130,170 matches
-
tragedia cîtorva indivizi" (aceea care îl scandaliza pe Sebastian) nu interesează statul este de-a binelea comunistă. Cioran e, în tinerețe, primul nostru național-comunist, care are chiar și o idee de sistematizare a satelor avant la lettre. Și, să nu uităm, "antisemitismul lui inteligent și rece n-are nimic cu bufeurile agresive ale colegilor săi", cum scrie însăși Lavastine (pagina 155) într-un capitol intitulat totuși (de ce?) Ura lui Cioran. Ca și Nae Ionescu în prefața la De două mii de ani
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
pe care le silește să explice întreg comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său. Primul este motivul hierofaniei, prin care sensul se manifestă și se ascunde deopotrivă: universul laicizat al modernilor freamătă de mituri pe jumătate uitate a căror semnificație profundă ne rămîne ascunsă. Lavastine interpretează așa: Nimic uimitor în faptul de a regăsi, cît se poate de precis, operația pe care (Eliade însuși) nu încetează a o aplica trecutului său: producînd o povestire publică în timp ce camuflezi
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
de bunătate. Să nu ne urîțim viața mai mult decît e cazul. Și nici să nu ne disprețuim între noi, din principiu. Dacă toți cei din jurul meu sînt niște ticăloși, mai mici sau mai mari, nu e cazul să mă uit și eu puțin în oglindă? Cred că nici obiceiul de a ne întocmi liste numai cu nonvalorile care ne conduc nu e mai sănătos. După părerea mea, oricare dintre noi ar trebui să aibă și o listă cu oameni de
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
Telefil fiind într-un scurt concediu, m-a rugat pe mine să scriu cronica de săptămîna aceasta. Luat prin surprindere, n-am apucat să-i spun că eu am oroare de t.v. Că, de fapt, nu m-am mai uitat de mult la o emisiune, indiferent că e film, talk-show, meci de fotbal, concurs cu premii ori divertisment. Ei poftim, mi-am zis, după ce am promis nefiind atent la rugămintea lui Telefil, și acum ce fac? Mă prefac că mă
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
de mult la o emisiune, indiferent că e film, talk-show, meci de fotbal, concurs cu premii ori divertisment. Ei poftim, mi-am zis, după ce am promis nefiind atent la rugămintea lui Telefil, și acum ce fac? Mă prefac că mă uit? Mă prefac că scriu? Nu merge. Amatorii de t.v. m-ar prinde imediat. Așa că m-am decis să vă mărturisesc de ce nu mă uit niciodată la t.v. Am două motive principale. Primul este acela că, despre orice domeniu
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
promis nefiind atent la rugămintea lui Telefil, și acum ce fac? Mă prefac că mă uit? Mă prefac că scriu? Nu merge. Amatorii de t.v. m-ar prinde imediat. Așa că m-am decis să vă mărturisesc de ce nu mă uit niciodată la t.v. Am două motive principale. Primul este acela că, despre orice domeniu ar fi vorba, televiziunea rămîne inferioară altor mijloace de comunicare. Ea se remarcă în toate, dar nu reușește în nici unul. Să vă dau cîteva exemple
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
lumea de muzică bună. Să le ascult pe fetele de la Spice ori pe Andree este peste putința mea. Nu mă dau în lături să mă distrez ori să ascult bancuri. Dar nu cu Vacanța Mare, cu Banc Show (m-am uitat o singură dată și m-am crucit!) și nici chiar cu Divertis, cîndva o formație originală, astăzi... Îmi pun filme cu Stan și Bran și rîd ca prostul de fiecare dată, ca și cînd le-aș vedea pentru prima oară
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
simt discriminat. O fi fost aleasă Bohemian Rhapsody drept cea mai frumoasă melodie a tuturor timpurilor, dar eu sînt un fan al lui Mozart și Schubert. Nu vă cer să fiți de acord cu mine. N-aveți decît să vă uitați la t.v. cît poftiți. Dar scutiți-mă de patima dv. pentru ceva atît de tîmpit.
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
Din context rezultă că dl. Mincu nu cunoaște sensul primului din cele două cuvinte. "Dictatul cultural al subsidiarității" este, de exemplu, o expresie de un desăvîrșit nonsens. Dacă dl. Mincu are vreo îndoială în ce privește absurditatea ei, ar putea să se uite într-un dicționar. Cronicarul nu e dispus să-i dea meditații gratuite. * O foarte interesantă analiză consacră dl. Mircea Iorgulescu studiului d-lui Matei Călinescu de la Polirom intitulat Despre I. P. Culianu și Mircea Eliade (nr. 19 și 20). În introducerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
psihoanaliză freudiană și marxism - care "iluminează" înțelegerea autorului - a lăsat urme asupra marginii noastre de Europă. Valorizarea duhurilor culturii, productivitatea fantasmelor, iată unul din rezultatele încurajatoare ale acestor amprente. Prezentul și trecutul se unesc într-o fulgerare, iluminare. Să nu uităm că iluminarea e geamănă cu orbirea. Iluminările, priviri către noi înșine. A citi între ruine Dar Iluminările sunt și străluciri pornite din miezul unor opere fundamentale către cititor. Stanțe teoretice și filosofice inventate, de pildă, pentru crearea cititorului ideal al
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
o seară de mai pe domnișoara Arșița. Bucurel și Argentina aveau o căsnicie aparent fericită etc.); viitorii părinți ca sursă de inspirație pentru numele copiilor; îndrăgostiții ca să caute în el numele pe care le răsfață în gînd; egotiștii ca să se uite în oglinda onomastică, care flatează întotdeauna; în fine, oamenii gentili, ca aide-mémoire, pentru a ști cînd să-și felicite prietenii de "ziua numelui". Cristian Ionescu, Dicționar de onomastică, Editura Elion, 2001, București, România, 448 p., f. preț
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
pedagogia poartă amprenta celor cărora li se adresează. Relația dintre elev și pedagog îl definește atât pe unul, cât și pe celălalt. * Școala este un spațiu de libertate. Din principiul comunicării teatrale triunghiulare, școala elimină un termen: publicul. El este uitat pentru a ajunge mai întâi la adevărul elevului, fiindcă, la început, acest adevăr poate să nu fie vizibil pentru cineva dinafară. Și prefer să nu-i cer elevului să-i dea o formă... lucru posibil doar datorită absenței totale a
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
asigure, grație celei mai stricte intimități, o libertate absolută. * Într-o zi, pe la începutul cursului, i-am spus unui elev: "renunță la teatru". Nu m-a înțeles, doar venise să facă teatru... Ca să faci teatru, trebuie, mai întâi, să-l uiți! În universitățile americane, am întâlnit studenți care erau deja specializați. Într-un anume sens, erau formați; era vorba, în ceea ce mă privește, să-i învăț să uite. Ei erau "specialiști" avant la lettre. * Lucrul împotriva căruia lupt, într-o primă
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
doar venise să facă teatru... Ca să faci teatru, trebuie, mai întâi, să-l uiți! În universitățile americane, am întâlnit studenți care erau deja specializați. Într-un anume sens, erau formați; era vorba, în ceea ce mă privește, să-i învăț să uite. Ei erau "specialiști" avant la lettre. * Lucrul împotriva căruia lupt, într-o primă etapă, e dorința lor de a face imagini. Este cel mai mare pericol. * Să învățăm să găsim motivațiile care explică un comportament. Să le dezvăluim printr-o
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
îi duc pe elevii mei la Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, unde privim un imens tablou alb. Apropiindu-ne, descoperim în ce măsură acest alb este rezultatul unui incredibil număr de combinații cromatice. Atunci le amintesc unul dintre principiile mele: "Nu uitați niciodată că o idee trebuie construită! Nu e destul să o declari". Le cer să construiască cincisprezece-douăzeci de sensuri în jurul unei situații, chiar dacă va trebui să alegem după aceea, să renunțăm la cele mai multe. De aici vine, fără îndoială, obligația de
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
oricum o părere complet idioată. Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu este făcut pentru a scrie lucruri inteligente ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură (rîsul sardonic reapare, însoțit de tactica de a simula o "neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
primești, totuși, un telefon: am fost plecat din localitate, a apărut cumva? Sau: a trecut o săptămână, măi, frate, măi, când apare? Cât să mai aștept? Dar a apărut, precizezi. Da? Când? A... Mi-a scăpat numărul ăla. Da, bine, uite ce te rog: fă-mi și mie rost de ziarul din ziua respectivă! Nu ai? Atunci fă-mi o copie xerox și pune-mi-o pe fax la numărul... La toate întâlnirile din provincie la care participi, ți se înfundă
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
numai recto). Explicația existenței acestor manuscrise este în altă parte, în moartea brutală a lui Michel Foucault și în neputința lui, la începutul lui iunie 1984, de a distruge atât aceste manuscrise cât și acela al Arheologiei cunoașterii, de care uitase că îl împrumutase unui prieten. Manuscrisele păstrate ale lui Foucault sunt, am putea spune, arhive involuntare. Spunem că sunt involuntare doar în sensul că au supraviețuit autorului prin neputința acestuia de a le distruge, cum făcuse până atunci cu celelalte
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
al Filologiei de la București. La mulți ani! * Mai multe lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate în presa anilor '90 (prima jumătate) împotriva d-nei Ana Blandiana. Le uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care o întreprinde autoarea studiului, rămîn textele: atît de abjecte în fond și de triviale în expresie, încît nu poți să nu te miri de răbdarea cu care d-na Cesereanu le supune disecției. Anii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
București că Jacques Chirac l-a zdrobit în turul doi al prezidențialelor din Franța pe extremistul Le Pen. Chiar dacă nu se îndoia nimeni de victoria lui Chirac, prin proporțiile scorului de la urne "Franța a dovedit lumii întregi că n-a uitat că e Franța". În această formulă stângace apărută în presa de săptămâna trecută, recunoaștem o francofilie de o neîndoielnică sinceritate a ziariștilor români, mai credibilă decît toată așa-zisa noastră francofonie și decît declarațiile sforăitoare ale politicienilor. Cu această ocazie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Charles dacă nu cumva sînt rude, fiindcă nu-i venea să creadă că prințul bagă bani în restaurarea castelului Banffy doar de amorul monumentelor medievale. Curiozitatea doamnei e explicabilă, explicabilă e și curiozitatea profesională a reporterilor români. Totuși să nu uităm că a fost vorba de vizita cuiva care la un moment dat va deveni regele Regatului Unit și care, fie că vrea, fie că nu, are datoria să se supună unui protocol strict, menit să-l ferească de posibile atentate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
cumpără drepturile de transmitere n-a mers pînă la Patras, în Grecia, mai ales că fetele noastre de aur lipseau, tot în premieră, de la apel). A propos de fotbal: transmisiile ne permit, în cazul lui, să facem comparatism spontan. Ne uităm la un meci precum Sportul-Oțelul ca la unul din anii '50; apoi la unul din Primera Divison unde se joacă alt joc, de prin anii 2001. Cădem peste Național-Rapid, cu stopuri de trei metri și maximum două pase succesive reușite
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
ne spală ochii un meci din Premier League cu un angajament teribil, dar fără faulturi, și cu goluri de C.N.N. (Să fim drepți: și golul din foarfecă pe spate al lui Cătălin Cursaru a fost de C.N.N.). Și să nu uităm: frica de pedeapsă pentru blaturi a adus fotbalul românesc la ora adevărului. De cîteva etape se joacă pe bune, dar prost. Se vede treaba că echipele din A erau mult mai apropiate ca valoare decît credeam: apropiate însă de U.M.T.
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
presă ori televizată). Faptul că o, probabil, domnișoară, cu aer sănătos și viguros de nemțoaică și cu nume franco-român s-a cocoțat cu trenulețul pînă la Garmisch Partenkirchen nu reprezintă o știre. Chiar dacă probabila d-ră ne tot arăta cu mîna ("uite acolo, la stînga!") unde se află România, adică noi, telespectatorii, dincolo de niscai piscuri cu zăpezi eterne n-are absolut nici o legătură cu Știrile. Unde mai punem că probabila d-ră pronunța Garmisch cu h la urmă în loc de ș și Parkenkirchen în loc de
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
vorba de a-l "urma" pe autorul Rozei vînturilor în toate îndemnurile lui publicistice, de-a năzui în prezent, alături de el, la restabilirea unor rînduieli patriarhale, la resurecția unei mișcări de extremă dreaptă care și-a dovedit caducitatea (să nu uităm însă că programul năist alcătuia doar o virtualitate, o construcție ideală, iar nu o adeziune la ceea ce urmau să fie manifestările criminale ale unui extremism ale cărui preludii, din păcate, le-a slujit pînă la un punct), ci de a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]