-a fi generoasă Într-un mod absurd și demonstrativ. De ce n-ar renunța la speranța de-a o mai reține pe Janet Pardoe și n-ar invita-o pe fata asta să-și anuleze contractul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o sfătuiască blând: — Dacă nu-ți poți lua un concediu, Încearcă să fii cât de liniștită poți. Nu te enerva din orice... — Mi-au zis târfă. Își dădu seama că acest cuvânt nu Însemna nimic pentru el. Că nu-i tulbură nici o secundă oglinda minții. Continuă să-i vorbească, tot cu blândețe, despre sănătatea ei, fără s-o privească În ochi. Se gândește la cu totul altceva, Își dădu ea seama și se aplecă nerăbdătoare să-și ia bagajul, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și distribuirea a câte douăzeci de cartușe pentru fiecare om. Asta Îl făcu pe Ninici să se neliniștească. Oare e semn de război, e semn că vin bulgarii? Sau „roșii“? Își aminti ce se Întâmplase la Belgrad și asta Îl tulbură foarte mult. La urma urmelor, se gândi el, sunt tot de-ai noștri, sunt săraci, au neveste și copii. Ultima era o notă către bucătarul unității și conținea instrucțiuni detaliate pentru un prânz În trei, care să fie servit fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu era sigur că, la apariția „Fetițelor lui Dunn“ nu simțise de fapt teamă. Coral nu-i spusese că ar fi urmat să danseze la Petits Champs, dar probabil nici nu știa unde. Și-o aminti cum privea curajoasă și tulburată În Întunericul plin de zgomote. — Mie Îmi place Pera Palace. — Da, am stat o dată acolo, spuse Myatt, dar s-a petrecut ceva stânjenitor. De aceea nu m-am mai dus la ei. — Spune-mi. Hai, nu fi prostuț. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise. Nu părea să fie tulburată câtuși de puțin de această dezvăluire. —Marci, cum adică nu știi? am râs eu. Am uitat. —Marci! —Of, cine mai știe... Christopher probabil că e prin vreun loc oribil cum ar fi Cleveland, ca să vândă ceva. Ce mai contează? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată să aibă o confruntare cu soțul ei decât dacă deține dovezi imbatabile ale minciunilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Considera etalarea ostentativă a fericirii lor „complet inacceptabilă. E tipică pentru ... noii Îmbogățiți. S-a dus pe apa sâmbetei Crăciunul meu.“ Așa că Lauren intră iar În modul de funcționare setat pe divorțata crizată. Felicitarea de Crăciun a lui Louis o tulburase atât de mult, Încât se zvonea că fusese zărită pe Strada Gansevoort la 3 dimineața, În cămașă de noapte și cu șosete, căutându-l pe Louis. A primit invitații pentru Crăciun din Cuba, Rajastan și Palm Beach - și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să o ducem pe Sylvie la un hotel. Nu ar trebui să vorbești cu Hunter sau să-l vezi cel puțin o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos, spre adîncitura dintre sîni, unde se întîlnesc cele două părți ale lanțului de aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]