2,252 matches
-
Întunecă. La spitalul de femei Desdemona a avut un travaliu de șase ore. Bebelușul s-a născut asistat de doctorul Philobosian, iar sexul i-a fost dezvăluit așa cum se obișnuiește: desfăcându-i picioarele și constatând. ― Felicitări. Un băiat. Desdemona, vizibil ușurată, strigă: ― N-are păr decât pe cap! Lefty sosi la spital la puțin timp după aceea. Mersese pe jos până la mal și făcuse autostopul, ajungând acasă cu un camion care transporta lapte. Acum stătea la geamul camerei copiilor, cu subsuorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-i spun mamei mele, dar n-aș fi fost În stare să explic ce. Nu făceam legătura dintre acest sentiment și sex. Nici nu știam că există așa ceva. ― Pot s-o invit și eu la noi? ― Normal, spuse Tessie, ușurată că singurătatea mea În cartier luase sfârșit. ― Pun pariu că n-a mai văzut așa o casă ca a noastră. Și acum e o zi friguroasă și Întunecată de octombrie, cam cu o săptămână mai târziu. De după o casă galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La liceu. ― La liceu? Deja? Cred că Îmbătrânesc. Comportamentul său manierat nu era cu nimic diferit de cum fusese dintotdeauna. Sunetele ciudate pe care le scotea În continuare mărturiile Lumii Vechi evidențiate În dinții lui mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape de el. CE? E DE AJUNS, MIHAIL! CE? E DE AJUNS! AM AUZIT. CE E DE AJUNS? RAMPA. E BUNĂ AȘA! Făcuse semn la toți să înceteze și, foarte rapid, zgomotul se estompă și se pierdu în aer. Toți răsuflau ușurați și se așezară pentru a-și trage sufletele. Ba nu e bun așa, Corvium! E foarte bun, Mihail. Nu avem nevoie de perfecțiune aici. Trimite-i înăuntru, la celelalte scări. Ți-aș propune să pui rampe la scările profesorilor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să intre în ultimele zece minute din oră și să anunțe lucrarea de o oră în doar câteva minute. Timpul a trecut și temerea colegilor mei nu s-a mai adeverit. S-a sunat de pauză și toți am răsuflat ușurați. Urmau trei ore de matematică. Aici, regula era să fim ascultați de fiecare dată, așa că și pauza asta a fost irosită cu învățarea și repetarea materiei. S-a sunat de oră mai repede decât vroiam. Și aici, profesorul a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
simulăm un vis, crezând pueril, în subconștientul nostru, că ne vom trezi în orice clipă din acest coșmar și că șeful clasei noastre va fi la locul său, în penultima bancă de pe rândul de la geam. Credeam că ne vom trezi ușurați, găsindu-l în fața tablei negre anunțându-ne un picnic sau o ieșire în colectiv în afara orașului. Pășeam încet și cu grijă în acea liniște mormântală. Distanța dintre noi se micșora și nu ne mai trezeam, Orande rămânând, în continuare, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sugerat eu și mai toți nutreau aceleași planuri de răzbunare care în mintea mea erau de mult timp formate. Cu toate astea, totul era ca pe muchie de cuțit. Dacă în următoarele zile totul decurgea cum doream eu, puteam răsufla ușurat, căci evenimentele ce se vor fi pus în mișcare până atunci nu vor mai putea fi oprite, dar dacă chiar și cel mai mic detaliu, chiar și cea mai neimportantă persoană nu acționa cum doream și nu producea efectul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dispreț Ministrul. Eu, fată, nu te mai recunosc ca fiică a mea, scuipă el înspre fosta sa moștenitoare. Și se îndreptă nepăsător spre ieșire. S-a adresat Anei, dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
domnule comisar. Spune la revedere, nevestico... În momentul În care cei doi se Îndepărtau, Maigret Încă zîmbea de pitorescul și de destinul fostului hoț de buzunare. Apoi, soția lui Îi văzu fața devenind treptat gravă, sprîncenele Încruntîndu-i-se. În sfîrșit, oftă ușurat. — Cred că am găsit de ce... — De ce a fost asasinată femeia? — Nu. De ce În ziua aceea. De ce nu acum o lună sau un an. Ce vrei să spui? — De cînd ne aflăm aici, Întîlnim aceiași oameni de două-trei ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că s-ar putea ca împă ratul să nu-l pedepsească nici pe el prea rău, din aceleași mo tive... — Vă puteți duce la consuli, la pretori, la chestori, unde vreți, rostește Augustus. Fulcinius suspină pe jumătate înciudat, pe jumătate ușurat. Așa este. Pentru toate delictele există tribunale alternative. Ar fi nevoie de bunăvoința împăratului ca să accepte un asemenea caz. Depinde din nou numai de el dacă refuză, și se pare că asta are de gând să facă... Se crispează. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din locul în care simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apa sfântă? Una dintre fete o liniștește: — Am fost eu, mamă Occia. M-a însoțit și Publia. Numai voi două? se cutremură oarba. E indecent pentru preotese să umble singure pe drum. — A fost și lictorul cu noi. Bătrâna răsuflă ușurată. Așa mai merge. Nimănui nu-i este îngăduit să se apropie de o vestală. Până și un consul e dator să se dea în lături ca s-o lase să treacă. Mai avem de spălat vasele sacre și gata. Una
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu poetul Propertius. Se salută cu soția acestuia, Aelia Galla, nimeni alta decât fiica lui Aelius Gallus, al doilea prefect al Egiptului. Îl caută din priviri și pe Aelius Seianus, cel ce a fost de curând adoptat de Propertius. Răsuflă ușurată că nu-l vede. Niciodată nu a avut încredere în acest prieten cu inima vicleană al lui Tiberius. Dar tatăl lui, Seius Strabo, este prezent, împre ună cu frații, verii și unchii săi. Toți de rang consular. Prefectul gărzii exercită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înfumurați ca el vor avea de a face cu prestigiu, demnitate, măreție, putere și voință. Calități pe care rareori le găsești chiar și în operele consacrate. Constată că s-a lăsat tăcerea. Un alt vorbitor a urcat pe scenă. Răsuflă ușurată. Nu e rândul Livillei. Se sprijină mai confortabil de spătarul catedrei și se pregătește să asculte în liniște. Poetul e protejatul ei, Maternus. Azi are prima lui lectură pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât de călduroasă. Nu-i vine să creadă. Oamenii par ahtiați după acest gen de spectacol liber. Probabil pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o are și pe aia. Ține la viață. Însă în sens negativ. I-e frică de efort, de moarte, de durere, de umi lință, de trai prost... Observă fără să vrea că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus se pune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușesc să o stăpânească pe Agrippina, care urlă ca ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da atâtea ifose de cărturar, că ți stă mai bine cu poalele-n cap! — Taci! o zgâlțâie Vipsania. Se uită prin jur și răsuflă ușurată. Bine măcar că nu e nimeni. Agrippina face o mutră nevinovată: Am întrebat-o pe Domitia ce-a căutat la Claros. Nu era nevoie să-mi sară la beregată pentru asta. Antonia și-a revenit îndeajuns ca să-și certe nora: Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare în ordine. Dincolo de arenă, întrezărește arcadele interioare și capetele punctiforme ale puzderiei de spectatori. Însă porticul nenumerotat dinspre nord, între arcada a treizeci și opta și a treizeci și noua, pe unde intră îm pă ratul și pe unde poți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți că e momentul să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe piept. Răsuflă ușurat. Totul e în regulă. Se întoarce spre Herodes: — Sper că magul ăla al tău nu mijlocește dezgroparea comorilor și nici nu tămăduiește boli. Din nou stăpân pe sine, Agrippa clatină din cap: — N-am auzit să fi înviat până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit cumva tămâia cu vin? se întreabă Nero. Dacă da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apare clar, cu litere de foc, în minte. Acest dialog religios este matricea care ține împreună elementele disparate ale societății unui imperiu universal. Evident, nu presupune și sinceritate teologică. Oricum, nu are nici o importanță. Dialogul este cel care contează. Răsuflă ușurat, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Poate acum să urmărească în liniște desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere acum. Săraca de tine, spune Geraldine, dar eu cred că de fapt se simte ușurată. Geraldine știe că eu pot să scriu. Geraldine nu ar fi ajuns nicăieri fără mine, pentru că de fiecare dată când are un termen limită, eu sunt cea la care fuge să ceară ajutor. Cel puțin o dată pe săptămână, stau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în spatele meu. ― O, DOAMNE! Mă uit și eu la ecran, îmi duc o mână la gură și preț de o secundă, se pare că amândoi rămânem înlemniți de groază. Imediat ce ne-am revenit, ne întoarcem ca doi nebuni, suspinând apoi ușurați că nu e nimeni în birou. Pentru că acolo, pe ecran, ceea ce era mai devreme o căsuță este acum o imensă imagine color a unei femei goale, cu picioarele depărtate, și cu penisul unui bărbat în gură, în timp ce un altul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]