2,409 matches
-
ce sunau astfel: „Colindă prin lume un genunchi buimac e un genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anul 1914 această imagine adecvată contextului În care țăranul maramureșean este confruntat cu un eveniment mondial și permanent cu moartea capătă formularea: La cătană-așa i-i dată / Să moară moarte-mpușcată; La cătană-așa i-i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului a început la 23 august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și pentru cei mai înverșunați adversari de bună credință, dezvăluindu-și întunecata sa gândire bolșevică, rămas în continuare călău sfidător și irecuperabil. „Suntem fioroși gardiști.” Pe noi nu ne-a ocrotit și apărat legea, putând oricând fi maltratați, întemnițați și uciși. Vezi, numai, cazul Manciu și drama din pădurea Tâncăbești, unde Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați în modul cel mai odios, unic în analele crimelor politice, asasinat patronat de purtătorul de coroană Carol al II-lea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
LONGJOUMEAU, MONTFERMEIL, ANDILLY și CHEVILLYLARUE din Franța). 10. Echipe de legionari au fost parașutate din avioane militare americane, pentru a susține lupta de rezistență armată din munții României. 11. Sub regimul comunist, în România, legionarii au fost întemnițați, torturați și uciși iar familiile lor rămase afară au fost persecutate și umilite. 12. Legionarii din clerul ortodox, grecocatolic și romano-catolic au participat direct la rezistența anticomunistă dusă pe teritoriul României, expunându-se tuturor riscurilor. Toate aceste informații (enumerate mai sus) se constituie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Circulase chiar un zvon conform căruia trei detectivi de la secția Hollywood fuseseră în spatele confruntării armate din august de la Sherry’s, acea încercare eșuată de a-l lichida pe Mickey Cohen, unde trei oameni au fost răniți și bodyguardul lui Cohen ucis. Exclus. Iar secția centrală era plin de începători necalificați, care intraseră în Departament grație faptelor lor de război. Secțiile din Strada 77, Newton și University erau formate din haidamaci angajați să-i țină în frâu pe cetățenii negri. Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umeri și o strânse. Memorase toată noaptea întregul raport. — 1 ianuarie: Marty Goines răpit din South Central. I se face o injecție cu heroină, e mutilat și omorât. 4 ianuarie: George Wiltsie și Duane Lindeauer sedați cu secobarbital, mutilați și uciși. 14 ianuarie: Augie Luis Duarte, la fel. Wiltsie și Duarte erau prostituate masculine. Noi știm că anumiți bărbați din sindicatul vostru frecventează prostituatele masculine, iar portretul asasinului e leit Loftis. Tot mai vrei să faci pe marea doamnă? Claire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plătești faptele tale prin moartea fratelui tău, un asasin ca și tine? Ogodai ridică mâna spre arcași. - Să nu cazi În capcană... Îi spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și că va scăpa de aici. Nu-i face jocul! - Cum e, continuă Oană, descălecând calm și scoțând cu un gest lung spada de Toledo, cum e să știi că tatăl copilului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar spahii se grupară atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât. Dacă, printr-o minune, căpitanul se mai afla În viață, atunci nu-l aștepta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea, postelnicul Iuga, nici Dajbog, pârcălabul Neamțului, nici Ilea Huru comisul, uciși, cu toții, la Valea Albă. Nu mai era nici spătarul Mihail, căzut În luptele cu tătarii. Și, mai ales, nu mai era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În sfârșit, un inamic. Deși era seară, iar oștenii cădeau din picioare de oboseală, a cerut o mie de voluntari și s-a năpustit În fruntea lor asupra oștirii muntene. S-a Întors după două ceasuri, plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi e în permanență frică să n-ajungă următoarea țintă, deși, așa cum spune Yasmin, ea fiind cârmaci, trebuie să stea ridicată și este în mai mare primejdie decât Pran. Pe măsură ce soarele urcă, mâinile și hainele le duhnesc a sângele păsărilor ucise, ceea ce face moartea să se simtă mai aproape și mai ușor de atins. Între timp, în pozițiile lor separate, cei doi Privett-Clampe se bucură de sportul acestei dimineți excelente. Sultan Jheel este un loc de odihnă unde trăiesc tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu urcă decât frigul, ori căldura./ întunericul rămâne între linii,/se scarpină în plete/cu stâlpii uciși,/printre bălăriile oarbe.” Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu). Un om care știe să pună în amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcere, astăzi alunecă încet spre ziua de ieri iar mâine se va naște din azi...care piere. M-am pierdut M-am pierdut printre iluzii și vise, pornisem un urcuș spre zările deschise, unde norii au ascuns gânduri de realitate ucise. Vântul hain a spulberat orice culoare ș-acum rătăcesc în căutarea clipei de soare, care să trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi frânge cineva câte-o aripă, De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și mă strivesc de sol, în mare pripă. Nu știu de ce dacă ating un vis, M-atrage cineva printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de zi. Cafea scumpă și proastă este, compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor; poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva... Nu urcă decât frigul, ori căldura. întunericul rămâne între linii, se scarpină în plete cu stâlpii uciși, printre bălăriile oarbe. Poem sub sticlă Frunze late cât marea, îngălbenite de vârstă cad pe tăceri. Ochii obosiți de verde trec peste păduri în culori. Fetele se închipuie mari, prin germinația seminței în pântecul negru. Toamnele se culcă pe gândul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn negru, ornamentat al Majestății Sale și îi raportează că britanicii și francezii au cerut o audiență. Împăratul Hsien Feng se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a le arunca la coș, aceste manuscrise din care s-a extras tot... Iată, într-unul e topit Moromete însuși. Se numește Matei Dimir și apare în 1950, într-o situație specifică, într-un conflict în care protagoniștii sfârșesc unul ucis, altul spânzurat, altul executat pentru ucidere. Iată altul, cu scene închegate. E descrisă o masă țărănească, o discuție cu perceptorul satului, o scenă a ieșirii la seceriș, alta în care era implicat cel mai mic dintre Moromeți, și câteva portrete
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]