3,448 matches
-
ajunge! Dacă nu ne-au frecat usturoiu’ de ne-au sărit capacele... Eu mai răsuflam la serviciu, da‘ biata mama zi și noapte...O mai schimba Gigi, chiar și eu, dar ea era baza...Mai pleca acasă vinerea ca să-și ude florile, ba să mai dea bună-zâua prin cartier, da’ toată săptămâna aci...Cred că i se luase și ei, da’ tăcea chitic...O mai descoseam eu, da’ nu scoteai de la ea un cuvințel...Se mai deconecta în grădină...Când îi
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
bucătărie n-o lăsa Gigi decât la o sarma, un ardei umplut...De sărbători pregăteam amândouă, aventuri, ce mai... - Oricum, am admirat grădina...Cinste ei... - Ăsta a fost și motivul pentru care ne-am mutat la casă...Da’ o și udăm tot a treia seară...Când Gigi, când mama, uneori mă mai încumet și eu...Mă mai ia Gigi-n bășcălie, precum îl știi, da-mi văd de treabă...Dacă tot nu dăm cu sapa, măcar atâta lucru... - Se vede...La
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
mea n-ar fi deranjat-o aventura cu soțul surorii sale mai mici. Numai că nu nimerise în mine omul potrivit! Tot încercând ea să forțeze lucrurile, avansa mereu cu insinuările și avea grijă ca în timpul spălatului să i se ude și chiloții, pe care îi scotea fără a mai aștepta să ies din cameră, apoi defila goală prin fața mea, fără nicio jenă, în timp ce se schimba cu alții uscați. Beculețul s-a aprins atunci în capul meu și mai târziu am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
și Sorcova. Problemele mari ni le creau "buhaiul" construit dintr-un putinei și "vițe" de păr din coada calului dar și bicele care trebuiau să plesnească puternic. Cu cât sunetul buhaiului era mai puternic și melodios (părul de cal era udat, periodic, cu borș) iar plesnetele bicelor erau mai asurzitoare, cu atât mai mult, Noul An ce avea să vie, va fi fost mai îmbelșugat. Puneam atâta râvnă în toate acestea întrucât, aveam convingerea fermă că grâul va crește des "legând
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
vitreg cu niște principii de viață total diferite de ale mele, dar care au încolțit imediat în mintea mea atunci când am dat pentru prima dată mâna cu el, ...pe când aveam doar 14 ani, timp după care tata mi le-a „udat” mereu cu semnale magnetice de „dor de libertate” trimise spre noi de posturile românești de radio „clandestine” ale Trans-Oceanicului său: Europa Liberă, Vocea Americii și Deutsche Welle. Și cam ce lăsam în urmă oare? Îmi puneam această întrebare și îmi
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
vor sta / va face să se strângă-n / brațe, / până-n căldura lor, / din toate va rămâne / scrum. / Pentru niciodată, / pentru acum. / 3 decembrie 2011”. Penultimul poem este foarte sugestiv: poetul e un grădinar care rostuiește grădina cuvintelor, semănând, arând, plivind, udând, îmbătându-se de miresme și de culoare și apoi, culegând florile și semințele la care a trudit. “Final de carte” se intitulează chiar poemul de la sfârșit în care autorul spune: “Ninge peste mine, / iernii îi sunt frate - / cu zăpadă-mi
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
poeta mărturisește că-și modelează versul din lut, trebuie să-i mai adauge și suflare de duh ca să prindă viață și doar atunci va putea să-i caute amprentele pe zăpada sinilie a înserării: „eu încă scormonesc / pământul aspru / îl ud cu râvnă / din lut îmi modelez / cuvânt // el se întoarce bumerang / în mine să-și lase / amprenta” (în mine timpul bumerang). Nu e mai puțin adevărat că autoarea este în continuă căutare „de cunoaștere și adevăr” - pentru a-și potoli
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
-n ierni s-au scris. STRĂBUNA CHEMARE Din somnul pământului, smulgând un zâmbet răcelii din adâncuri, trezești mugurii primăverii; privești spre ogorul afânat, înnegrit de-atâta trudă și un oftat fugar spulberă o pală de vânt. Atunci sămânța-n brazdă, udând-o cu sudoare, și simți rădăcinile bucuriei furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
o noapte albă peste gândul înțelept... Și mai vreau să știu de Prutul mai respiră fără noi? Când ne moare visu-n brațe, visul nostru și al lor De-a ne ști mereu aproape sub același cer și ploi Să ne ude-mbrățișarea într-un imn cântat în cor... Însă nimeni nu-mi răspunde și nici lacrima nu-mi șterge Când întind o mână-soră peste curcubeu să prindă Altă mână-a unui frate moldovean, ce altă lege Strânge-n brațe. Și durerea
LACRIMĂ DE ROMÂNIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351657_a_352986]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu degetele încleștate pe stiloul aurit, bătrâna doamnă privea fix pagina goală. Lacrimi grele îi brăzdau obrajii, câteva udau foaia distorsionând literele. Amintiri...viața sa era în trecut...viitorul nu era o opțiune pentru ea. Și-a privit imaginea în oglinda mare de cristal. Pe chip mai păstra urmele unei frumuseți care stârnise pasiuni fulminante de-a lungul carierei
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
piatră bruta adunată din dealurile și munții înconjurători. Un altfel de case se construiau din pământ bătut cu nuiele așa numita paiantă. Practic se făcea un cofraj din nuiele sau scândură, în care se punea pământul fărâmițat care apoi se uda cu apă astfel încât să se bătătorească mai bine și să poată rezista în timp. Un astfel de perete odată consolidat era greu de distrus. Cum începea toamna, după terminarea lucrărilor agricole, începea munca torcătoarelor din sat. Care trebuiau să pregătească
ALTE CATEGORII DE MESERIAŞI DIN CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346549_a_347878]
-
face absolut tot ce-mi propun, că sunt o persoană norocoasă și în același timp minunată... Ce modestă sunt... nu? Dar, chiar așa mă simțeam după o zi petrecută printre animale și verdeața. Totuși, când am simțit că eram prea udă la păr, am pornit fericită și liniștită spre o stație de metrou, cea mai apropiată de parcul respectiv... Și uite așa a mai trecut o zi minunată, o săptămână minunată și o lună minunată... pe meleagurile britanice. De fapt pentru
JURNAL LONDONEZ (10) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346612_a_347941]
-
este măreția misterioasă a cuvântului poetic, dar și a Cuvintelor profane: „Ca un brici cu lama tocită/ cuvântul a mai retezat/ o urmă din degetul mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este profană cât durează în ... ochii lumii. Reținem, și în acest poem, tehnica rimei interioare: „mare - care
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este profană cât durează în ... ochii lumii. Reținem, și în acest poem, tehnica rimei interioare: „mare - care”, „ude - să-nfunde”, dar și gradul mare de libertate a dezbaterii vremii (timpului) bune (bun) de făcut copii: ploaia erotică. Optând forma romantică, m-aș alătura poetului cu sărmana mea conciziune a acestei teme: „Cu un brici cu lama de frunză
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
mereu mi-ai asculta. Știu cât de mult îți place ploaia! Cum mie-mi place în ale tale brațe-a sta. Singuri, tăcuți stând în ...odaia Ce îmi ascunde visul dar și vârsta. Întinde-ți palma ca s-atingi Părul udat de picături răzlețe. Cu gesturi simple ai reușit să învingi, O inima rănită ce a-nvățat să se răsfețe. S-a răsfațat cu bucuria de-a iubi Și niciodată nu va înceta Să simtă, chiar de eu nu voi mai
ÎNTINDE-ŢI PALMA... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351126_a_352455]
-
liric este întemeiat pe simboluri și,uneori,pe renașterea spirituală.Simțul trăirilor funcționează ca un barometru,el este sprijinit pe proiecții culte,încărcate de reminiscențe ale mitului,al prieteniei și prețuirii confraților:Cădeau clipele în mine/ca pruncii în virgine ude/pe jumătate fără spline/în corpuri belalii,zălude(Conifere,lui Emil Brumaru).Aqșa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah
DAN DOBRE-ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351135_a_352464]
-
mereu mi-ai asculta. Știu cât de mult îți place ploaia! Cum mie-mi place în ale tale brațe-a stă. Singuri, tăcuți stând în ...odaia Ce imi ascunde visul dar și vârsta. Întinde-ți palmă că s-atingi Părul udat de picături răzlețe. Cu gesturi simple ai reușit să învingi, O inimă rănită ce a-nvățat să se răsfețe. S-a răsfățat cu bucuria de-a iubi Și niciodată nu va înceta Sa simta, chiar de eu nu voi mai
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de intersectare
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, Vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu..., Să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, La ei m-oi duce iară Uda-voi dragoste noian Și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară Rodi-vor oare înspre Înalt? Sau iar m-or răstigni... VAMPIRII DE VISE Verticale cimitire se-nalță-n bulevarde Cu morți
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
deja trei ani și câteva luni..., dar doresc să știe că nu a fost vinovată. Doresc să-i cer iertare...”. Târziu, foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu, i s-a părut că cineva o strigă în somn și s-a trezit. Nu trecea pentru prima oară prin astfel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
care este un imens deșert, aici climă este total diferită. Este de fapt, un amestec de mai multe clime, de la cea a deserturilor, la cea a vegetației abundente, așa cum se vede pe fundul văgăunii. Acolo este un cuib de verdeață, udat de răul Colorado, numit “Grădinile indiene”, oază naturală populată de indieni. Excursioniștii mai curajoși fac drumul până acolo pe jos, alții călare pe catari, pe cărarea numită “Îngerul strălucitor”. Dar muntele este destul de înșelător și anual, hăul acesta cere un
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n pârâu să fie duse, și iarăși udându-le. / Timpul trece, calea-și cată, ziua spre sfârșit se lasă, / Fata își chitește pânza și-o pornește către casă. / Mâine va veni din nou, zile-n șir va veni iar, / Pân' ce pânza va fi albă - boabe de mărgăritar
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
nu a știut să o ofere. Nu-i cere lui Lazăr milă, pentru că știa. Cum să-i cer lui Lazăr milă. Căci doar putea să-i ceară lui Lazăr: "Lazăre, roagă-te lui Avraam să trimită pe cineva să îmi udă buzele". Însă, după cum vedem nu există comunicare directă între cele două persoane cunoscute. Sigur iar fi fost bogatului mult mai ușor să-i ceară ajutor lui Lazăr, om care a trăit ca și el și se cunoșteau. Însă din mândrie
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
Autorului Sub balcon, mai ții tu minte Cum cântam eu din chitară Și-mi dădeai un vin fierbinte Să-ți repet și-a treia oară? Când stârnitu-sa furtuna, Baba aia de la zece, Aia, ce i-am pupat mâna, M-a udat cu apă rece? Tu m-ai invitat în casă, Făceai din mere-atunci compot; Erai parcă mai frumoasă Cu șorțul prins peste capot. Și te-am ajutat la treabă, Cu ochii țintă sub capot, Am lăsat pe foc să fiarbă Toată
MAI ŢII TU MINTE ... ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356442_a_357771]