1,207 matches
-
a doua zi la serviciu după ce bem cafea și citim manuscrise ce nici prin minte nu vă trece ce scriu unii, Pufuleț se numea romanul istoric de azi de pe biroul meu, acum aud acorduri din Schumann, acum adică atunci cînd ucigașul serial povestește-n Închisoare În fața reporterului neliniștit și a lumii Întregi cam ce gîndește el, hopa, aici e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mușchi de spital și poliomielită facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înăbușe scandalul, ca să protejeze Departamentul. Dar Karen o să afle și ceea ce a mai rămas din căsnicia lui o să se ducă de rîpă - pentru că ea abia dacă se putea Împăca cu gîndul că se măritase cu un bețiv - și țucălar pe deasupra. „Ucigaș“ era un glonte de care nici unul dintre ei nu se putea feri. Trei ore de zbor, trei ore de răgaz ca să cumpănească. Avionul ateriză În Puget Sound. Jack luă un taxi spre McNeil. Urît: un monolit cenușiu pe o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie pe aici un nebun ucigaș? — Cam asta ar fi, domnule. Și cum ne-ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică, orice-ați face. Luați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să întârziem momentul dureros... Lidișca era mai timidă și ascultătoare, ținea palmele întinse, iar dupa prima lovitură urmăream cum pielea se colora în roșu, iar palma se umfla sub privirile noastre speriate. Eu mai fentam, retrăgeam palma chiar când linia ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată de nereusită, mă așeza la colț, intr-un picior, sau cu genunchii pe coji de nuci. Acolo stăteam până la sfârșitul orei. Când mă ridicau colegii, genunchii mei arătau ca o dantelă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de un piroman care pătrunsese În conac și Își Începuse lucrarea ucigașă Încă de pe scara interioară. Trei sticle goale cu reziduuri de eter și benzină fuseseră găsite În bucătărie. O a patra, pe jumătate golită, se afla În mîinile fratelui meu care aștepta poliția ca să i se predea. O a cincea, plină-ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu știu dacă am fi avut până la urmă noroc! Basarabenii erau priviți cu suspiciune din capul locului: cine să te ocrotească, cine să te ascundă pe tine, basarabean, fugar de mortala asuprire bolșevică? Pe tine, basarabean prigonit și vânat de către ucigașa putere sovietică? Cine să te ia sub pavăză, pe tine, cel respins și ținut la distanță de cei din Țara-mamă, acestora fiindu-le teamă să nu-și atragă urgia asupra lor înșiși și asupra celor apropiați ? Când nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ursului, dar avea o fenomenală memorie auditivă, i-au fost de-ajuns primele rânduri muzicale, ca să-și aducă aminte de neuitata melodie, întrucât văzuse filmul acela cu scene atroce în care bravura prizonierilor din lagărele de exterminare depășea ferocitatea gardienilor ucigași. Deși, adesea, resimțise un fior de oroare, se interesă din politețe: Cred că am auzit acest cântec interpretat de mulțimea deținuților de la Auschwitz. În filmul acela, în filmul acela, care se chema, se chema... Nu-și aduse aminte cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
față și cu o privire scurtă, dar intensă, analizează atent pe cei doi, apoi revine din nou la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației, părând în mâinile lui mai degrabă niște arme ucigașe. Pe șervetul alb, prins în gulerul cămășii cafenii, se ghicesc urmele unor degete. Câteva firmituri punctează reverele uniformei negre. Marius împinge în spatele Smarandei un scaun, apoi se așează și el. Ceremonios, maître depune pe scrobeala imaculată a fețelor de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în urmă nu avuseseră drept unică grijă decât un șofer slab de înger, acum sunt copleșiți de focul ucigaș care coboară peste ei parcă direct din cer. Unii dintre soldații adăpostiți în spatele camioanelor, încearcă să reziste. Trag mai mult la întâmplare, dar exemplul lor este urmat și de alții. Deruta este înlocuită treptat cu un început de organizare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în cap. Sânge și creieri sunt împroșcați în jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
istoria să scrie că în suta a nouăsprezecea, sub guvernul d-lor Rosetti-Brătianu-Warszawski, regimentele munților și șesurilor României s-au luptat cu frigul, foamea și glonții ca să treacă țara lor din stăpânirea nominală a vitejilor osmani sub stăpânirea reală și ucigașă a idrei jidovești. Din capul locului am întrebat pe "Romînul" ce are de gând guvernul să propuie în cestiunea izraelită, cari sânt opiniunile lui. Până acum tăcere absolută. D. Brătianu ne asigură că e cestiune foarte gravă, ca și când cu asta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu puteam fi capabil de a mă apropia și înțelege și mai ales iubi un copil. Parcă mi-ar fi spus că eram un fel de monstru... Asta ar fi fost de ajuns să nască în mine o ură sălbatică, ucigașă, pentru sufletul ei, care îmi părea diform. Dar îmi aminteam că în cei trei ani cât stătusem închis, totuși învățase copilul să-mi spună tati și nu totdeauna fericirea mea de a-mi iubi fetița îi turbura astfel mintea. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plecăm în altă parte, dorisem doar să le urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
motiv. El dispunea de o flotă aflată undeva, departe de acolo, cu tot atâtea nave în ea câți oameni avea nava de război Dzan. Ce căuta Enro aici, cu părul acela roșu ca flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
amară a sistemului de pîn' acum, să-i fie de bine. Noi credem însă că un sistem care, oricât s-ar îmbogăți patrioții, are de rezultat moartea reală a unei nații e tot ce se poate mai rău și mai ucigaș ca sistem. Dar care e originea comună a acestor rele? Declasarea, zicem noi, înmulțirea peste măsură a oamenilor ce trăiesc din munca aceleiași sume de producători. În alte țări clasele superioare compensează prin munca lor intelectuală munca materială a celor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
era aceea pentru care lucrau romîni? Oare prezentul și numai prezentul determină actele unui om? Desigur că gloria partidului roșu nu merită un sacrificiu, o picătură de sânge românesc, precum nu merită un ban românesc. Desigur că domnia strivitoare și ucigașă de populație a acestui partid de venetici nu merită nici o jertfă din partea cuiva și ar merita din contra învățămintele lui Vlad Vodă Țepeș... Dar deasupra mizeriei actuale stăpânește liniștit steaua neamului românesc, aprinsă trecutului și viitorului nostru. Nu pentru otelul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pierd identitățile într-un oraș de sticlă ce pare versiunea postmodernă a Turnului Babel. Quinn își luase rolul atât de mult în serios, încât stătuse câteva luni de zile pe stradă, pentru a urmări locuința clientului său, în așteptarea potențialului ucigaș. Când se întoarce acasă toamna, realizează că apartamentul în care locuia cu chirie a fost dat unei tinere, iar toate lucrurile sale au dispărut. Ultimul gest va fi chiar dispariția lui Quinn, după ce vorbește la telefon cu Paul Auster, care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de care are nevoie, în timp ce acesta este ținut încuiat în locuința ei. Combinația de salvatoare, fană și torționară horror se dovedește a fi incompletă. Sheldon descoperă un caiet cu tăieturi din ziare, colectate de Annie, ce sugerează că salvatoarea e ucigaș în serie. Toate acestea sunt foarte convingătoare pentru Sheldon, care acceptă misiunea de a rescrie ultimul roman, după principiul "cititorul nostru, stăpânul nostru". Pentru a nu fi o activitate prea plicticoasă, rescrierea este însoțită de diferite incidente horror, ce duc
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
simbrie la oameni ce își fac o profesie din crimă, fie împotriva albilor, pe care îi jefuiesc și îi omoară, fie împotriva indienilor, ale căror scalpuri le aduc recompense din partea guvernului mexican. Fiecare pe rând din membrii celor două bande ucigașe își găsește sfârșitul violent, ultimul fiind puștiul. În 1878, acum matur, la 45 de ani, având o ultimă întâlnire cu judecătorul, fostul puști e omorât ritualic și misterios de profesorul de violență, singurul care pare să fie invulnerabil într-un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]