1,336 matches
-
pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată, după soarele care arsese până în prânz, dar nu era tot cerul acoperit de nori, erau sporadici, nori ce aduceau ploaia pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi trăsnit pe undeva, prin apropiere. Copiii se strânseseră unii lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai murit astăzi electrocutat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Acesta zise simplu: - Am să-ncerc! - Oricum ar fi, eu nu înțeleg să fiu nedreptățită, continuăOlimpia. Sunt cea mai mare din surori și nu-mi dați ce mi se cuvine. - Eu mă gândesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru,tună Stănică. Pentru mine nu vreau nimic, decât pe ea! - Simion este de vină în toată afacerea asta, aruncă Aglae o privire mânioasă spre bătrânul cu broboadă, care lucra mereu ca și când n-ar fi auzit nimic, nu vrea, și nu vrea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu vinzi. Și să mă consulți pe mine când vrei să întreprinzi ceva. Știu eu, cunosc chițibușurile, sunt avocat, îți fac toate gratis. Îmi dai acolo, o nimica toată, pentru deplasări. Întors în sinedriul din casa Aglaei, Stănică începu să tune: G. Călinescu - Mamă-soacră, se petrec lucruri suspecte de tot! De cem-am temut eu, nu scăpați. Moș Costache a vândut restaurantul, acum umblă să vândă, cu siguranță, și casele din Știrbey, mâine o să vândă tot. Ce faci atunci, adică ce facem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-și scoteau din ele teme necunoscute celorlalți, pe care le dezlegau cu soluții tot din revistă, spre ciuda colegilor de dispută, care voiau să știe de unde furaseră ideile. Într-o noapte, discutară despre Dumnezeu. Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pătură, încredințați că o astfel de discuție poate fi primejdioasă pe așa vreme. Răspunse câte unul cu idei de manual, înflorite (studiau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise Aglae. Dumnezeui-a dat talente, pictează, cântă, dar e molatic, n-are curaj, barem să am ceva mai multă avere, nu mi-ar părea rău. Aurica, la fel! Veni vorba de muzică, fiindcă Pascalopol întrebase pe Titi ce cântă. Aglae tună și fulgeră împotriva muzicii clasice, din care nu înțelege nimic, și le împărtăși că-i place ca omul să cânte "cu inima, național". Ghicind punctul sensibil, moșierul schimbă vorba, fără să scape, căci Aurica îl întrebă de ce nu se-nsurase nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se depărtau acum ținîndu-se gât după gât, dîndu-și unul altuia replicile, în semn de jubilație, nu din Shakespeare, cum poate unii ar fi crezut, ci din Opera esoterică a aproape necunoscutului scriitor Adrian Serafim: - Yagdar nu știe ce-i îndurarea!... tună înfiorat primul bărbat, cel durduliu, arătîndu-se complet transformat în privința rafinamentului literar, cu care, de curând, fusese, cât de cât, împropietărit și în care nu scăpa ocazia să se bălăcească. - Cunoaște poveștile multor bărbați... îl acompanie discret și îngrijorat acela care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
armată. Uneori, când își mai aducea aminte, plângea pe furiș, să n-o vadă nimeni. Dar, cu timpul, sfiala trecuse. Bărbatul nu i se mai păruse atât de urât. Numai să nu fi fost atât de întunecat, de parcă îi tot tuna și fulgera. Rareori se apropia de el - și atunci cu spaimă. Nu știa ce suflet are. Când se bucura, se bucura puțin, parcă i-ar fi fost rușine să râdă. Îl auzea numai pe Ia prînz: - Gata masa? - Gata. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îndreaptă înspre nemăsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. După ce vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfârșești cu furia spre cer. Blestemul e atașare de viață prin aparențe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni și fulgeri decât dintr-o poziție absolută într-o valoare. Iov iubește viața cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sunt nouri cari, întunecînd ceriul, întunecă pământul. O, nourii - regi ai pământului vor mâna totdeuna tunetele lor - rezbele asupra popoarălor de valuri; cu toate că acei {EminescuOpVII 181} nori nu sunt alta decât însuși respirarea ghețoasă și întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră și acopăr cu o perdea de fier Soarele aurit, și până ce vor fi ei tirani asupra frunților de valuri, până ce întunericul ce-l aruncă ei prin umbra lor cea mare va pătrunde sufletul adânc al mărei c-o noapte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Între ele.” Alecu nu rămîne Însă prea mult filozof. Triada nu-l duce, probabil, prea departe. Revine la focul și la pedeapsa lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nisipul mării, codrii mișcători etc, pentru a sugera o agresiune În valuri și o rezistență de granit. Nici una din marile comparații romantice nu lipsește. Ele au ceva grandios și năprasnic: „Ca o stîncă naltă Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale PÎnă-n fund, În fund de vale, Astfel crunt ostașul meu...” Arta antitezei (Fiul Romei, de o parte, și nisipurile, codrii mișcători, hidra, negurile năvălitoare de cealaltă parte) angajează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mică măsură, și o dialectică a elementelor. Acelea ce definesc sentinela romană, mitul, cu alte cuvinte, al trăiniciei hotarelor și al eternității ființei naționale, vin din lumea simbolurilor consistente și grandioase: falnic, tare ca un leu, stînca naltă, glasul ei tună, prăvălită - ea rumpe și zdrobește etc. La aceste imagini ale durității și forței, se asociază altele venite din aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grîne. Dama la modă pune, În fine, să fie scoasă livada străbună și comandă tufari de Anglia. Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca să-i facă să se pocăiască. E-adevărat, dar în zilele ciumei, cel puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei pedepse pe cale să sosească; dacă murea vreo găină, chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise de ciumă. Ne trezeam noaptea dând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă se purta în halul ăla. Și s-au dus să informeze mai departe. Hohotele de râs ale lui Tommaso îi trezeau pe cei închiși și pe cei de pază în toiul nopții. După care, cu glasul lui puternic, baritonal, tuna: Știința poeziei va demonstra canaliilor din Sfânta Inchiziție că legile lui Dumnezeu sunt mult mai necuprinse și dăinuitoare decât meschinele lor planuri de prigonitori. Ne dau șoareci de mâncare, iar eu mănânc șoareci. I se striga în cor să tacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
secretă. Acceptase să declare drept apocrife cele două opere menționate, dar atunci când au pretins că va trebui să semneze o invectivă împotriva lui Galilei și împotriva cărții acestuia Dialogo sopro i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea a ieși din măruntaiele pământului și care părea să fărâme lucrurile de jur împrejur: Galileo a fost prietenul meu și nu înțeleg să-mi repudiez prietenii. Și despre Galilei am scris o Apologie în 1616
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pomponescu întreba despre toți, înlocuind percepția directă cu ancheta. Conversația sa mai atinse și un alt subiect. Când madam Pomponescu-Mamy sfătui pe Pomponescu să-și menajeze sănătatea, madam Pomponescumamă observă impetuos: - În familiile noastre toți au fost voinici și sănătoși tun. Pot să zic că cei mai mulți au murit de bătrânețe. Pomponescu făcu atunci aceste reflecții: - În anume condiții, longevitatea constituie o povară pentruindividul însuși. Când ai ajuns la bătrânețe, în situația de a trăi într-o lume pe care n-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al schimburilor la nivel educațional. În anul 1989, studenții protestatari au înălțat o replică a Statuii Libertății în Piața Tiananmen. O disidentă i-a mărturisit unui reporter că atunci când era obligată să-i asculte pe liderii locali ai Partidului Comunist tunând și fulgerând împotriva Americii, fredona în minte melodii ale lui Bob Dylan, purtând în felul acesta în sinea ei o revoluție tăcută. Un alt reporter a remarcat faptul că "multă lume este de părere că pătrunderea treptată a producțiilor hollywoodiene
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Times, 2 ianuarie 2003, p. 1; "Anti-Americanism and Television", The Economist, 5 aprilie 2003, p. 59. 69. John G. Blair, "First Steps Toward Globalization", în Wagnleitner și May, "Here, There and Everywhere", p. 27. 70. Jo Johnson, "Paris Deputies in Tune with Plans for State to Fund 24-Hour "French CNN", Financial Times, 15 mai 2003, p. 10. 71. J. Mitchell Jaffee și Gabriel Weimann, "The New Lord of the Global Village?", în Wagnleitner și May, "Here, There and Everywhere", p. 291
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]