1,812 matches
-
o priveam prin oglindă îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă uitam atent, vedeam că eram, într-adevăr, eu. În același timp stăteam pe scaun și frizerul mă tundea. Eu mă uitam înfricoșat prin oglindă la mine care țipam ca un isteric. Și eu cel de pe scaun mă temeam să nu fiu recunoscut. Să nu se vadă că tot eu țipam. Aș fi vrut să mă scol, să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și praful (sau noroaiele, în funcție de anotimp) din București, suntem victime ușoare ale snobilor care trăiesc, în Beverly Hills, într-un lux tihnit, care ia tot ce e bun din "patriarhal" și "urban". Practic, fiecare vilă are parcul ei. Gazonul e tuns ireproșabil, udat zilnic și strălucește de curățenie. Florile au culori luminoase, aproape tropicale. Nu auzi nici o larmă. Nu vezi nici un pieton. Rar, trece câte o mașină. Totul pare desprins dintr-un basm cu milionari cumsecade care nu fac toată viața
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
diafan și avea eclipse de memorie. Tocmai în ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e drept, ă la gargonne, fără să-și dea seama că-i rămâne un; fel de puf creț, negru pe un cap băiețesc, ca după tifos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt: enigmă cu lacăt închis pe-o aripă de vis. -7- Zbor, născut din mări
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care le dorește. Asta îl deosebește de celelalte viețuitoare. Să facă ce dorește cu trupul său. - Memoria omului e atât de veche și încărcată de sensuri ca și nefericirea. - Le-am spus principiul meu cum că oaia trebuie să fie tunsă și nu jupuită, când adună biruri pentru a apărea cât mai buni, să mai rămână ceva și pentru viitor. - De cel mândru nu mă tem, pe cel smerit nu-l disprețuiesc. - Gloria e doliul fericirii, un fel de moarte in
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
derbedeii, ș-acolo a găsit sonetu’ care avea el interes. După asta mare scriitor aici a fost Ionel. - Teodoreanu, dragă ! El a fost și profesor universitar. Și Păstă... Păsti... - Păstorel. - Așa, așa ! Dija mata îl cunoști. Pe ăsta l-am tuns eu de multe ori. Da’ mare bețiv, uiu !... Să am eu atâția lei în buzunar de câte ori l-am văzut jos pe trotuar ! Da’ ce crezi, scriitori n-am avut ? Mulți. I-un popor cu-așa niște talente că stai să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Capitală. Mărinimos, mi-a dat ocazia să fac prima călătorie din viața mea cu automobilul. Dar șoferul nu e obligat să fie politicos și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului unde e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chemat. După ce l-a ascultat (nu cu prea mare atenție) respectivul a zis că cheamă Miliția, că de ce-i vin lui pe cap tot felul de indivizi, cu tot felul de fleacuri, el are treabă aici, nu e pus să tundă oi... Caii s-au dus, mânzul a plecat odată cu ei, nimeni nu știe unde... În același an a murit și Dumitru, singurul băiat al lui nenea Fănică. Pentru o vreme, cântecele nu și-au mai aflat sălaș în glasul de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dovedească terapeutică. Și poate că asta era o cruzime mai mare, iluzia care justifica testele neautorizate pe subiecți reali. Mark se opri în loc când în pragul ușii apăru, triumfătoare, Karin Schluter. Ceva se schimbase, își făcuse ceva la păr - îl tunsese și-l ondulase. Fard de pleoape albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum Îi spuneam lui taică-tu mai tîrziu, ceilalți se gîndiseră la tot ce i-ar fi putut fi de folos ca să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era îmbrăcat cu o tunică lungă până la genunchi si încinsă peste brâu, iar pe deasupra era aruncată o manta fără mâneci, prinsă pe umăr cu o agrafă. Atât Geții cât și Dacii purtau bărbi pline și după cum se vede nu se tundeau nici se grijau mai niciodată, pentru care îi și numește Ovidiu neîngrijiți, netunși și zburliți.» Părul îl purtau retezat în frunte și în plete lungi pe tâmple și ceafă. Femeile aveau două tunici, una lungă până în călcâi, și alta deasupra
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
schițe și din memorie, perspectivele lui preferate fuseseră deja topite într-una, cînd a apărut o nouă problemă. Intenționase să populeze pînza cu diverse activități de duminică după-amiază: copii care pescuiau pești mărunți cu borcane de gem, o femeie care tundea gardul viu din jurul căsuței paznicului ecluzelor, un pensionar care își antrena cîinele pe un edec. Acum însă ecluzele arătau atît de solide, că dorea să le transforme într-o ramă pentru ceva mult mai vast. Deschise ultima carte a Bibliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oftă și-i mulțumi, iar ea îl urmări cum mănîncă. — Ți-am luat hainele, zise ea - erau groaznic de murdare. Dar ai un costum și lenjerie nouă jos, în sacristie. — A. — Cred că trebuie să te bărbierești și să te tunzi. Jack a fost frizer pe vremuri. Vrei să-l rog să se ocupe de asta? — Nu. — îi permiți lui Sludden să-ți vorbească? El o privi lung. Ea roși și zise: — Adică, dacă vine să te vadă, n-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Petru și-a răsucit iar capul spre mine. Întinsese o mână, râcâia în aer. „Tu nu înțelegi, Laurențiu“, mi-a spus (am acceptat cu oarecare neplăcere numele care nu era al meu), „ea nu deschide pentru că au bătut-o. Au tuns-o și îi e rușine... Au încuiat-o înăuntru. Nu poate să deschidă...“. Scosese gura din scoică și vorbea cu ea, poate că și gândea, undeva în ghemuirea lui. „O strigi prea încet“, am continuat eu. „Poate că nu te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așeză pe un jilț comod, acoperit cu piele întunecată, și se apucă de lucru, așa cum se afla. Părul, de o culoare mai deschisă decât pielea scaunelor, cu câteva fire albe numai, îi era în dezordine și avea nevoie să fie tuns. Nici mustața nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui, dar chiar și lui, au avut toate o anume brutalitate, fără cuvintele de politețe obligatorii, doamnă, domnule, mulțumesc; iar când mi-a mulțumit el, n-am spus niciodată, în replică, „vă rog“ sau „vă rog, domnule!“; părul meu e tuns ciudat, proaspăt tuns, în schimb povestea cu obrazul ras complet, la vârsta mea...; par să am o anume frică de cai; vorbesc rar, dar când vorbesc e ceva ciudat, n-ar putea spune ce; iar despre cum am mâncat micul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi - nvățat carte De nu ne lua la oaste. Luni ne pregătia Și marți ne pornia. Eu îi zisei mamei: - Sui, maică-n deal la cruce Să vezi Cuza cum ne duce, Că ne duce ca pe boi, Și ne tunde ca pe oi, Și ne dă chica-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De părinți și de-a mea casă. Ei bine s-or sfătuit Pe mine m-or despărțit Ca și ceriul de pământ Și tare m-or depărtat De părinți și de-al meu sat. Când pe mine că m-or tuns Uni - or râs și alți - o plâns - Alții ziceau că mi-s bat, Da eu, Doamne, n-am fost bat, Ci num-am fost supărat Că-n grea slujbă am jurat Su steagu - mpăratului Asemenea capului. - Căpitane - mpărătesc, Lasă-mă să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se părea un amănunt esențial. "Alecu... Alecu... Doar îl cunosc bine. Cineva i-a șters fața. Cu guma... Nu reușesc deloc..." Capul îl durea. O durere care-și deschisese pârtie de la rădăcina frunții peste creștet, până la ceafă. Acolo unde se tund incașii. Cineva umbla la clanță. Doru Matei șopti: ― Unchiul Alecu... Acum am să-mi amintesc. Melania Lupu aprinse lumina brusc. Sculptorul țipă și își duse mâna la ochi. ― De ce stați pe întuneric, domnule Matei? Sper că vă simțiți mai bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sfârșit reproduce portretul doctorului Rieux, dat de Tarrou. După cât poate aprecia povestitorul, e destul de fidel. "Pare de treizeci și cinci de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna strânse. Are întrucâtva înfățișarea unui țăran sicilian cu pielea lui arsă de soare și hainele lui în tonuri veșnic închise, dar care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oriunde în lume, spuse el cum ieșiră în grădină, o peluză mare, dreptunghiulară, așezată în fața unei case coloniale impunătoare. Nu se mai auzea vacarmul străzii Agron acum. Singurul zgomot era făcut de un grădinar în vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare închisă și cămașă albă, ambele părând scumpe. Părul, de un negru intens, era bine tuns. După felul în care gravitau oamenii în jurul lui, părea să fie o persoană importantă sau de succes, într-un fel sau altul. Are aproape de patruzeci de ani, observă Maggie; după toate aparențele, e neînsurat. Și în cele din urmă, văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]