2,898 matches
-
și se întâmplă ca intrând în ring să piardă acea luptă. La ușă îl întâmpină Sandu, și Silviu rămase uimit, în primul rând de faptul că în casa lui Nicolae se vedea că cineva făcuse curățenie, apoi rămase și mai uimit când văzu că acolo erau Rodica și Cecilia, le salută cu respect, apoi salută acea pereche de tineri pe care îi cunoștea din vedere. Eusebiu încă nu sosise. Silviu se așeză lângă Cecilia și după ce îl examină puțin pe Nicolae
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]
-
Eusebiu scoțându-l de pe terenul teologiei, și îndreptându-l spre literatură, unde se credea superior. Începu să-l întrebe pe Eusebiu de anumiți scriitori români, apoi trecu mai departe la clasicii literaturii universale. De la bun început, spre surprinderea lui rămase uimit de faptul că Eusebiu avea mari cunoștințe în domeniul literaturii, ba mai mult îi dădea și informații suplimentare la întrebările lui. O voce interioară îi spunea lui Silviu că ar trebui să înceteze pentru că se face de râs, însă orgoliul
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]
-
de calomnii la adresa mea. Nu uita că calomnia se pedepsește conform legii, eu puteam să te chem în fața instanței însă ținând cont de situația ta m-am abținut, însă ai grijă cu ceea ce vei vorbi pe viitor despre mine.” Sandu uimit întrebă: „Chiar așa de grave sunt lucrurile între voi? Pe vremuri, în tinerețe, ieșeam toți trei în oraș, ne leagă totuși niște amintiri frumoase!” Silviu îi răspunse foarte prompt: „Să înceteze a mă calomnia și să își ceară scuze pentru
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
Dezvelind clipa sărită-atunci din ornic Cum se perindă imagini ce s-au dus! Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic S-aducă umbra din trecutul ce-a apus: O umbră cam brunetă de atâta vară, De-atâta dragoste era ușor uimită Și, în parfum de chiparos și tămâioară, Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită... ............................................... Seara, peste vise,lasă așteptat ecou Mă simt lângă umbra radiind lumină Din lumină se desprinde un miracol nou (E-un fel de bucurie cu plângere divină
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
ieftină și oameni inteligenți. I se sparge un colier, de-i fierbe apa în motor. Pustiu. Nimeni. În sfârșit, vede pe cineva și-l întreabă: - E vreun service prin apropiere, bade? - Nea Costel tractoristu‘ se mai pricepe! livrează omul informația, uimit cât de bine știa ochi oblici românește!... Se uită Costel la motor, ia o sârmă din gard, înlocuiește colierul și... - Dă-i cheie! Merge! Să fii sănătos! Cum ajunge japonezul la șoseaua națională, raportează la centrală pe iPhone: „Aici, piață
TABLETA DE WEEKEND (59): ŞI CU SERGENTUL ZECE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353673_a_355002]
-
privirea agale și o întreb pe Raisa direct și încet: - De ce ai făcut asta? Cine era deținutul? Îl cunoșteai? Raisa nu mai negă: - Da, îl cunoșteam... - De unde îl știai? - Din ghetou..., bâigui ea. Îl știi și tu... - Îl cunosc???, întreb uimit. - Da... E puștiul ăla ceacâr... Maor Gruber se numește... - Maor Gruber... Maor Gruber... Raisa, cum ai putut să faci așa ceva?, îngaim cu vocea stinsă. - Trebuia s-o fac! Nu puteam să stau pasivă la toate crimele voastre... Ar fi trebuit
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
dat seama că, în nebunia de a ieși cât mai repede, îmi uitasem pistolul cu tot cu toc înăuntru, pe masa de lângă pat. - Permiteți să raportez, spuse Franz încă o dată. Astă-noapte un deținut a evadat din lagăr. - Numai unul? Unul singur?, întreb uimit. - Da, să trăiți! - Cum mama dracului a evadat singur? Doar nu s-a evaporat... Cât mai este până la apelul de dimineață? - Două ore, domnule. - Cine mai știa de evadare? - Nimeni, domnule. - Cum adică nimeni? Doar nu era supraom, Franz. Îți
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
nu i-o doboare-a ninsorii aripă se-amestecă albul din cer cu mirosul din creanga-nflorită sporindu-i frumosul și greu o încarcă de-o nouă povară lipsind-o de rodul gândit pentru vară pe albe imașuri stau turme uimite privind împrejur cum dispar troienite verdețuri pe care zburdau până-n seară mieluții zglobii risipiți pe hotară acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte speriați și cerșind câte-o gură de lapte în ochi și pe bot li se scurge
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
Isi simțea ochii obosiți și tâmpla pulsând ,dar trebuia să termine.Zgomotul ușii o făcu să tresară .Își ridică ochii de pe ecranul computerului și în secunda următoare gura ei formă cel mai perfect și nerostit "O". El fu și mai uimit.Cateva secunde lungi o măsură din cap până în picioare.Fara că ochii lui să ceară aprobare.Fara să aștepte acea permisiune a ochilor ei... Îi simți ochii fierbinți lăsându-i dare de lumină pe corp.Pentru o secundă avu impresia
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
dublă cu un singur salariu”. Victor Manuel Pelaez cita cuvintele unui altui umorist, Jose López Rubio, în ceea ce îl privește pe Lara: „glumă transformată în umor și umorul transformat în absurd, la doi pași de suprarealism, care ne lasă perplecși, uimiți”[14] Să citim următoarele maxime ale lui Schor: „Un caz rar: s-a lovit singur în amorul propriu”; „Și cuiele stabilesc contacte.” Continuă același autor: „Caricatura, parodia, surpriză, neverosimilitatea, deformarea și gluma sunt concepte strâns legate între ele.”[15], ceea ce
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
curg pe sub pâlcuri de-arini. În plete-acum seara ne coase văpăi, Pictându-ne-n suflet o floare aprinsă Iar eu mă topesc în incendii-călăi, În hora de foc a amurgului prinsă. Și ardem, și ardem, nebuni de amor Iar seara, uimită, se-aprinde și ea... Cu tine-n incendiu, iubite, să mor Ori poate,-mpreună, s-aprindem o stea. 17 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Incendiu / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 441, Anul II, 16 martie 2012. Drepturi de
INCENDIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354606_a_355935]
-
mie, mulți fotografi, din câte spunea domnul profesor Lungu unui alt profesor în momentul în care au plecat la vernisaj. Mi-am luat inima în dinți și foarte târziu, fugind de la cursurile de pictură si m-am dus la muzeu . Uimită după cum am văzut sălile muzeului, arhipline, rămasă aproape fară grai mi-am zis : este o mare artistă ! Am început să citesc eticheta fiecărui tablou, privind și lucrarea în același timp, întrucât cuvântul de deschidere al expoziției se terminase demult. Acvaforte
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceață din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlănțuie dânsul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul uimit Ce asculta și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat în copt Pletele galbene-n
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Într-o vreme n-aș fi știut să aflu izvoarele În fiecare viața scrutam cerului pridvoarele nu vedeam brațele copacului ce creștea drept din inima mea uimit cu soarele doar îi ascultăm undeva tăcând rădăcina adăpându-se din iubire ca-n arșiță mare căprioarele Și-n timp ce în pumnii furtunii vâltoarea-mi seca mai adânc se-nălța liniștea apelor din crucea mea Că o taină în
CÂNTEC DE TREZIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354661_a_355990]
-
să tresară sub clocotul sevei, La ceas târziu, în noapte Când pacea peste lume coboară Vine îngerul de lumină Gavriil Vine cu vestea cea bună: -bucură-te fecioara, tu cea plină de hâr Domnul este cu Tine! Tulburata, Maria fecioara, privește uimită Uluita primește lumină Se teme... Îngerul citește gândul ei nerostit O încurajează: -hai! nu te teme! Apoi El i se închină, plin de lumină O îmbracă-n splendoare de crin. Înlăuntrul ei este pace și zbucium neauzit cum este și
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]
-
a întrebat despre ce altceva am mai discutat. Când i-am arătat că fusesem întrebat ce salariu doresc și am răspuns că mi-ar place atât de mult să lucrez la ei încât le cer $1000 pe lună, a rămas uimit: cum am putut eu să cer, autor de cărți, articole și brevete în SUA, salariul tehnicienilor cu care urmăm să lucrez : ‘Ai pierdut postul: dacă tu nu ești capabil să-ți apreciezi singur valoarea, cine altul crezi că va fi
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
cheamă. / Ai rămas doar o lacrimă / Pierdută. Și umbra ta...” (Lacrimă pierdută). Vera Crăciun nu inventează Universul, nu spune lucruri ce n-au mai fost spuse, doar că le trece prin propria simțire și le spune în felul său, sincer, uimit, simplu, uman, fără podoabe de prisos. Poate de aceea ajunge la inima omului, mai curând decât o poezie înțesată de metafore și de experimente noi, din care cititorul nu înțelege nimic. Ea vorbește despre lucruri omenești, despre durere, lacrimă, iubire
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
că ai gâtul cam lung, cine te-a pus să pui apă în vin?! Vezi, am continuat și mai înfierbântată, dacă Gheorghe este prost, tăticu știe ce vin ți-a adus ca să vinzi! Mamaia înlemnise cu un ștergar în mână, uimită că eram la curent cu secretul lor. Tataie, ca un condamnat își aștepta sentința. Tăticu râdea cu lacrimi. Prietenul lui a bufnit într-un râs de i-a sărit brânza din gură. Încurajată de buna lor dispoziție am dat plapuma
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
m-am trezit și am alergat la geam ca deobicei, am zărit un peisaj de basm, ceva care îmi amintește de copilărie. Totul este îmbrăcat în chiciură, totul este superb. Am senzația că am ajuns în Împărăția Crăiesei Zăpezii...Rămân uimită în fața acestei frumuseți magnifice, a acestei splendide zile de...toamnă târzie. Și, cuget în sine-mi: Mi-s dragi toate anotimpurile, fiecare dintre ele fiind unice în frumusețe și dărnicie. În mărinimia Lui, Dumnezeu a orânduit astfel anotimpurile de peste an
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
îți dă curiozitate sau bucurie, dar cel mai mult dragostea inimii sale, gândurile sincerității sale depline șlefuite precum o piatră și trimisă nouă, spre a ne încânta ochiul și sufletul. Atunci când autoarea descopreră ceva de care nu avem cunoștință, rămânând uimită ea însăși ...așa și proza-i scurtă îți deschide portița, ca din trupu-i mlădios să luăm aminte de lucruri pentru care sufletul nostru are nevoie cu prisosință. Prin " Podul suspendat " , Suzana Deac ne dăruiește tumultul din puntea suspinelor sale: iubirea
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
nici banală și nici tristă, În gând cu iarna - amintire rece; Oricât de aspră, sigur o să plece- Păduri agită frunzele-n batistă. Izvoarele speranței n-or să sece. Decor cu tentă expresionistă, Ferchezuit de trecere-n revistă- Spre el priviri uimite să se-aplece. O iarnă mângâiem caloriferul Cu amintiri de vara viitoare - Cuptor când își încinge cartierul, Iar dorul de plecăr fremătătoare Spre unde este mai albastru cerul Și liniști mai profunde spre-nserare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Plecări / George
PLECĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357359_a_358688]
-
1967Locul nașterii: BucureștiStare civilă: DivorțatăNaționalitate: RomâniaSunt în lumea asta mare,Un bob de nisip pe plajă,Transform drama în visareCu-o silabă ca o vrajă.... XII. UIMIRE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011. Rămâi uimit când mă privești, Rămâi uimit când mă asculți Dar, n-ai uitat să-mi poruncești Când ai plecat: Să nu mă uiți! Privești adânc în ochii mei, Sperând că-mi vei găsi durerea Ce mă topea în zorii grei, Când
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
RomâniaSunt în lumea asta mare,Un bob de nisip pe plajă,Transform drama în visareCu-o silabă ca o vrajă.... XII. UIMIRE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011. Rămâi uimit când mă privești, Rămâi uimit când mă asculți Dar, n-ai uitat să-mi poruncești Când ai plecat: Să nu mă uiți! Privești adânc în ochii mei, Sperând că-mi vei găsi durerea Ce mă topea în zorii grei, Când ți-ascultam, plângând, tăcerea. Uimită
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
uimit când mă asculți Dar, n-ai uitat să-mi poruncești Când ai plecat: Să nu mă uiți! Privești adânc în ochii mei, Sperând că-mi vei găsi durerea Ce mă topea în zorii grei, Când ți-ascultam, plângând, tăcerea. Uimită sunt când mă privești Ca pe o apă curgătoare, În loc să-mi spui cât mă iubești, Dându-mi din ochii tăi candoare. Rămâi uimit când vezi că tac Și nu-ți mai scriu niciun cuvânt, Fiindcă m-am învățat să fac
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Sperând că-mi vei găsi durerea Ce mă topea în zorii grei, Când ți-ascultam, plângând, tăcerea. Uimită sunt când mă privești Ca pe o apă curgătoare, În loc să-mi spui cât mă iubești, Dându-mi din ochii tăi candoare. Rămâi uimit când vezi că tac Și nu-ți mai scriu niciun cuvânt, Fiindcă m-am învățat să fac Din dorul tău, rai pe pământ. Oricâte stele se vor naște Sau vor pieri în univers, Uimind, iubirea va renaște, Picurând dragoste din
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]