1,307 matches
-
după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la mânie. Împingându-l cu forța prin tumultul de cai și oameni, pentru a ieși pe poarta templului, le strigară cu disperare altora: — Repede, aduceți-i calul! Unde-i calul stăpânului nostru?! Între timp, Katsuie striga și el: — N-am să mă retrag! Drept cine mă luați? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumea la lucru în folos obștesc. Tatăl meu făcea prestație cu căruța cu boii cărând pietriș pentru consolidarea șoselei spre Crivești - alături de oameni din diferite sate apropiate. Într-una din zile, un vecin îl strigă de departe pe tata. Din tumultul normal al momentului, un cetățean din vecinătatea Criveștilor, auzind numele de „Mânăstireanu”, se adresează celui ce-l strigase pe tata: „- Cum ai spus că-l cheamă pe uncheșul?” - Mânăstireanu, răspunde cel întrebat. - Nu cumva a avut un băiat ofițer în timpul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Occidentală, cu tot ceea ce presupunea luarea la cunoștință a manifestărilor de gen din lumea liberă -, ci pentru că se regăseau întru totul, mai ales în acel spațiu al descătușărilor de energii pozitive. Iar energiile lor se descărcau în explozia luminilor, în tumultul muzicii, în furtuna aplauzelor. O zi și o noapte. Au fost spectacole care au durat două zile. Păunescu se odihnea cu capul pe masă, apoi tresărea, după miezul nopții, într-un vers nou, preluat ca o revelație de Vintilă sau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis să scrie. „Etica și echitatea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele din urmă, horcăielile s-au modulat într-o singură notă susținută, o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putem face dragoste, Cum?! Ea iubindu-mi neastâmpèrul și dorința, bucurându-se de reacțiile mele incontrolabile, atentè, devotându-se cu infinitè dragoste stringentelor cerințe sexuale mateiene, a reușit mai bine decât eu singur aș fi fècut-o vreodatè sè-mi astâmpere vremelnic tumultul sexual, spun vremelnic fiindcè, azi dimineațè, fècându-mi-se din nou dor de ea am ieșit din Institut pretextând unele îndatoriri de serviciu și m-am dus s-o caut la muzeu, În drumul spre muzeu m-am oprit sè cumpèr castane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mine dacă nu vrei să te arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prevedere... Vă veți aduce aminte de cuvintele mele atunci când acești necredincioși Îi vor fi doborât pe apropiații sultanului, ca și pe mai marii statului, atunci când tobele lor vor răsuna pretutindeni și când planurile le vor fi date În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis e adevărat. Să dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hai să părăsim cât mai curând această cetate! — Și unde să mergem? Vom apuca pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta, oaza Isfahanului, până În mahalaua Marbin, situată la apus, fără ca soldații, numeroși, totuși, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mele de străin care făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și fiindcă n-avea altă ambiție decât aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
agățându-se cu forcepsul, cum voi putea sta dreaptă sub hupa1, cum va putea sta el alături de mine, ultima rămășită a măreției sale i-a fost răpită chiar în ziua nunții mele, iar de atunci am ascuns de ochii lui tumultul noii mele vieți, mi-am uitat promisiunea și numai atunci când mergeam să îl vizitez, rareori, umbra termometrului rămasă pe perete îmi mai amintea de ceea ce făcusem, îi promisesem, mâine-dimineață mă duc să îți cumpăr unul exact la fel, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu pierd răsăritul. Ea continuă și îmi pune întrebare după întrebare, iar în tot acest timp mâinile ei îmi mângâie degetele, întrebări simple pentru care, tocmai din pricina simplității lor, uitasem răspunsul, asemenea prietenilor din copilărie care s-au risipit în tumultul vieții, amintindu-mi de o existență îndepărtată, de pe vremea când nici măcar eu nu mă cunoșteam, nu știam ce culori îmi plac, ce îmi place să mănânc și să beau, ce condimente folosesc, ce anotimp prefer, de ce sufăr cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața este fluviu-n marele tumult, Tu, înotătorul pentru idealuri. LA SENECTUTE Noiembrie coboară peste mine Cu-o burniță ce mănfioră, Speranțele simt cum îmi zboară Și-o adiere tristă vine, Noiembrie coboară peste mine. Mă năvălesc din vremuri amintiri, Le cern prin sita deasă-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pleacă puțin capul, cercetînd-o. - Mai spune ceva, începu el târziu. Vorbește. Vorbește-mi, îmi place să te ascult. Femeia își apropie pleoapele, parcă s-ar fi trudit să-și amintească. Brusc, în șoaptă, începu să recite: ... Pe vânturi ascult Orficul tumult Când și-ardică struna Fata verde, Una... Adrian întinse brațul pe deasupra mesei și o întrerupse: - Eu le-am scris? întrebă. Sânt versurile mele? - Nu. Le-a scris cel care a venit după tine. Dar le-a scris pentru tine, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu neființa. Dar, ceea ce nimeni nu îndrăznește să spună, continuă tânărul, este că, în orizontul acestei filozofii, războaiele atomice trebuie, dacă nu justificate, cel puțin acceptate. - Eu însă, adăugă, merg și mai departe: eu justific conflagrațiile nucleare în numele eschatologiei electricității! Tumultul care izbucni în sală obligă pe președinte să-i retragă cuvântul. După câteva minute, tânărul părăsi sala. Îl urmă și-l ajunse în stradă. - Regret că ați fost împiedicat să vă expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere. Personal, sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deplina ancorare în dinamica mundaneității efemere. Așadar, el poate fi înțeles drept parte reală a conglomeratului întru care interrelaționează multiple prezențe și acțiuni umane. Desigur, o astfel de parte nu poate reprezenta decât sclipirea unei picături într-un ocean de tumult temporal și mobilitate existențială. Dar tensiunea ritmată a imensității omenescului ce-și consumă efervescența în istoric se reflectă concentrat, asemeni unei esențe din parfumurile ființei, în atomii existențelor individuale care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
menținându-și, cel mai adesea, apăsarea imprimării sale. Să presupunem acum că omul căruia i-am recunoscut stabilizarea și ancorarea în cotidian, integrarea în resorturile societății dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te și vezi-o. — Vrei să o seduc? Și-apoi îmi aștept cafeaua. Alex rămase tăcută, chemându-și în ajutor vechii ei aliați, mânia și ura, ca să-i astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată nu dorise fierbinte o femeie, cu excepția Lindei. Ca proaspăt văduv, fusese asaltat în special de femei intelectuale americane, dar sporadicele aventuri în care se lăsase antrenat îi stârniseră regrete, lui și mai cu seamă lor. Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]